Contul meu
Pentru că am văzut că se mai abordează pe aici subiecte sensibile, gen angajatori, companii, șefi și politici tâmpite, am zis să aduc în discuție o altă „verticală” de HR: interviurile de exit. Adică de plecare.
Interviul ăla ar trebui să fie o sursă foarte bună pentru departamentele de HR, să vadă dacă cumva se comit abuzuri, șefii sunt bully, condițiile de muncă scârțâie undeva, să afle motivele pentru care oamenii aleg să părăsească firma respectivă.
Ok, sunt unii care pleacă pentru bani ( aici e altă tâmpenie, grila de salarizare nu permite creșteri mai mari de 10% anual și preferă să piardă oameni calificați și să o ia de la capăt cu recrutare, onboarding, pierdere de 6 luni, minim), alții din motive puerile dar există o mare parte de oameni care pleacă din cauza unor nemulțumiri.
Am două exemple concrete, unul personal și unul al unei persoane apropiate.
Al meu, caz concret de probleme psihice la superiorul direct. Vreo 10 oameni plecați din departament în mai puțin de un, foarte bully, agresivă, Mesaje pe whatsapp-ul personal la ora 23:00 și tot așa. Toți am spus asta la plecare, toți am recomandat control psihologic sau măcar o evaluare, în interviul de exit.
Nimeni, din vreun departament de HR nu a sunat, pe vreunul dintre cei care pleacă, măcar să valideze informațiile de acolo. Nimeni, nimic. Ăia încă e șefă acolo, oamenii încă se schimbă pe bandă rulantă, nimeni nu pune nici o întrebare.
Alt exemplu, șef destul de agresiv și bully, ori voia beneficii de la subalterne ori era maniac. An de pandemie, dacă picau sistemele companiei, angajații erau obligați să facă overtime cât să acopere perioada de timp în care nu au mers softurile. Pus presiune pe angajați, sunați să le sugereze să își dea demisia, că altfel va fi mai rău, tot așa.
Interviu de exit, spus toate problemele, nici o reacție.
Problema este una de fond, nu de formă.
Interviurile de exit sunt doar de bifat niște task-uri în fișa de evaluare a fetelor de la HR și nimic mai mult.
Nimănui nu-i pasă să-și facă treaba cu adevărat. Nimeni nu este sunat după un exit interview și ascultat cu atenție, poate există o situație dificilă în companie și trebuie corectată. Nimeni nu se complică să se pună rău cu șeful care rămâne în companie decât cu prostul ăla care a plecat. Chiar dacă prostul ăla performa bine și, de multe ori, făcea și munca managerului.
E mai ușor să apari apoi prin media sau pe la conferințe și să te plângi, că e complicat să găsești oameni, oamenii nu mai sunt „comiși” și loiali și fideli.
Ține mult și de cultura organizațională a companiei, dar fix acolo este rolul unui HR director să intervină, să prevină și să ia măsurile necesare unei bune desfășurări de activitate. În schimb, se trimit tone de mizerii de NLP, dezvoltare personală, beneficii absurde prin 7card și alte tâmpenii hipsterești care nu mișcă nimănui vreun mușchi pe față.
Când mai râdeți că e plin în PR de incompetente, să aveți în minte că la HR de multe ori ajung alea care nu au loc în PR.
NOU
Ai descoperit apa calda. Mai am o bomba pentru tine: 99% din firme nu au ce face cu “oameni calificati”, de aia le e asa usor sa-i lase sa plece. Treaba lor poate fi facuta de juniori ieftini. Asta e adevarul, majoritatea firmelor nu lanseaza rachete pe marte.
NOU
Confirm cu o chestie recenta: cineva a ramas fara un angajat cu vechime si experienta si a angajat un student an terminal [ atentie, mai are un semestru! ] cu program 6 – 8 ore, 2000 net si minim pe economie pe cartea de munca. Cabinet individual, forme legale de incasat banii [ sau ma rog, cine stie? ]. Desi persoana nou angajata mi-e ruda, sincer am dubii ca face fata la munca respectiva. Fiecare-si vede de interes, ruda sa aiba ceva bani cu scopul de a rula pe telefon orele online, angajatorul sa treaca timpul si sa incaseze banii in garsoniera lui devenita cabinet.
NOU
Al meu, caz concret de probleme psihice la superiorul direct. Vreo 10 oameni plecați din departament în mai puțin de un, foarte bully, agresivă, Mesaje pe whatsapp-ul personal la ora 23:00 și tot așa. Toți am spus asta la plecare, toți am recomandat control psihologic sau măcar o evaluare, în interviul de exit.
aaaa…ce? adica cred ca am inteles. La a 3a citire dupa a 10a :D.
NOU
HR-ul este o gluma cam in majoritatea companiilor pe unde am lucrat ( cu o singura exceptie). Nu sunt decat niste functionari care au de bifat chestii, de intocmit/completat formulare etc… Nu identifica probleme, nu le rezolva, nu le raporteaza etc.
NOU
Hr-istele sunt practic niște secretare-robot
NOU
In viata, daca faci alegerile gresite in mod continuu, ajungi in cele din urma la o intersectie in T.
Pe o sageata scrie Prostitutie/videochat/curvasarie iar pe cealalta scrie HR.
NOU
practic, doua variante de prostitutie!
NOU
Se întâmplă asta pentru că departamentele de HR sunt făcute ca să tină în frâu angajații, nu să fie un mediator între management și angajați.
NOU
Corect. Rareori HR e prietenul angajatului.
NOU
Am avut ocazia, acum cativa ani sa ma uit pe un fisier cu sumarul interviurilor din compania unde lucrez. In jumatate din raspunsuri erau mentionate “motive personale”, in cealalta jumatate, salar mai mare la alta companie.
Firma respectiva este mare, la vremea respectiva erau cel putin 2000 de angajati, din care vreo 400 la birouri, cu fluctuatii destul de mari de personal. Probabil cei care plecau voiau sa “lase loc de buna ziua”, considerau ca daca il incondeiaza pe vreun manager, vor fi trecuti pe lista neagra.
NOU
Pe bune ca a aparut cuvantul “comisi”??? Doamne fereste…
NOU
CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.
NOU
Sindicatul ce zice? A, nu aveti? Inseamna ca… muie!
NOU
Sindicat :). Am citit mai demult de o firma de automotive, unde un inginer a vrut sa infiinteze sindicatul. A fost dat in suturi afara, pe motiv ca si-a parasit postul de lucru fara aprobarea superiorului.
NOU
Acolo unde se poate sau este chiar obligatoriu (SA-uri) sa ai sindicat, seful de sindicat e intotdeauna unul dintre aia “care trebuie”.
Cam cum a fost si cu independentii aia buni/cu CV/ bine intentionati. Cam cati independenti au intrat in parlament … aham, fix la asta ma gandem si eu. A mai auzit cineva ceva de Valeriu Nicolae? Nope, in schimb avem nasui si turnatori RECOMANDATI de cine trebuie.
Si, oricum, daca faci un pic de scandal sau candidezi la postul de sef de sindicat, pana se intruneste procedura, pana se fac alagerile, pana se numara/contesta brusc vei constata ca s-a restructurat compania si te cheama o HR-ita din asta “utila” ca sa te anunte ca esti cel-mai-cel “asset” din companie doar ca probleme, criza, buget, reorganizare si, din pacate, si cu regret trebuie sa te informeze ca postul tau nu mai exista.
NOU
@crypto…cum adică e obligatoriu să existe sindicat într-o unitate?
NOU
@morocu
Orice unitate cu peste 20 angajati e obligata conform legii sa aiba sindicat sau un reprezentant al angajatilor.
NOU
evaluari psihologice si smiorc smiorc
m-ar darama sa primesc un mesaj seara, cred ca nu m-as mai pisa noaptea de emotii
NOU
Pai “mortul e de vina” nu face parte din traditia mioritica? A plecat, da-l dracu’, doar nu o sa ne certam cu ala care a ramas la butoane. Basic survival skills ….
Experienta dintr-o companie in care am lucrat – directoarea de HR (genul MILF, all good) explodeaza bomba ca e amanta unui boss din companie. Si asta insurat, copii, tot tacamul. Scandal, barba-su baga divort, pleaca de acasa, asta ramane cu cu boss-ul. Boss-ului i se termina mandatul, pleaca, ramane fata cu ochii in soare. Asa ca se impaca cu sotul, se muta ala inapoi acasa, life is good.
Vine alt boss, expat de data asta (si asta nevasta, copil, etc). Directoarea noastra se combina cu respectivul in 6 luni, nu afla nimeni, totul OK. Expat-ul, intre timp, se muta VP la o alta companie din domeniu. O ia dupa el si pe directoarea noastra (pe genul competenta & shit, LOL). Acolo insa cineva se impedica de factura pentru silicoanele dnei directoarei si explodeaza bomba ca astia doi se joaca de animalul cu doua spinari. Urmare – ala divorteaza, ea divorteaza din nou, raman impreuna si pleaca amandoi din RO in tara expat-ului.
Si acum una retorica – cam cum credeti voi ca aratau companiile in care a activat dna respectiva si cam ce drepturi aveau angajatii?
NOU
Fan Sven Hassel?
NOU
Tu ai lucrat la Tarom?
NOU
Probabil sa fie adevarat ce spui dar atat timp cat nu dai numele persoanelor sau a companiei, toata povestioara ta ramane la stadiu de bârfă. Pe deasupra faci exact ce spun alti comentatori, nu dai nume că “lasi loc de buna ziua” că poate la un moment dat vei avea nevoie de vreunul de acolo si na, sa nu care cumva sa fii respins. Se vorbeste de foarte mult timp de pizdificarea barbatului iar atitudinea asta de bârfă combinat cu pozitia ghiocelului vine sa confirme. Aveti fratilor coaie si puneți-le masa-n cap cand se intampla de-astea.
NOU
A venit investitorul, a stat vreo 2-3 zile a vazut pe ce ar putea sa dea banii si in loc de companie a plecat cu HR-ista.
Acum sunt amandoi feiriciti pe vreo insula-n Pacific: numara banii si fac copii.
NOU
Companii grecesti, ambele.
Stiti cum era vorba aia – realitatea bate filmul – fix asa am zis si eu.
@Nimeni – da
@punKreas – nu
@Tonys – Am urmarit povestea cu popcorn langa mine, nu m-a atins nici macar tangential subiectul. Nu am unde sa las loc de buna-ziua, istorie de >10 ani, am plecat de acolo de >5 ani, water under the bridge …
@Gogu – aproape ai nimerit-o, nu e Pacific, dar e tot pe plaja.
NOU
@Cryptoprocta ferox
Nu, nu! Nu incercam sa nimeresc povestea ta. Eu iti spuneam de HR-ista mea, care e prin Pacific acum ca sotul are o resedinta de vacanta in Hawaii 🙂
NOU
Nu HR-ul e problema. Stiu de cazuri de genul. HR-ul spune superiorilor, aduce in discutie, dar nu pot da de capul lor afara… cel putin in compania respectiva. Este nevoie si de colaborarea superiorilor celui vizat. Pe care superiori ii doare in cot.
NOU
No offence, dar si cel care raspunde sau citeste mesaje despre job, venite la 23 pe whatsapp, are nevoie de control psihologic
NOU
Ai sarit partea cu “whatsapp personal”, nu?
NOU
Da, am omis-o. Pentru whatsapp personal = direct block
NOU
Poate nu va vine sa credeti dar si sefilor mari le e frica de sefii mai mici cu gura mare. La noi (multinationala in 4 tari), managerul general pe romania nu are tupeu sa il scoata afara pe managerul de pe o ramura destul de importanta cu vreo 25 oameni.
Vin oameni, pleaca in 4-5 luni, pierderi, toata lumea zice ca ala e nesimtit de-a binelea (la modul “inchide in pizda masii geamul nu vezi ca vine zgomot de afara!?” din senin), inclusiv el stie parererile, dar nimic nu se intampla. Au aparut colegi care s-au luat in gura cu el, atat le-a trebuit, i-au pistonat dupa pana au plecat pe alte departamente sau direct afara.
L-au mai luat in sedinte, i-au mai zis sa fie mai calm, dar nimic, pentru orice baiatu are scuze, iar astora le e frica sa i bage concediere pentru ca stiu ca va veni cu avocat si cu alte cacaturi.
NOU
E firma mare, isi permite avocati iar apoi costurile oricum le recupereaza de la pulica ala.
Ce trebuie facut e mustrare scrisa cu pedepse din ce in ce mai severe dupa fiecare demisie pe care a cauzat-o.
Dupa cateva din astea il bagi intr-o comisie si il dai afara frumos si legal. Poate sa vina apoi cu ce avocati vrea.
NOU
Am avut un coleg la Renault, s-au chinuit vreo 5 ani să îl dea afară. La final a plecat singur.
NOU
Da, incredibil, companiile nu dau doi bani pe valori de tip profesionalism si competenta.
“Comisi” ?! Adica dedicati ?
NOU
Comis, adică băiat de comitet
NOU
Adica commited .
NOU
exit interview-ul este inutil din start si nu este o solutie buna dar teoretic este mai bun decat nimic, trebuie sa ai sedinte regulate in care intrebi angajatul cum e, ce nu-i convine si binenteles firma trebuie sa-ti spuna ce asteptari are de la tine.
NOU
99% din cei care pleaca dintr-o firma erau inconjurati de incompetenti si puteau lejer oricand sa faca treaba sefului.
NOU
De ce nu intra toți managerii în concediu în același timp?
Și-ar da seama patronul ca funcționează firma și fără ei.
NOU
Oamenii (si in special managerii) toxici exista in companie pentru ca li se permite si pentru ca cei de mai sus inchid ochii. Le e mai comod sa zica “Vasile e nebun” decat sa faca ceva sa il potoleasca pe Vasile. Li se pare ca Vasile “livreaza” iar in caz de revolte si plecari, tot din cauza lui Vasile au plecat.
Cand am inteles asta la ultimul angajator, m-am carat. Era atat de toxica relatia cu managerul direct incat nu am avut timp si energie sa vad “the big picture”. Acel Vasile era doar o mica parte a problemei, si daca il inlocuiau, in 6 luni oricine venea in locul lui ar fi avut un mare potential sa faca la fel.
NOU
Nu credeam ca mai e nevoie sa fie spus in AD 2021, dar HR exista ca sa protejeze compania, nu pe tine. Se poate foarte bine sa fie complet constienti ca Xulescu are probleme psihice, la fel cum se poate ca Xulescu sa cunoasca informatii atat de importante despre altceva/altcineva, care informatii ar putea sa duca la costuri mult mai mari. Asa, ti se da ocazia sa-ti spui of-ul, dar tocmai pentru ca e un exit interview, nu o sa isi puna nimeni energia in a te face pe tine fericit.
Am plecat si eu de la primul job de plictiseala , si am incercat sa le explic celor din HR ca plec de plictiseala, si ca o duzina de colegi plecasera de plictiseala. Cand am vrut sa intru in detalii am vazut cum i se stinge lumina in ochi tipei, ca doar isi notase cele 5 cuvinte cheie necesare. De ce s-ar fi obosit cu noi daca veneau alti juniori din urma gata sa manance cat rahat ar fi fost nevoie cativa ani, pana se plictiseau si plecau?
In cel mai bun caz, HR-ul isi doreste sincer sa atraga, pastreze, si dezvolte o forta de munca motivata (nu neaparat fericita). Ca sa faca profit sau sa multumeasca shareholderii. Nu pentru ca vor ei sa ajute oamenii.
NOU
Sa mai descheie un nasture la camasa, daca vrea sa atraga echipa motivata. Nu trebuie neaparat sa-i si fericeasca.
Gogu,
Glumet sef la autobaza Teleorman
NOU
Nici cu departamentele de compliance (cred ca tot ceva parte din HR doar ca mai “in trend” ) nu mi-e rusine. Sunt multi cei care vor sa ramana la jobul respectiv si raporteaza abuzurile fiind inca angajati. Represaliile sunt de cele mai multe ori pe masura plangerii iar “confidentialitatea” e doar pe hartie.
People don`t leave jobs.. they leave managers .
NOU
Din pacate exista si exemple cind HR tine cont de exit interviu (nu in mod pozitiv).
Caz : Raportat ca pozitia sefului (nu s-a criticat seful ca om ci ca pozitie organizatorica) nu are nici un fel de raspundere in nici un proiect dar are putere (de ex. de promovare/evaluare fara nici un fel de informatie din proiecte)
Rezultat : persoana de la exit interviu a fost pusa pe lista neagra pentru o viitoare intoarcere in firma.
NOU
La Renault absolut toți angajații, care își dădeau demisia, erau puși pe lista neagră, până acum 1-2 ani. Chiar și acum se mai ține cont în unele cazuri.
NOU
asa este si in armata
NOU
iti recomand cu caldure o plangere la ITM, dar asta inainte sa pleci
pana si zdrentele de la oracle au luat masuri cand a sarit ITM-ul cu amenzi
NOU
Am reclamat eu la ITM că nu mi-au fost plătite unele zile de sărbătoare corespunzător și nu a interesat pe absolut nimeni. Mi s-a recomandat să îmi iau un avocat.
NOU
Poti sa dezvolti un pic treaba cu Oracle?
NOU
Doar o singura remarca, de la cineva cu 15 ani de HR in spate, plecat in IT (da stiu, am adunat toate joburile pe care le luati la plua) – e extrem de greu sa obtii o recomandare de inapt sau apt conditionat pe motive psiho. Am avut om angajat cu internare la spital pentru tulburari de personalitate, la care psihiatrul si psihologul nu ne-au dat apt conditioonat macar. De ce? Pt ca tanti aia in cauza gasea lesne macar 3 oameni de specialitate care dadeau diagnostic cu APT. Si nu voiau sa se complice.
Pe de alta parte, asa e – am trait-o pe pielea mea, la plecare, sa spun de ce am plecat – si eu si alti 8 oameni de la un manager nou numit – si tot aia a fost promovata mai departe….
NOU
Dar pe caz de incompetenta se poate da afara?
NOU
Eu când am schimbat firmele, că am plecat sau am plecat, totdeauna am părăsit firma în aceeași zi, imediat după discuția respectivă.
Într-un caz în care erau mai multe de zis (singurul caz în care am fost dat afară), a făcut avocatul meu interview-ul de exit ptr. mine. Rezultatul = recomandare de nota 1+, salariul întreg plătit pe 1,8 ani (aveam contract de cinci ani, am plecat cu 2 ani înainte de terminare) + bonus la 100%. Așa concediu n-am avut și nici nu am să mai am vreodată. Bine șeful (ceo) cu tulburarea bipolară plecase și el cu mine.
Deci avocat = niema interviewuri, zero stres + evtl. mucho dinaros.
NOU
Și avocatul cât te-a costat? (evident, întreb pentru un prieten)
NOU
stabilesti onorariu de succes.
NOU
La o intrevedere cu avocatii companiei mie mi-a luat 500 lei.
NOU
cam 100 de euro e o deplasare de asta
NOU
Eu locuiesc în Germania. Asigurarea “judiciară”(???) pentru cam tot de ce ai nevoie în viață: comercială, chirie, chiriaș, mașina, etc – absolut tot mă costă la o asigurare bună în jur de 200 de euro pe an.
Secretul aflat de la Reini, maestrul despărțirilor de firme, este să fi recalcitrant până la capăt. Nu înjuri, nu țipi, doar întrebi de ce… Nu înțelegi de ce, ești dezamăgit personal… Dacă încep întrebări nasoale, taci. Este greu dar taci. Te scoli, iesi, te duci la HR (dacă șefu te-a dat afară) și le zici că nu te simți bine și că te duci la doctor. La doctor faci ceva pe “psycho”, începi cu burn out su aștepți ce rezolvă avocatul.
Ultimul consultat de Reini a lucrat la o firmă mică din grupul Bosch. Datorită lui Reini a primit o premie imensă: sfatul a fost să se ocupe de înființarea unui Betriebsrat (consiliul muncitorilor) și să propună afilierea muncitorilor la un sindicat. Sfântul Reini pleacă acum de la Sanofi din key account pentru spitale. Firma a propus să-i dea 50000 și să păstreze madina de firmă până are alt job. A zis că nu…
Mergeți la avocați… Că plecați voi și șefu’ e jignit sau că vă dă afară, luați un avocat. Dacă în Ro. nu există o asemenea asigurare, economisiți bani.
NOU
Dacă e vorba de o firmă cu adevărat mare, nici un avocat nu va face nimic în DE, decât să te stoarcă de bani … am citit de procese care au durat și 10 ani, în timpul ăla te asigur o iei razna
NOU
articolul s-a potrivit cu data de azi, cand pleaca din firma team liderul meu, care e un om de onoare si care chiar am invatat ceva de la el. Chiar s-a purtat omeneste cu mine si imi va lipsi
NOU
Corect, practic exit interviewurile ar trebui sa fie sursa cea mai buna de informatii pentru companie. Ca la interviul de angajare lumea minte, iar la discutiile “sezoniere” multi oricum au grija sa nu zica de rau.
Insa atentie, am scris ca informatia este utila pentru companie, nu pentru HR. Daca HRului nu i s-a pus ca obiectiv sa “nu mai plece lumea” de ce sa le pese? Poate chiar au obiectiv reducere de cadre, sau macar de costuri, asa ca se si bucura cand mai pleaca unul cu state vechi (si mari). Plus ca daca mai primesc si bonus cand gasesc pe altul nou, cu atat mai bine.
NOU
In urma unui astfel de interviu pe care l-am dat, fostul meu manager de magazin a fost inlocuit. Au verificat ce am zis, nu a fost o decizie imediata.
NOU
Se intampla…dar daca vrea seful de HR local. La mine a fost cu cantec si mi s-a spus ca doar astazi e oferta speciala, semnezi si pleci cu niste salarii compensatorii si demisia e cu accordul partilor sau nu pleci, dar te dam noi oricum afara fara sa mai primesti bani.
Acela era si momentul pe care il asteptam pentru ca fusesem scarbit de ce facuse managerul meu cu complicitatea HR Country managerului care si acela avea bube pe cap.
Noroc ca la cooperativa unde lucram atunci, se tinea cont de cultura si erai incurajat sa raportezi daca se intampla ceva necurat. Pentru ca stiam ca daca zic ceva, ramane la nivel de HR local, adica se pune capac si oricum banuiam ca nu voi avea un exit interview , ceea ce s-a si intamplat.
M-am apucat frumos de scris o epistola catre echipa din afara care se ocupau de cazuri de genul in care am dat exemple si situatii verificabile in care ambii manageri o luasera razna si faceau abuz de putere , privilegiau anumiti angajati , facut referire la exit interview-urile altor colegi care plecasera din motive asemanatoare si chiar s-a intamplat ceva.
Am fost sunat de catre cei din afara desi plecasem din companie sa clarifice anumite detalii si sa ma anunte ca investigheaza situatia. Nu m-au contactat ulterior sa imi zica ce s-a intamplat insa HR country lead-ul si-a descoperit subit pasiunea de a face ceva mai “operational” in business cam la o luna dupa ce am plecat.
Cu managerul direct nu stiuc e s-a intamplat, nu m-a interesat in mod special, a ramas pe functie dar cred ca si cu un cartonas galben si cu o evaluare bonusare praf pentru anul respectiv. Pana sa inceapa pandemia ne mai intalneam in campus insa nu schimbam nimic mai mult decat buna ziua pentru ca ma angjasame la fix doua saptamani dupa la o alta companie pe o pozitie mai buna cu un salariu mai mare. Nu stiu daca stie ca eu am facut plangerea, pot sa cred ca speculeaza dar… c’est la guerre , esti gunoi cu mine sunt si eu la fel cu tine.
NOU
In Romania poti pleca ca angajat dintr-o companie doar in 3 situatii:
– demisie (unilaterala)-> “va anunt ca plec”
– acordul partilor (ambii semneaza ca sunt de acord) “suntem de acord ambele parti ca sa pleci”
– dat afara ca ai incalcat legea x y z sau se fac concedieri. “te anuntam ca pleci …”
Demisie cu acordul partilor pur si simplu nu exista. Nici “am vrut sa imi dau demisia dar nu ma lasa aia”. Salarii compensatorii si alte avioane nu se primesc in cazul demisiei si cred ca nici in cazul concedierii disciplinare.
NOU
Acum nu neaga nimeni ca pizdulicele de la HR vor nota si transmite ceea ce vor si ceea ce le cade bine, ca doar nu vor se strice armonia cu directorii si directoarele, iar daca te apuci tu, asa, de la tine, sa dai din casa, vei fi catalogat ca frustrat sau nebun, insa, sa nu uitam:
-marea majoritate a salariatilro sunt yes-mani, unii ca asa au fost educati acasa, unii ca asa stiu ei sa isi pastreze un post caldut, sau ca asa stiu ca pot avansa, sa dea bine in ochii sefilor
-cand au loc abuzuri, majoritatea se uita pe pereti, se fac ca nu au vazut, iti explica ei, dar stai, ca nu a fost chiar asa
-in general, managerii au relatii amicale intre ei, si se bazeaza pe obedienta maselor (subalternilor), asa ca nu se intampla mare lucru
Sunt multe de povestit, dar cand angajatii au familii, rate, etc, e greu sa iasa in fata sa spuna ce nu e ok si ce nu merge, la fel cum este la fel de adevarat ca abuzurile de putere manageriale vin treptat, gen la inceput un pic de overtime, apoi un ton rastit, etc, si escaladeaza, pentru ca subalternii nu rispoteaza. Daca ii pui cu botul pe labe de la inceput, si le explici, civilizat, si cu argumente, ce e ok si ce nu e ok, sunt sanse ca unii sa isi mai inghita excesele.Iar reclamatiile la ITM au efect, poate nu prin cuantumul masurilor si amenzilor, dar cei de la ITM nu suporta corporatiile(spre deosebire de partonasii romani care dau spaga si stau capra), de aceea intalnirile dintre cele doua parti se lasa cu scantei, se se dorecs de multe ori evitate.
NOU
Eu am trăit varianta cealaltă: din exit-interviuri am schimbat frumos de tot recrutarea, integrarea, instruirea și stilurile de management. Împreună cu dat afară oamenii cu comportamente nepotrivite. Ne-a luat vreo 15 luni, dar a meritat. Și mai știu vreo două alte companii în care se întâmplă aceleași lucruri faine prin HR. Conduse de români.
NOU
Man, ai suficiente probe sa dai in judecata ambele companii si sa iei bani frumusei pe motiv de bullying si stress major generat la locul de munca. Daca mai veneai si cu o scrisoare medicala precum ca ai capatat HTA, ficat marit si alte necazuri pe linie de sanatate din cauza companiei, aveai urmatoarele cateva vacante in Seychelles sau Maldive deja aranjate financiar, plus destui bani albi pusi la o parte pentru zile negre.
Nu trebuia sa ii ierti de niciun fel.
NOU
Din putina mea experienta in firmele in care am lucrat am tras urmatoarele concluzii:
1. Nu e rolul tau sa imbunatatesti fiema, rolul tau e sa iei bani din firma aia pe orele muncite. Apropo, incearca sa joci mercenar, nu emotional, ca iti da firma suc (otrava) la munca nu inseamna ca trebuie sa lucrezi pe minim pe economie.
2. Chiar daca tu crezi ca ai vreo datorie sa incerci sa schimbi ceva, nimeni nu da doi bani pe parerea ta
3. In firma esti un nimeni, firma supraviestuieste si fara Gigel si fara Steve Jobs
4. Don’t burn bridges. Nu neaparat ca te-ai intoarce la firma aia dar e o lume mica. Poti sa dai de fost colegi/sefi in alte firme sau la background check sa ceara feedback despre tine si sunt oameni care sunt dispusi sa iti futa alte oportunitati. Nu ma refer sa pupi in cur dar daca trebuie sa justifici de ce pleci, zici si tu pentru noi oportunitati. Chiar daca zici motivul real, nimanui nu ii pasa de tine si de parerea ta. evita un blacklist din partea firmei.
5. Nu ameninta sau mentiona ca nu esti multumit inainte de plecare sau daca nu ai o varianta de rezerva in mana, alta oferta sau ceva. Sunt manageri care o iau personal si pot sa iti futa zilele ramase. Vezi Amazon cu PIP culture si Dev plan.
NOU
In general asa e dar sunt nuante (abuzuri etc) care tb spuse.
Cel mai simplu, daca nu te potrivesti, pleci invocand alte oportunitati. Este o relatie pur tranzactionala, la urma urmei.
Daca unui sef dereglat ii pleaca oamenii, firma, daca e ok, va lua masuri.
Si apoi, firmele au expected attrition si chiar unregrettable attrition (adica blacklist). Asa ca, nu prea merita sa fii berou decat in situation clare de abuz, bullying etc.
NOU
@jeleu, fara sa sune a lauda, am avut cateva situatii clare de abuz pe care din pacate le-am luat personal si m-am ocupat personal de ele cat timp lucram cu persoanele in cauza. Si nu era asa un abuz spontan sa poata fi corectat sau sa se poata discuta cu persoanele, era general din partea persoanelor si singura optiune era scapat de ele. Si desi persoanele au disparut din firma, ghici ce, per total nu s-a schimbat cu mult situatia generala sa zici ca “din cauza alora era asa de nasol si ei trageau firma in jos”. In primul rand, o intrebare simpla ar fi “cum au ajuns aia sa lucreze in firma”? De asta zic, castigul e prea mic (daca ar exista un castig), inafara de faptul ca se aude de tine (pe care nu l-as numi un castig), nu se schimba mai deloc situatia generala din companie plus apar riscuri personale si profesionale pe care ti le asumi. De asta zic ca e mai simplu sa nu te bagi si cand e sa pleci sa invoci un motiv neutru si iti vezi doar de interesele tale.
Asta cu firma care ia masuri cand ii pleaca oamenii unui sef eu o vad in felul urmator:
1. Posibil sa mearga in startupuri unde au nevoie de skills. In firme medii/mari, nu contezi, esti un numar. Stii si tu exemplu din termenii folositi in reply
2. E foarte greu sa dai afara demonstrand ca din cauza aluia au plecat oamenii, chiar daca sunt exit interviews. Ca ala poate sa dea in judecata pe motiv de discriminare
NOU
2 tragicomice, prima cu angajati toxici:
Aveam un coleg senior complet idiot dar care se credea cel mai destept de pe planeta. Daca il intrebai ceva sau trebuia sa iti faca un review mai intai te jignea personal, amintindu-ti cat de prost si incompetent esti prin comparatie cu geniul de el si dupa aia nu te ajuta cu nimic. Ascundea echipamentul sau il incuia, ca sa aiba doar el acces neconditionat, restul stateau la coada dupa el. Era un cosmar, ce mai.
Ne plangem toti (toata echipa) sefului. Raspunsul lui: “mda, aveti nevoie de training despre cum sa tratati cu oameni dificili”. Un coleg mai coios i-a replicat ca poate ar trebui ca respectivul sa faca training cum sa nu mai fie dificil, ca poate e mai ieftin.
A doua, cu exit interview:
Duduita de la HR: “Si care ar fi motivul pentru care plecati?”
Eu: “Seful meu imi impune solutii tehnice fara sa fie in tema cu subiectul (deci multe din ele sunt solutii proaste). Daca nu fac cum zice el iese scandal si ma sare la marirea de salariu. Daca fac cum zice el, iese prost si eu sunt raspunzator, deci sunt sarit la marirea de salariu. Nu mi-a mai crescut salariul de 3 ani”.
Duduita de la HR (pregatita sa bifeze o casuta intr-un formular): “Deci putem spune ca aveti o deficienta de comunicare cu superiorul direct?”
NOU
Nu-i interesează pentru că aici în Ro se practică în continuare cam în toate domeniile, afacerile în regim de lohn. Cu tot ce presupune definiția dă manual: “Afaceri axate pe producerea unor articole folosind mâna de lucru necalificată sau puțin calificată locală, considerată ieftină pe plan international”. Expandables, asta caută aici, de asta au venit. De aia nici nu îi prea interesează exit interview. Și da, subscriu la opinia despre HR. Iar chestia cu lohn-ul e valabilă inclusiv în domeniul IT, că tot au comentat unii mai sus, mari IT-iști, ce să spun. Dacă erau așa buni, erau la Google ori Microsoft acum, la Redmont sau Mountain View.
NOU
Ce-s “interviu de exit” și “task-uri”?