Ne pierdem cele mai primare funcții

A fost ieri viitura aceea din Nepal, declanșată de căderea unui ghețar de la 5200 la 4000 de metri altitudine, după care a luat-o totul la vale și a nimicit acel post de la 3000 de metri altitudine. O tragedie imensă, întreținută și de cele 2 state de acolo, care știau că zona nu e neapărat în regulă, mai fusese măturată de o viitură, relativ recent, lucrările la șoseaua din zonă cam distrugând stabilitatea stratului superficial de suprafață.

Anyway, sunt 160 de morți și vreo 1600 de persoane dispărute, dintre care vreo 600 turiști, luați la vale cu autocare cu tot.
Ce voiam eu să zic este că oamnii, pur și simplu, își pierd funcțiile primare, fight or flight, fuga de pericol, totul pentru a filma cu telefonul din dotare o catastrofă. Bă nene, sunt oameni care stau pe marginea podului și filmează, deși e vizibil că nebunia aia vine și e mai înaltă decât podul. Ei SUNT CONVINȘI că nu li se poate întâmpla nimic. Am văzut unul care, în loc să abandoneze rahatul de basculantă în care circula și să fugă în sus, pe deal, accelera basculanta, sperând că ceva, deși drumul din fața lui era doar o șerpuire care se termina direct în calea viiturii.

Nu știu, serios, mi se pare ceva foarte greșit în toată chestia asta, lipsa oricărui instinct primar de conservare, totul datorat internetului și a acelui idiotic Sigur mie nu mi se poate întâmpla, nu am cum să mor eu.