Ieri am fost și am dus-o pe Luna la aeroport, să zboare către bursa ei de un an și să pregătească terenul pentru sosirea mea, prilej să râdem iar de cocalarii români în acțiune. Momârlani români la luggage dropoff:
-Împinge dragă mai tare, că intră, zise el, în timp ce încerca să îndese trollerul în cutiuta care reglementează dimensiunea bagajelor de cabină.
– Nu intră, dragă.
– E, nu intră, apasă dracului mai tare, că rămânem cu căcaturile afară.
Nu a intrat, le-au pus într-o plasă.

Așa.
După aeroport, ne-am dus la Cocoșatu, acolo unde sunt cei mai buni mici din românia, să servim o masă frugală. Prilej cu care am scris undeva că micii de la Cocoșatu sunt cei mai buni din românia.

Vai, ce greșeală. Dar cum să spui asta? Poate la voi, la bucurești, zise el un ardelean. Știți, ardelenii pun boia în mici. Am mâncat niște mizerii de astea la ceva restaurant clujean, APartamentul numărul ceva, zici că mâncam cabanoși roșii fără prezervativ.

E interesant cum oamenii chiar au impresia că dacă trăiesc într-o gropiță mică, ce e în tranșeea lui este cel mai bun de pe lume.
Da, după ce am mâncat mici din probabil toate zonele țării, de la înălțimea kilelor și cunoștințelor mele, pot spune că micii de la Cocoșatu sunt cei mai buni. Nu Gil, nu Popești, nu Sat Boss (trebuie să fii sărit să mănânci acum de acolo). Cocoșatul.

Din păcate, O să mai mănânce mamarea la ei. 12 mici, 4 sucuri, o salata de muraturi si 2 portii de cartofi, 98 de lei. Mai dă-o-n cocoașa mea, că ăsta e preț de restaurant central, nu butelie explozivă la DN1.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.