Primul contact cu un stomatolog a fost o ea, prin Rahova. Mi-a scos o măsea bună, cu rădăcini sănătoase, pentru că nu reușea să nimerească să facă o anestezi corectă și, disperat, i-am zis să o scoată dracului, că nu mai rezist.

A doua stomatoloagă, în Dristor, mi-a rupt măseaua în timp ce lucra la carie. Ruptă de s-a dus naibii, a trebuit scoasă. Singurele carii din viața mea, astea două, făcute din cauza kilelor de bomboane de alea tari sticlă, mâncate în armată.

Alt stomatolog, la Timișoara, mi-a făcut detartraj cu dăltițe. Serios, cu niște dălți, mi-a cojit tartru de pe dinți, inclusiv lovind ușor în ele. M-a durut gura vreo 3 luni, nu puteam mânca nimic decât chestii la temperatura corpului, altfel mi-o luau razna senzorii. Tot ăla mi-a pus și o plombă într-o lună jumătate, că așa se face la Timișoara.

Ce voiam să spun, de fapt?
Nu mare brânză, ci că e foarte mișto când găsești un stomatolog de care să îți placă și care să facă lucrurile bine și rapid. Și care să nu îți facă detartraj cu ciocanul și dalta.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur