Nu credeam să văd vreodată un loc de joacă atât de colorat, atât de viu, de pasional, un strigăt al umănitații deznude la adresa naturii, o reîntoarcere poetică spre bază, spre nivelul în care comunicăm cu apa, cu pământul, cu aerul.

Da, se cacă una în parc.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur