Contul meu
Unul din lucrurile ce m-a scos din sărite pe la toate joburile pe unde am prestat, înainte de Marea Eliberare, era faptul că trebuia să te prefaci că muncești, chiar dacă tu îți terminai treaba. Și nu, asta nu era doar apanajul muncilor fizice, ba chiar dimpotrivă. Cel mai rău era la corporație, unde trebuia să fii cufundat în muncă 100 la sută din timp. Asta însemnând să privești ecranul calculatorului și să produci exceluri cât mai complicate.
Cel mai urât a fost la una din companiile mari, unde am avut job de conducere. Practic, fiind un ștefuț în zonă, totuși trebuia tot timpul să fiu văzut de șeful cel mare că prestez ceva, indiferent ce. Tot timpul trebuia să arborez o mină gravă, preocupată de soarta lumii și să mă mișc rapid de la un departament la altul. Nu conta că în mintea ta tu te gândeai la Sarah Goldberg, Stefan Hell sau Jennifer Lawrence, important era să pari foarte serios și gânditor.
Nu-i așa că vi se pare absurd?
Dar nu vi se mai pare absurd când citiți gunoaiele acelea de articole despre cum parlamentarii au muncit doar 6 luni pe an, sau parlamentarii muncesc doar 4 zile pe săptămână și alte așa zise bombe de presă. Pentru că ăia sunt parlamentari, sunt angajații noștri, sunt plătiți DIN BANII MEI!
Și totuși, FFS, sunt parlamentari. Sunt oameni aleși acolo, reprezentanții țării. Chiar nu poți să le ceri să ponteze condica, în fiecare zi la ora 7, pentru a da bine la presă. Chiar e absurd și mi se pare o mare golăneală de presă.
Aș vrea ca, deși nu mai sunt chiar adolescent, să apuc să trăiesc ziua când munca cuiva va fi apreciată pe baza eficienței ei, nu pe baza pontajului, a orelor apleccate asupra calculatorului sau a prezenței la muncă.
Aș vrea. Bănuies că nu o să apuc așa ceva.
Doar dacă, printr-un miracol, reușesc să îmi găsesc curajul de a mă duce dracului din partea asta de lume. Desigur, să mă duc în altă parte de lume, nu dracului. Dracul e doar o expresie peiorativă a neființei. Așa cum existenta e o realitate inchipuita a mentalului colectiv.
Cine știe.
Poate vreodată voi înceta să îmi proiectez propriile angoase asupra interlocutorului, generând furia ca reflex autodefensiv.
Cine știe.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Acum multi ani, am prins un contract de prestari servicii artistice, cu un mare hotel, pentru locul de joaca, de acel loc de joaca raspundea manager-ul restaurantului principal, domnul respectiv avea o obsesie, toata lumea trebuie sa munceasca, chiar daca nu aveau nici un client, oamenii mei, prestau, ca, clovni, ce ar fi putut ei sa faca?? Eu i-am sfatuit, ca atunci cand apare domnul manager, sa ia fiecare cate o jucarie, sau masinuta cu pedal, la subrat, sa sa o duca de colo colo, si astfel domnul manager nu comenta niciodata.
NOU
acu’ vreo 20 de ani taică-miu mi-a zis că, dacă vrei să fii lăsat în pace toată ziua, cum ajungi la muncă tre’ să-ţi bagi mâinile până la coate într-o găleată cu vaselină şi apoi doar să pari preocupat.
– Şi dacă lucrezi la birou?
– Şi atunci!
NOU
Mie tata mi-a zis că sunt două feluri de oameni la muncă: unii muncesc, alții sunt lăudați. Și m-a sfătuit să muncesc că e mai puțină concurență acolo.
NOU
termina cu astea,ba, citesc si copii pe aici!!
NOU
Cu ce? Cu ce?
NOU
Copiii din ziua de azi mai stiu sa citeasca. I-auzi! Aflam lucruri noi.
NOU
Copiii din ziua de azi încă citesc.
Însă, din ce în ce mai puţini!
NOU
” Ai grijă cu cuvinte dastea, că n-am făcut masteratul împreună” …
NOU
Deby draga, de ce toate comentariile tale incep cu:
“Ascuns din cauza primirii multor comentarii negative”
Hai, fi barbata si nu te mai ascunde ! 🙂
NOU
Incep sa cred ca deby vine de la…?
NOU
deby ar trebui sa-si schimbe poza si nick-ul si sa o ia de la capat, poate data viitoare va fi mai bine…
NOU
Pai traiesti si ziua aia, cei care sunt independenti, nu sunt platiti pe baza pontajului, sau a orelor ci pe baza eficienței, sau a ceea ce trebuie sa faca, stabilit printr-un contract.
NOU
Aaargh! Și când spuneam că fiecare angajat al meu ar trebui să fie la rândul lui o firmă care să-și facă treaba și să plece acasă ziceați c-o dau în fantezii corporatiste. Nu, sulică, nu! Nu angajat! Ci executant contractual, responsabilizat și plătit cum-se-cuvine pe fiecare execuție. Nu normă, ci producție la cerere. Nu dai randament, face altul mai isteț ca tine fără să mă oblige statul, județul și pensionarii să te țin angajat că ești proaspăt divorțat, proaspăt alăptat sau proaspăt pur-și-simplu. Astfel, munca ta prestată BINE și repede îți poate aduce beneficii rapide și poți să visezi la BMW-ul ăla în 3 ani.
NOU
Da, tare buna solutia ta. Si astfel la orice rahat ai de facut trebuie sa stai sa vezi la ce firma sa apelezi. Notiunea de “angajat” are si parti bune dar si parti rele. Partile rele sunt alea de care vorbeste Arhi (cu toate ca tu ca manager sau sef de firma daca ai angajati care nu au de lucru mult timp atunci problema e la tine nu la el). Partile bune ar fi ca ai mereu acolo un om care sa iti faca treaba cand e nevoie fara sa stai – stai sa vedem la ce firma apelez and shit….
Ai firma? Poti aplica lejer ideea ta – sper sa iti mearga bine.
NOU
Esti preten cu fondatorul si directorul giurgea?
NOU
Merge. Și sunt vreo 10 ani de când lucrez contractual, nu cu angajați. Prefer un freelancer (cu PFA) decât un angajat permanent. Cel mai vechi colaborator contractual îl am de 7 ani. Nu cred că a avut (cumulat) pauză mai mult de 3 luni în cei 7 ani.
NOU
se poate cand lucrezi pt tine
NOU
Tot timpul lucrezi pentru tine, chiar şi cînd eşti angajat.
NOU
Ce sa zic. Mie mi-au dat astia sarcini si le-am terminat in 5 minute si mi s-a sugerat ca trebuiau pe saptamana viitoare si noroc ca am dat de doua ori enter undeva si cica sa refac si sa revin luni.
Ca pnm nu ma pot apuca de treburile mele, ca trebuie sa imi aduca unu doua cabluri dintr-o camera alaturata…
NOU
Eu m-am privatizat si nu ma mai prefac.
NOU
Noi am incercat sa aplicam asta in sectie. Adica daca avem azi 100 de geci de facut si in mod normal, fără prea mare tragere de inima se fac intr-o zi. Dimineata le spun oamenilor (pe care nu-i platim la norma ca-s in general comenzi mici, greu de cuantificat pe operatii/om/timp) ca daca le terminam mai devreme toata lumea are liber restul zilei. De obicei pe la 14,00 se pleaca acasa și toata lumea e multumita. Pacat ca n-am cum s-o fac mai des, deocamdata, dar cam de 2-3 ori/luna se intampla asta.
NOU
Eu am avut noroc pana acum, am fost vazut ca un guru in domeniul meu si am fost lasat in pace cam in toate joburile pe care le-am avut.
NOU
si ai si iphone 6…
NOU
Super-Guru!
Over-Guru!
Extra-super-Guru!
Guru-cel-mai-Guru dintre Guru-… ăăhm… Şefu’ nu ştiu “prulalu’ “…
🙂
NOU
Guru nu spala curu bo$$!!!
NOU
Munca mea e apreciata in functie de rezultate nu ma intreaba nimeni daca plec la 18:00 sau la 21:00, la final de luna sa fiu minim 100% pe cifre.
Problema la mine e ca nu prea pot mima, nu am timp sa mimez , stau peste program des.
Iar cand vorbesc cu directorul chiar sunt relaxat, evit sa vorbesc despre chestii ce ar da impresia ca ma plang.
NOU
tare asta: munca mea e apreciata in functie de rezultate, nu conteaza ca lucrez 10 sau 12 ore pe zi, eu primesc salariul complet pt. 8 ore
NOU
Nu primesc salariu pe 8 ore pt ca am si comisioane, deci daca stau pana la 21 mai ridic un salariu, as putea sa ridic acei bani si stand pana la 18:00 dar nu ajungi niciodata sa fi la zi. Ideia era ca nu ii pasa nimanui cat muncesc atat timp cat imi fac cifrele.
Am zile cand nu fac nimic pt ca nu am starea necesara, insa acele zile trebuiesc acoperite cumva..deci mai stai si peste program.
NOU
Din ce zici tu nu le pasa ptr ca tu oricum stai peste program. Ia stai pana la 16 zilnic, fii 100% la rezultate si spune-ne daca tot nu le pasa.
NOU
@Lucifer nu imi impune nimeni sa stau peste program. Pur si simplu coordonez o echipa de teren, daca ei sunt in teren la orele alea si eu sunt la birou pentru a le oferi suport. Nu a facut nimeni niciodata vreo intepatura, am colegi care rup usa la 18:00, eu poate la ora aia sunt la birou sau in teren cu echipa. Diferenta se vede la performante si la viramentele bancare, incasez mai mereu mai bine de dublu fata de restul.
Deci statul peste program poate fi si benefic nu doar cand ti se impune.
Sa stau pana la 18:00 si sa fiu 100% la target imi aduce inca un salariu, sa fiu 150% imi aduce aproape doua salarii deoarece se ridica niste pragi.
NOU
Ce ie ideia și ce ie pragi că io n-am decât bacu’ luat și nu înțeleg limbajul ăsta alambicat al celor cu studii superioare și care sunt atât de performanți în muncă încât pot să-și atingă targetul într-o oră de muncă, și să mai ia și două salarii pentru asta!:)))))
NOU
cKy … recunosti ca lucrezi la Provident ?! 😀
NOU
La rachetzu camatar! Bang un dejet!
NOU
Alesii neamului – pentru 7000 lei ce am vrea de la ei? Sa-si faca salarii de 7000-10000 EUR si apoi sa avem pretentii, de calitatea celor care ajung acolo s.a.m.d.
NOU
Aceiasi mina grava o afisez si eu cand citesc arhiblogul la munca
NOU
:)))))))
NOU
same here…:P
NOU
Eu sunt in preaviz. Nu mai trebuie sa mă fac ca muncesc si nici sa rad la glumele sefilor.
NOU
Somaj placut then…. ohh wait….
NOU
seinfeld kudos www.youtube.com/watch?v=rOQmxNPTJwc
NOU
lucrez si la comision…asa ca nu stiu cum e sa ai o spranceana ridicata tot timpul
NOU
La vechiul loc de muncă, patronii (un el și o ea concubini) fuseseră înainte ceva directorași pe la o firmă de tăia păduri prin Dâmbovița. Adică avuseseră în subordine doar muncitori necalificați. Și au venit ei din Dâmbovița în București și și-au făcut firmă care producea ceva sisteme informatice și le vindea / implementa la clienți.
Program: 8:30 – 17:00, cu mențiunea că dacă plecai la 17:00 erai un nesimțit nerecunoscător care nu aprecia că a primit un loc de muncă;
Pauză de masă: 13:00 – 13:30; dacă trecea de 13:30 și nu erai la birou primeai mustrări;
Alte căcaturi comuniste:
– aveam ceasuri în fiecare birou care sunau la 8:30, 13:00, 13:30 si 17:00; exact ca-n fam. Flintstone; ultima sonerie o puteai ignora, era doar o notificare că de atunci începe ultimul tău task pe ziua respectivă;
– fiecare aveam un pahar de plastic pe care trebuia să-l folosim o lună să bem apă (sau alte fluide), după care luna următoare primeam altul.
Am zis mai devreme de “alte căcaturi comuniste”, asta fiind de fapt originea orelor de muncă ce trebuie respectate.
Timpul trece, leafa merge… Casa alor mei e plină de mileuri făcute de maică-mea cât a frecat duda la serviciu până prin ’95.
NOU
Sunt curios daca iti afisai mina grava si cand sforaiai dupa perdea :D.
Adica ok, ti-ai terminat treaba, nu mai ai nimic de facut, dar parca nici nu te apuci de nanica.
NOU
Terminasem facultatea, eram tanar, cu elan, putere de munca… Am fost repartizat intr-un birou cu doua colege si, dupa plecarea sefului care ma plantase acolo, una dintre cele doua, cea mai in varsta, m-a luat in primire: “Cel mai important este sa te vada sefii ca muncesti. Asa ca, ai – n-ai treaba, biroul trebuie sa fie plin de acte, hartii, capsator, decapsator, dosare, pixuri, chiar si un ghemotoc mic de hartie ce asteapta sa fie aruncat la cos…”
NOU
Am citit recent o carte “Why work sucks and how to fix it” cred ca varianta in romana e ceva de genu “Munca e de cacat…”. www.amazon.com/Why-Work-Sucks-How-Fix/dp/1591842921
Ideea e, ca in carte e prezentata o abordare corporatista americana orientata pe rezultate si nu pe prezenta 8 ore la birou. Rezultatele au fost uimitoare in randul angajatilor. O recomand!
NOU
Lucram intr-o redactie si aveam de bagat de la bancuri, pana la istorie, auto, gadgeturi si chiar news-uri financiare, nu conta ca te pricepi sau nu la anumite segmente. Si la cate tampenii citeam zilnic era inevitabil sa nu se rada/vorbeasca. Concluzia: “Bah, voi sunteti in vacanta pe banii mei”. “PLM, nu, nu suntem in vacanta, ba facem treaba cat pentru 10, dar suntem oameni, nu roboti!”. Imi dau seama cum e la corporatisti. Si mai grav!
NOU
Sarah Goldberg a murit la cateva ore dupa ce ai scris articolul, ghinion asemanator cu cel pe care i-l porti Simonei Halep :))
NOU
serios?!
NOU
din pacate da www.nytimes.com/2014/10/09/arts/television/sarah-goldberg-tv-actress-on-7th-heaven-dies-at-40.html?_r=0
NOU
Arhi scrie repede ceva de Monta P., poate poate da norocu peste noi….
NOU
Poti sa demontezi usor mitul asta…scrie de iliescu
NOU
noroc ca sunt singur in birou si nu am spectatori
NOU
ba da, poti sa le ceri sa se ponteze si sa-i judeci si dupa pontaj. poate ar fi si un slogan de campanie bun pt domnul viitor presedinte ponta.
NOU
Io nu pontez nici să mă bați, dar nici nu iohanizez și nici nu woodrez, prefer să absentez!
NOU
Era mai bine sa gasesti un alt exemplu pentru a ridica in slavi eficienta si calitatea muncii.
Cumva parlamentarii de la noi dau pe dinafara de eficienta ?
Cumva stau miile de avocati zile si nopti sa gasesca vreo greseala in legile votate de preluminatii parlamentari ?
NOU
Primul meu loc de munca a fost ca si secretara la un birou notarial. In primele zile de lucru, celelalte secretare munceau de zor nici nu aveau timp sa-mi explice ce am de facut. Eram atenta la tot ce se petrecea in jurul meu si am inceput sa invat ce am de facut. Ele ocupate cum erau mai ziceau din cand in cand : ,, Fa ceva sa nu te vada ca stai”. Atunci mi-am pus intrebarea in gandul meu. ,, Oare sa respiri ai voie aici”. Ma gandesc ca da ca nu te vede nimeni. 🙂
NOU
Multe joburi ai avut la viata ta. Nu tu ne ai povestit cum ai fost angajat si la Flanco? Cum ai ajuns de la a fi “stefulet” la stat sa lucrezi la Flanco?
NOU
nu am lucrat niciodata la stat. de fapt mint, doar atunci cand am lucrat 6 luni la cfr.
NOU
Recitind, suna putin dispretuitor. N-a fost cu intentie. Pur si simplu, ma gandesc ca exista o poveste, care povestita in modul caracteristic tie, poate fi funny sau educativ.
NOU
al doilea articol bun in ultima vreme, dupa cel cu instalatorul. ma refer chiar bun. desi eu am o pozitie cheie in companie si intr-o zi am treaba cam 3-4 ore, cand intra seful (fara sa bata la usa) in biroul meu si ma vede in celelalte 3-4 ore contempland sau ascultand muzica, ori vorbind la telefonul personal, parca impietreste. replica standard “petrica, cum stam? ai terminat raportul ala? (desi e ceva raport terminat de saptamani) ai vorbit cu aia? hai ca nu avem timp, trebuie sa miscam ca nu-mi mai vad capul. nu stiu cum o sa o scoatem la capat. vine sefu mare am auzit si noi suntem in pom”. e ciudat, sincer. nu am lucrtat pana recent intr-o multinationala, dar sunt ciudati oamenii de acolo. o parte. sefii in special.
NOU
Pontajul orelor e rasplatit prin salariu, eficienta prin bonusuri/avansari