Contul meu
Discutam ieri cu cineva despre prețurile diverselor abonamente și cum e Spotify mai ieftin pe românia și mi-am adus aminte, așa, nostalgic, despre cât de greu era, pe vremurile imemoriale ale începutului civilizației, să faci rost de muzică, spre deosebire de mură-n gură care e acum.
Avea vărul meu, Lucian, un magnetofon Kashtan, cu benzi de alea 8 track și făcea rost, într-un mod maxim de misterios, de role de alea mari, pline cu muzica la modă din perioada aia. Adică, evident, disco, că de aia și ascult eu acum, majoritar, muzică disco. Pentru că gusturile muzicale ți le educi până pe la 14-15 ani, orice e după aia este doar de moment sau mimetică, în sinele tău, tot muzica de până la vârsta aia o asculți.
Voiai să iei o melodie sau o bandă? Păi, cam greu, că nu exista vreo posibilite de copiere pe magurile alea vechi. Dar puteai atașa un microfon. Și duceai magurile în beci sau în cea mai tăcută cameră, după care dădeai drumul la microfon și la bandă și înregistrai așa. Sigur, calitatea era pix, dar dacă nu era altceva…
Mamă cât îi uram pe DJ-ii de la Uniplus Radio sau Fun Radio, singurii care băgau, la început, alt fel de muzică, pentru că vorbeau peste melodii. Pentru că a urmat era casetofoanelor. Și, dacă nu aveai de unde să cumperi casete cu muzica la modă sau erai prea sărac ca să le cumperi, nu aveai decât să stai să înregistrezi muzica de la radio, pe casetofon. Stăteam, în fiecare noapte, la Radio România, sau cum se chema pe vremea aia, pentru că aveau o emisiune de muzică străină, cu piesele noi, de succes, din străinătățuri, ca să prind Mylène Farmer, cu Désenchantée. Noapte de fucking noapte am stat, cu casetofonul în mână, câte o oră jumătate, așteptând poate, poate începe. Am prins-o, la un moment dat. Că, în rest, dădeau mizeria aia comunistă numită muzică ușoară. Ăia de la Uniplus dădeau muzica ce trebuie, când au apărut, dar aveau juisări anale să vorbească pe melodie, la început și la sfârșit, că li se părea lor cool să se audă cu un comentariu de ăla belea în timp ce cântă Its my life al lui Dr. Alban.
Dacă voiai să îi dai din muzica ta vreunui prieten, trebuia să ai un dublu deck ceva, ca să poți copia caseta. Nu aveai dublu deck, mergea, evident, varianta microfonului, mai ales că începuseră, deja, să fie mai ieftine și mai dese casetofoanele, deja cu microfon încorporat, cu atenuator de zgomote, chestii șmechere.
După aia, restul e istorie, că au au apărut CD-urile, DMCA-ul, brusc nu mai puteai să mai copiezi muzică, pentru că, din cauza ta, artistul ăla murea dreacu de foame, nu mai putea avea vilă cu 48 de camere și piscină la fiecare etaj, trebuia cu 47.
Iar acum, lumea e mofturoasă că îi dai linkul de spotify și nu i-l dai pe ăla de youtube…
NOU
Io-s pe modă veche. Am pe telefon 300GB muzică. Mă doare-n cot de spotify. Iar muzica mi-o iau de pe youtube.
Dacă vrei să-mi dai link la o melodie nouă, prefer youtube.
NOU
La fel. Muzică salvată local, PC, laptop, telefon, din astea. Și în rest YouTube (cu uBlock) sau NewPipe. Și scârțar, și anacronic.
NOU
eu sunt total dezordonat, mi-e imposibil sa am o biblioteca decenta. am un SD pentru masina, pana si acolo e haos si aiurea. 4.99 la spotify si imi tin ei haosul
NOU
Brave browser blocheaza orice reclama. Nu trebuie sa instalezi nimic suplimentar ca sa ai acces la youtube fara nici un fel de intreruperi.
NOU
Soc si groaza: se vorbea peste cantec tocmai de aia, ca sa nu se inregistreze 😉 SI jingle din loc in loc. Pentru ca, surpriza, unii de la alte radiouri inregistrau si dadeau si ei :)) Ca sa te asiguri ca nu…
NOU
exista o melodie, de la Cascada, cred, care nici nu are varianta audo fara vocea unui DJ englez, care are el ceva de zis la final
NOU
Eu aveam un casetofon rusesc electronica și trăgeam muzică de la vecinul Nicu care avea benzi și kashtan. Bine mono, dar eram mulțumit.
NOU
Kashtan cu benzi de 8 track?
Muzica străină nu era in fiecare seara, doar joia (pe la 8 parca), geana stăteam sa prind emisiunea, mai ales ca era stereo si numai antene ii făcusem prin casa sa nu am fâșâit 😀 dar nu era garantat sa fie ceva mai răsărit, cum iți era norocul, cateodata se nimerea
NOU
Ce spui tu că nu se putea înregistra pe magnetofon decât cu microfon? Exact în mufa in care introduceai microfonul, se introducea un “cablu de înregistrare” care ducea în alt magnetofon sau casetofon, sursa, cum s-ar zice…
Apoi, banda 8-track cred că era altceva decât banda de magnetofon.
Chestii înregistrate cu mic-ul se mai făceau, cele mai odioase erau când voiai să înregistrezi după Top Billboard de la Vocea Americii, sau muzica de la o emisiune de la Europa Liberă, poate era Metronom, nu mai știu exact cum îi zicea, care a urmat după moartea lui Cornel Chiriac. Eram prea mic când a murit Chiriac. Am luat ceva bătaie de la ai mei, pentru aste 2 posturi. Să ții în casă înregistrări de la EL, era echivalentul de azi al pornografiei infantile.
Apoi, era emisiunea la TVR a lui Ursulescu, Meridianele Cântecului, dădea 2 străine și 4 românești. Mai înregistram cu microfonul de acolo.
Este o carte care ilustrează bine de tot scena muzicală “de ceai” a anilor 70, numită Muzici și Faze. Autorul a murit – relativ tânăr – acum câțiva ani.
La nivel de anii 80 era plin de casetofoane aduse de muncitorii care lucraseră prin Orientul Mijlociu, inclusiv cele cu 2 unități, care înregistrau decent copii – decent pt vremea aia. Inginerii sau pasionații, care aveau un pic mai multe cunoștințe tehnice, se încumetau chiar la echipament semi-pro cumpărat din prăvăliile de prin Libia, Siria, Egipt, Irak. Odată cu “sculele” intrau și playlisturi, chiar îmi aduc aminte de o casetă tip șaorma cu de toate: Deep Purple, Modern Talking, Freddy Mercury, etc, plus comentariile DJului arab :)) între piese.
Intrau în continuare în țară și viniluri cu muzica la modă, mai greu că in decada 70, dar intrau.
Nu te supăra că ți-o spun, doar constat: erai tu îngrozitor de sărac.
NOU
Off topic, că pomenisem Orientul Mijlociu: poate nu vă dați seama cât de bine se trăia în anii 80 în țările alea, comparativ cu România acelorași ani…
Dacă stai să cugeți, erau state arabe laice, mult mai progresiste decât Arabia Saudită sau Emiratele. Evident, conduse de dictatori, înșurubați acolo tot de cei care mai apoi le-au trecut prin foc și sabie, când s-a schimbat partitura.
Food for thought, mkey?
NOU
Da, se putea înregistra prin cablu de la un magnetofon la altul. De pildă Majak-ul era stereo deck și avea un amplificator final doar mono. Iar dacă aveai o ”stație” și boxe bune, era brici.
NOU
Ce mult mi-a plăcut cartea aia!!!
Nu știam că Ovidiu Verdeș a decedat …
NOU
De prin 92 deja apăruseră tarabele cu casete în față la Unirii, unde inițial era multă muzică disco, chiar mai multă decât manele.
NOU
Noi mai aveam noroc cu Radiovacanța, că mai înregistram de acolo. Aveam un văr în Bukale, avea un casetofon mișto și îi mai înregistram muzică atunci cînd venea pe litoral. Dar nu puteam sta mereu lîngă cas, mă luam și cu altceva și i-am înregistrat odată și de-asta cu ”tiit, tiit, tiit, a fost ora 13, buletin de știri”. Și a curs știrea vreo 3-4 minute după care am auzit și l-am oprit, dar n-am mai încercat să șterg bucata aia. Și după vreo 2 zile pune el să asculte muzică în autobuz, cînd se întorcea la prînz de la plajă, cînd ”tiit, tiit, a fost ora 13”. Și tot autobuzul a început să-și potrivească ceasurile, că le-au rămas în urmă. Cînd și-au dat seama de farsă întrebau cît e ceasul, dar nu mai știa nimeni ora exactă. Altădată i-am înregistrat pe un capăt de bandă, la sfîrșit, o glumă proaspăt auzită la telefonul fără fir ”prințișorul a fost numit ministru la Agricultură deoarece a reușit să altoiască un piersic”, cînd cu scandalurile cu ăștia doi. Și a doua zi, cum stăteau ei pe cearceaf și ascultau muzică, hop gluma. A pus mîna pe casetofon (n-a mai apucat să-l oprească) și a fugit cît putea de repede, iar prietenul lui a rămas să strîngă bagajul că ceilalți oameni strigau ”opriți hoțul, a furat casetofonul”, că se întîmplau furturi destule.
O altă sursă de muzică bună era DJ-ul de la Disco Ring Costinești (Doru Verban). 100 lei o bandă cu muzică nesortată și 150 cu muzică la alegere. Dar eu eram sărac, nu aveam nici măcar Majak, ce să mai zic de Kashtan sau Rostov….
Acum am pe telefon, că nu stau cu spotify să aleg mereu, că după 3-4 cîntece bagă tot Țancă sau miorlăitoare din astea de zici că le ciupe careva de buzele pizdii, că asta e sugestia pe România, deși n-am ascultat (voluntar) niciodată din astea, urăsc țigănia…
NOU
O da, Radiovacanța! Mai ales postul de la Costinești…
Și acum mi se face pielea de găină când ascult începutul de la melodia cu Axel F Beverly Hills Cop. Fiindcă în mintea mea sunt iarăși puștiul sfrijit care ajungea la 7 dimineață pe plajă ca să prindă un loc mai lângă apă, și se dădea startul unei noi zile fabuloase, din zecile de boxe.
Ciupiturile de buze sunt sigur că se execută cu gheara aia de scos staples.
NOU
www.youtube.com/watch?v=pTr8xio5Zl8
NOU
Ăsta era jingle-ul stației din Mamaia, cel care se și transmitea radio. Am ajuns și pe acolo smiorcăind, când m-am pierdut de ai mei, dar eram de vreo 4 ani.
Pe la 6-7 ani făceam concurs cu sor-mea care zice odată cu vocea: Gavari Radio Stanția Otîh. Ce engleză, ce franceză – bani aruncați aiurea de părinți pe meditații – că noi tot la grohăială trăgeam :))
NOU
@I.N
Păi aia din Mamaia era de fapt Radiovacanța. Că au băgat ulterior și ei prin Costinești, la boxele alea de pe stîlpi, ceva cu același nume, este altă poveste.
NOU
era la radio delta (rfi) top delta 200 la sfarsit de an. acolo era miezu, ala era momentul pentru casete. am si acum o gramada de casete cu muzici inregistrate + secunda din vocea desteptului care comenta la fiecare melodie
NOU
de ce nu ne povestesti si cum a fost la lansarea primului disc de gramofon a lui Gica Petrescu? nu iti placea genul, sau de ce nu te-ai dus la lansare?
NOU
Gică era un fel de Țancă, pe când Zavaidoc… Miez!
Avea mama un unchi, pe nea Ilie – te pup, acolo unde te odihnești – care a făcut tot războiul al doilea ca santinelă sau pompier la aeroportul [militar] de la Băneasa. El îl prinsese pe Gică rising star, 1942, când cânta prin crâșme de mahala.
NOU
N-a primit permisie de la azil.
NOU
iete ce să fac, mă odihnesc și eu pe fotoliu…
@Cetin, Radio România Tineret se numea iar emisiunea era Radio în Blue Jeans.
Puteai să dai și anunțuri matrimoniale… întâlniri, chestii… uh! nu-mi mai aduce aminte.
NOU
De pe magnetofoane si casetofoane puteai face transferuri / inregistrari cu niste cabluri, care aveau ori 3 picioruse (si iesea mono), ori 5 picioruse (si iesea stereo). Partea proasta era ca, in unele cazuri, intre melodii se auzea un fasait – zgomot de fond.
La alte aparate se facea conversia de la mufele cu picioruse la mufe jack.
Cel mai nasol era la pick-upuri – alea nu puteai sa le legi in nimic (aparatele vechi dinainte de ’90).
NOU
Se poate inregistra cu microfon si plapuma aranjata bine deasupra sa acopere aparatele dar sa nu atinga discul si bratul.
NOU
La benzile ălea cu muzică le ziceam matrițe si le aducea cineva cam din trei în trei luni..a venit muzica nouă.. stăteam cu nopțile să le ascultăm si să selectăm ce ne plăcea.
NOU
Si ca o paralela, ce vremuri erau cand transmiteau jocuri pe tv si le inregistram pe casete audio ca sa pot juca pe CIP08’ul meu cu freatemiu jocuri noi. Ce mai stiu copii din ziua de azi de chinuiala si scartaitul la jocurile in basic.
Si ce nervi cand exact la final dadea eroare.
Pentru aia mai tineri , era ceva de genul asta : youtu.be/42DuBqqvaZQ?t=166
NOU
RANDOM USR 0 – reboot, adică…
NOU
La cabana Silva de la Muntele Rosu aveau un Kashtan, poate inca mai au, functional si cu multa muzica disco.
In alta ordine de idei, nu-mi place sa dau banii pe ceva ce nu pot copia, asa ca, de cand google a decis sa fie cu muia si a inchis play music unde am lasat bani grei, am ramas doar cu bandcamp, unde mai explorez dubiosenii pe care le poti si asculta online si le poti si descarca.
Personal cred ca oricum totul si toti au luat-o razna: ah, ai cumparat acest program de la noi, so fucking what? O sa iti bagam pe gat publicitate sa ne dai bani pe urmatoarea versiune, publicitate pe care nu o poti dezactiva. Si nu, nu e vorba de filmora.
Si fara nicio legatura cu doza de muism a industriei, in scop pur academic: github.com/ytdl-org/youtube-dl
NOU
Muntele Roșu de Cheia/PH sau alt Munte Roșu?
NOU
@Nelu – da, Muntele Rosu de langa Cheia. Cabana Silva-i pe drumeagul ce se lasa pe dreapta cum treci de cabana Muntele Rosu, aia inchisa de ani buni.
Am gasit si poza cu el functionand: imgur.com/a/Yo63E3i
NOU
Am petrecut în copilărie și adolescență multe săptămâni la Cheia, multi ani la rând. Părinții mei erau “pantofari” dar până la cabana mare de la Muntele Roșu tot urcam. (Bine, ei a doua zi erau atât de butthurt de te jurai că au urcat pe McKinley doar în chiloți…)
Eu visam la Ciucaș, la Zăganu, la Valea Berii.
Tata: Băă, acolo sunt vipere!!! Hai că dau un quick-cola la Zăganul – restaurantul – dar asta era prilej să-și dea și lui vreo 3 coniace… Cred că era prieten cu toți drojdierii și martalogii așezării. Scriau aia pe calendarul bisericesc datele când aveam noi concediu :))
NOU
Inca mai am muzica pe casete si CD-uri. Anul trecut am cumparat albumul nou al lui Eminem pe caseta. :))
NOU
Mda, stateam noptile pe Radio Romania Tineret sa inregistrez pe caseta.
In alta ordine de idei pana la 15 ani, probabil preferatii meu erau Roxette si Dr Alban.
Acum sar din Metallica in The Warning si mixuri de muzica de club cu influente afro + jazz si blues, deci pt mine teoria ta nu a tinut.
NOU
Anii ’70.
Radio Europa libera.
Top UK si US.
Metronom.
Music by request.
Desi semnalul era ca vai de lume, venea/pleca, stateam ore intregi langa radio, topurile le stiam pe dinafara.
Vremuri grele, luam toti atat cat puteam din ele, nu stiam altceva. Ne adaptam.
Astia de azi daca raman fara curent la telefon intra in depresie cu fibrilatii.
NOU
Music by Request – de la asta am luat câteva scatoalce de la tata, când am înregistrat. Nu zicea acolo “aici radio el”, dar din zgomotul de la bruiaj, se prindea oricine.
Tata ar fi vrut să înregistreze poantele lui Mircea Crișan – DW îl dădea, și parcă și VA. Erau spumoase, geniale, dar se lăsau cu seri de bătaie la Securitate.
NOU
Eu ascultam reluarile din dimineata urmatoare cand ei erau la munca, radioul era la ei in dormitor.
NOU
Televiziunile sarbesti.
Videoclipuri cu Sabrina si erai fericit toata noaptea…
La Madonna erai deja terminat!
NOU
Prima mea afacere de succes a fost DJ bișnițar de casete. Cumpăram casete OrWo din comerțul socialist și le înregistram cu muzică după alte casete sau de la stații de radio capitaliste. Le făceam cu Dan, prietenul meu cel mai bun pe acele vremuri: împrumutăm zeci de casete și făceam mixuri… făceam bani foarte buni…
NOU
Dimineata, in facultate, la ora 6, in anii 91-92, la radio contact incepea emisiunea cu Mylène Farmer, Désenchantée.
NOU
Traiesc in prezent, nu am nostalgii la ora asta, nu am baut nimic, recomand lovebites, power metal japonez jos palaria.
NOU
www.youtube.com/watch?v=AKqKWtPHfyo&pp=0gcJCdgAo7VqN5tD
NOU
Mylene Farmer a fost pasionata de Cioran, cantecul e inspirat din “Pe culmile disperarii”.
Altfel, asculta cineva pe la finalul anilor ’90 Lipstick Traces si mai ales, apoi, La Strada, cu Nic si Dia? Parca la radio Fan.
NOU
Cu muzica anilor ’90 traiesc si acum. Precum T-1000 din Terminator 2.Spart in bucati, dar refacut. Uneori trebuie sa ne aducem aminte de unde am plecat! Am vandut casete la Romana! A fost o nebunie!
NOU
Si pentru cine isi mai aduce aminte, o buna vreme,, mira.’ TVR avea fundal sonor piesa Dangerous de Depeche
NOU
Anul ’97. Imi incepeam cariera stralucita de DJ la Maxx in Regie. Intrasem in cercul inchis si select cu oamenii care aduceau muzica din magazinele Germaniei. Faceau lunar drumul asta.
Dadeam un purcoi de bani pe compilatii de CD-uri , facute la comanda, dupa ce stateam cate o zi sa le ascult, sa le notez, sa ma razgandesc. Maxi-single-uri, variante extended de club, remixuri – ascultam si notam. La sfarsit baiatul incepea inregistrarea pe un CD Audio recorder si incasa banu’.
Lumea venea in Maxx ca numai acolo se auzeau anumite piese. Nici macar nu stia cum se numesc melodiile. Eu mai eram din cand in cand Shazamul lor: veneau si intrebau cum se numeste piesa si plecau cu ea in gand sa o caute pe DC++ sau Napster. Slabe sanse, maxim gaseau doar varianta Radio edit.
Nici macar intre DJi nu ne dadeam CD-urile, ca sa ne personalizam programul. Venea un dj grec dupa fiecare vara cu noutati grecesti. Baleam toti dupa ele! Abia spre primavara ne dadea CD-urile sa facem copii la melodii, pana atunci doar cand era el la program puteau fi ascultate.
Un DJ avea deja pe piata din tarabe: Maxx compilation pana la vol.10, sa-l bag in ma-sa. Ne futea tot feng shui-ul. Noroc sa a fost exclus de la vol.5 din cercurul strans si ultimele compilatii aveau doar melodii pe care le ascultai si la radio, doar ca erau mixate.
Hehe, ce vremuri!
NOU
Magnetofon UNITRA mono cu care inregistram de pe radio GLORIA care era tot mono, ce vremuri…
NOU
Muzica din vremea când eram eu tânăr, nu aveam decât 14.000 -15.000 de ani pe atunci.
Ce băiat de viață era Ramses ăla!… 🙂
youtu.be/vslsS-Uu5x4
NOU
Cred ca si acum mai am pe la ai mei un magnetofon Tesla CM 130. Faceam rost de viniluri si trageam pe banda ORWO. Acum nu pot sa ma laud ca mai ascult prea multa muzica.
NOU
Se vorbea pe piese pentru ca aparuse o lege care impunea asta. De ce? Pentru a nu se înregistra și a se vinde apoi la tarabele din Romana, Universitate și pe unde mai existau. Am 31 de ani de radio în redacție muzicala și nu bat câmpii.
NOU
da, Dan, nu contest, eu povestesc dpdv al pustiului de atunci, care habar nu avea de lucrurile astea.
NOU
Uitasem ce atmosferă zglobie are videoclipul ăsta…
NOU
Eu am inceput o colectie de CD-uri cand am constatat ca pe Spotify unuia dintre albumele mele preferate ii lipsea o piesa, care era prezenta pe CD. Nu mai vorbesc de albumele lipsa de pe Spotify. Avantajele unei colectii de CD-uri exista:
– calitate constanta si foarte buna a sunetului; cand asculti prin bluetooth poti avea surprize, iar prin internet se mai degradeaza calitatea; hipsterii care cred ca se aud mai bine vinilurile nu stiu ca, de fapt, toate vinilurile din ultimii 30 de ani sunt masterizate digital
– spre deosebire de viniluri, CD-urile sunt mult mai ieftine, atat cele noi, cat si cele SH; vinilurile pot tine mai putina muzica decat un CD, ceea ce uneori rezulta in albume cu mai putine piese pe vinil decat pe CD; cand mediul de stocare afecteaza viziunea creativa a artistului (albumul fiind gandit ca un intreg), e timpul sa schimbi mediul; nu mai vorbesc de rezistenta la deteriorare sau de faptul ca unui CD i-ai schimbat carcasa si e ca nou, in timp ce vinilurile se degradeaza cand le asculti by design
– echipamentul pentru redarea CD-urilor este mai ieftin decat un streamer sau un pick-up (care de cele mai multe ori cere un amplificator separat)
– CD-urile nu ocupa mult spatiu si pot fi ripuite pentru stocare in FLAC iar pentru ascultare in alte formate (recomand Opus). Hipsterii care asculta FLAC sunt exact la fel de pierduti in spatiu ca cei cu vinilurile
– in plus, colectionarea ca hobby este o activitate foarte satisfacatoare
NOU
nu zici tu rau. adica am simtit asa, un imbold de gen M as apuca de asta. dar mi e sa nu fie ca lectiile de chitara