Contul meu
Există o întreagă discuție legată de medicația pentru ADHD, discuție pornită de cei apropiați oamenilor din spectru. Pentru că, vezi doamne, nu există îmbunătățiri masive la exterior, e doar un mare balon. Sigur, nu prea contează părerea oamenilor care chiar au și trec prin asta, e important să fim la nivelul ministrului sănătății din state.
Oameni buni, people, oamenii cu ADHD au, ca model de viață, incapacitatea de a simți lucruri așa cum le simțiți voi. De asta, în copilărie, sunt stingheri, nu își găsesc niciodată locul sau grupul. Și acești oameni, lovindu-se de voi, zi de zi și de prejudecățile voastre, învață cum să mimeze comportamentul așa zis normal în societate. Învață care sunt cue-urile la care râzi, plângi, ce trebuie să spui, acceptabil social, la diverse evenimente, tot ceea ce vouă vi se pare normal, pentru ei e un drum lung, de învățare, zi de zi.
Și da, majoritatea, la maturitate, ajung să stăpânească jocul acesta al mimetismului social la perfecție. Dar acolo, dedesubt, în mintea lor, este același freamăt continuu, pe care voi nu îl știți. Aceeași muzică, agitație, discuții în contradictoriu, 4 șiruri logice simultane și tot ce face iad viața unui om din spectru. Dar voi nu vedeți, pentru că, dacă ați vedea, ați judeca și ați începe să dați sfaturi concrete și coerente, despre cum, dacă vrei, treci peste, e mind over matter, totul e voință și restul de căcaturi care aveți voi impresia că sunt general valabile.
De aia nu vedeți mare lucru la exterior. Dar fiți siguri că, acolo unde contează, în interior, este, în sfârșit, liniște și calm. Este tăcerea care e în capul vostru în mod normal și nu o prețuiți.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
NOU
Off
Am stiut intotdeauna ca sunt altfel, am suferit ca sunt altfel, am crezut ca sunt in sens rau altfel, m-am straduit sa nu fiu altfel si am inteles, prea tarziu, ca nu sunt inferior altfel…
Si nu mai vreau sa nu fiu altfel…
NOU
Altfel spus, esti altfel cand esti altfel.
NOU
Din curiozitate ce se intampla in mintea ta atunci cand citesti? In cazul meu, om fara suferinte psihice daca citesc o carte cu actiune/dialog, etc. e ca si cum m-as aseza pe un scaun intr-un colt al incaperii si “privesc” personajele/scena. Cum ai descrie in cazul tau?
NOU
Am raspuns da nu se vede si nu mai am rabdare sa scriu!!
NOU
Calorifer, depinde daca lectura rezonează cu neuronii. Daca place la neuroni, este un întreg univers acolo, nu ești doar spectator, ești protagonist, personaj secundar, povestitor, tot! Devorezi cartea, citești mai rapid decât Eliade și reții absolut tot, până la ultimul detaliu. Și după ce ai citit, mai zăbovește o perioada universul în capul tau, vorbește lumea cu tine și tu ești în lumea ta, nu ii auzi
Daca nu place la neuroni, ești în altă parte! Citești dar nu știi ce ai citit… Daca e chiar nevoie și ești pe ultima sută de metri cu vreo sarcina ce implică cititul, într-un final citești in scârbă dar de vreo 3-4 ori sa pricepi cat de putin
NOU
Nu ești tu când ești altfel. Ia un Snickers.
NOU
@Calorifer- sa iti spun cum e la mine – cand ma uit la un film cu subtitrare, citesc incredibil de repede subtitrarea, dupa care numar literele si le impart in grupe de 10, si nu ma opresc din asta pana ce nu ajung la un numar divizibil cu 10. Dupa care ma concentrez 3 minute pe actiune, si iar incep sa numar litere. On, and on, and on.
NOU
@Nico Tu ai ADHDHDHD 🙂
NOU
UNII Adulti cu ADHD au gasit si Coping Skills, astea doua de exemplu:
1) I do a lot of things for my future self. If I really don’t want to do something I think about my future self, future self would really appreciate it if I did whatever task. Then I take the time to thank my past self. It’s rewarding all around and it helps motivate me.
2) My smart watch alarm goes off every 2 hours all day. 8am, 10am, 12pm, 2pm, 4pm and 6pm.
Then when I plan my day, I sort my tasks into 5 chunks and I tell myself when I get my tasks done, the rest of that 2 hour chunk is mine to do with as I please, guilt free. I can do them quickly and have quality time to myself, or I can waste my time doing meaningless stuff and not have any “real” breaks.
It works a lot of the time. Guilt can be a pretty big motivator for me.
NOU
14 din 14, record personal.
NOU
Le bifez pe toate. Se poate iesi la pensie mai repede ?
NOU
Pe scurt.. NU!!!
www.cnpp.ro/pensia-anticipata
NOU
ADHD e destul de comun, sa zicem asa. Bine unii au forme mai grave, alții mai ușoare. Mai exista și mitul ca cei cu ADHD sunt foarte deștepți, care cică e doar un mit. Cel mai mișto sunt perioadele de hyperfocus. Am senzația ca sunt cel mai deștept om din lume, înțeleg tot, merge totul ca uns, termin ce am de făcut repede, am inspiratie, apoi vin momentele alea când trebuie sa fac ceva și nu am chef, ma apuc de mutat pixuri pe birou, ma uit pe geam ca retardul intr-un punct fix și ma gândesc la tot felul de cacaturi, deschid Facebook, închid după 5 sec, deschid pagini de stiri și le închid după 5 sec și tot asa.
NOU
Nu sunt chiar așa reușit cat să am ADHD. Poate doar ușor inflexibil, un pic de burn-out și depresie in trecut..
Ce ajuta in mod ciudat sunt preoții buni & cursurile gratuite de pe www.scientology.org
Asta cred ca e definiția unei forme ușoare de ADHD: sunt simultan enoriaș la ortodocși, baptiști și also a scientologist.
NOU
@Doru Florin Preoții și scientologia ajută la ADHD? Acuma se explică ideea aia a ta cu creștinii care nu mor din comentariile la articolul anterior…
NOU
Nu e doar o idee zoe-ochi-de-bumbac 😀
Unele lucruri sunt adevărate chiar dacă tu nu crezi in ele..
NOU
Doruflorin, vorbesti sereos? Si nu, nici macar n-am deschis link-ul…
NOU
„Unele lucruri sunt adevărate chiar dacă tu nu crezi in ele”
Depun mărturie că Rivendell e real. Și Valinor de asemenea.
NOU
sunt de acord, cu binecucantarea Domnitei Luminii. Erendil fie cu voi
NOU
@Doru Florin Păi stai un pic, Rudotel Florinel…
“Nu e doar o idee zoe-ochi-de-bumbac” – În cazul în care nu îți lipsește o virgulă după “nu” și chiar vrei să spui că aia cu creștinii care nu mor nu e doar o idee, aș fi curios cum explici ceea ce noi numim de obicei “moarte”. Creștinii ăia care nu mor se trezesc în Skyrim? Se întorc la nava-mamă?
“Unele lucruri sunt adevărate chiar dacă tu nu crezi în ele” – eh, hai că poate nu-s destul de luminat deocamdată, hai că vreau să cred da’ nu-nțeleg, nu m-ajuți?
NOU
@Irinoush ce e real in lumea din subsolul articolelor lui Arhi?
Când se intorc din lumile imaginare ale lui Tolkien și recitesc vrici.lojban.org/~cowan/mythopoeia.html poate ne spun și nouă ce ar trebui să mănânce adulții ce folosesc argumentul ad personam.
NOU
Dacă vorbim de lumi imaginare, cam acolo se încadrează și potpuriul spiritual ortodoxo-baptisto-scientologist. Să nu fiu rău să zic că-i ceva de genul „hobiții duc inelul către Mordor trimiși de Aes Sedai, cu sprijinul lui Geralt”. Să zicem că mă adăp din izvorul spiritual neaoș, ortodox. Baptiștii intră la capitolul „sectanți”, cu restul cultelor neoprotestante, pe bună dreptate. Dacă te uiți cum s-au format respectivele culte, peste baltă, realizezi că orice tiriplici cu tupeu și papagal adecvat putea pretinde viziuni de la vreo entitate celestă, forma o biserică, și se umplea de banii fraierilor sub masca glorioasă a Adevărului. Unii încă o mai fac cu succes. Scientologii sunt priviți drept ciudați chiar și de către neoprotestanți, ceea ce necesită un efort deosebit. Așa că dacă tot sublimăm în focul viu al credinței (că dacă ziceam că o ardem spiritual iar veneai cu ad personam și alte limbi din astea ciudate), să ne hotărâm cărui stăpân slujim, că trei sunt cu doi mai mulți ca Unul.
NOU
avand in vedere ca singurele mele credințe mistice se refera la sexualitatea feminina, problemele astea ma ocolesc profund, nu sunt genul de ateu luptator, cel putin nu la anii astia. domnul poate sa creada in tot ce doreste, cat timp e inofensiv si ma lasa in pace.
NOU
Cred ca avem un cuvant in limba romana pentru realitatea ADHD, dinainte sa existe definitia in engleza.
Sau cel putin asa mi se pare mie, ca asta e continutul lui “zapacit”. Care nu e chiar insulta, dar nici de bine nu e.
NOU
Pentru mine definitia era “branza buna-n burduf de caine”.
NOU
Akedia, pentru cunoscatori. Franeaza orice initiativa buna, si toata lumea o are in masuri diferite. E patologica doar atunci cand paralizeaza orice fel de actiune. Descrierile difera.
NOU
Eu m-am dus singur la psihiatru cu suspiciunea de ADHD dupa ce am citit un articol aici pe blog, acum vreun an, care descria simptomele. M-am regasit 95%. Bineinteles, din cauza tendintei de a amana la nesfarsit lucrurile, mi-a luat un an pana sa ajung la doctor. Acum sunt pe tratament si nu-mi vine sa cred cat de mult mi-a schimbat viata in bine. Mersi, arhi!
NOU
Wow
NOU
Eu mi-am facut testul ala contra cost, mi-a iesit compatibilitate 67%, am mers la psiholog si la terapie pentru cu totul altceva (anxietate) si inca aman, naiba stie de ce, testarea aia (facepalm).
NOU
M-am programat la mijlocul lunii viitoare pentru evaluare. Intre timp trebuie sa-mi reinnoiesc permisul si tocmai ce m-au sunat de la clinica sa confirm programarea, cu mentiunea ca trebuie sa aduc de la MF adeverinta ca nu figurez cu boli neuro-psihice. Ok, momentan nu figurez. Dar daca as fi fost deja diagnosticata? Ce insemna asta in reinnoirea permisului? In alta ordine de idei, sunt curioasa cum functioneaza tratamentul pentru femeile diagnosticate dupa 40-50 de ani, cand deja s-a instalat dansul hormonal al perimenopauzei/menopauzei. Am fost o persoana optimista toata viata mea (sau poate inconstienta/naiva/ignoranta) dar de 2 saptamani de cand am realizat ca acest diagnostic mi se potriveste 100% am inceput sa experimentez anxietatea pentru prima oara. Tot ce credeam ca e normal si acum inteleg ca era un coping mechanism pt. a fi “normala”, faptul ca de la un timp ma intrebam de ce unii oameni nu fac chestiile pe care le fac eu (de ex. sa poata sta linistiti pe scaun in timpul unei sedinte, meanwhile i can’t stay still for 30 second and need to move my position all the time, sau bataitul pe loc in timp ce astept autobuzul, sau dialogul permanent din capul meu, sau unfocusing my eyes, sau faptul ca desi muncesc toata ziua in casa, e mereu dezordine..sau..sau..etc) e ca o revelatie pentru mine. Acum inteleg multe, automedicamentatia si imposibilitatea de a mentine o simpla rutina din a lua suplimentele pentru focus/productivitate/atentie. Sau orice alta rutina. Ma simt ca in Matrix si desi sper sa-mi revina si optimismul, in acest moment nu cred ca o se se mai intample. Neaparat o sa adaug terapie ca-s tare bulversata. Rau, rau! Mi-e teama si de unmasking, pe cat de diplomata sunt acum, sa nu ajung sa mi se rupa de toti si toate si sa le zic tot ce cred. Si am niste dialoguri foarte rautacioase in mintea mea pentru cei care merita. Arhi, iti multumesc pentru ca ai deschis acest subiect! Desi nu cred ca va ajuta cu acceptarea si intelegerea din partea persoanelor care nu se confrunta cu astfel de probleme, macar ii va ajuta pe cei care simt ca le e greu si nu stiu de ce (+ vina, rusine ca altii pot si ei nu..).
NOU
Medicatia pentru ADHD ajuta la perimenopauza/ menopauza pentru ca din cauza scaderii anumitor hormoni scade si dopamina si atunci simptomele se intensifica, vezi aici explicat mai pe larg www.despreadhd.ro/adhd-hormoni-feminini/
Legat de unmasking, nu stiu ce stii despre medicatia de adhd de ai impresia ca n-o sa-ti mai pese de nimeni si-o sa zici ce ai chef… ba chiar, dopamina e implicata si in reglarea emotionala, deci vei fi mai calma si iti vei putea exprima mai usor emotiile, fara certuri. Ex: sora mea care e de cateva luni pe medicatie si care obisnuia sa aibe “a short fuse”, se irita repede, chiar daca nu neaparat se certa, acum se enerveaza mult mai putin pentru ca o ajuta si pe partea asta de emotii.
NOU
Eu nu sunt deloc impulsiva, ma enervez greu, sunt în general calma și ma gândesc de 2 ori înainte de a acționa pentru ca altfel, dacă reacționez la impuls, nu mai scap niciodată de teroarea de “cum m-am comportat atunci”. Și când spun niciodată e niciodată, la modul ca la orice ora din zi și din noapte imi amintesc de o fază în care am zis sau făcut eu ceva nepotrivit acum 24 de ani în data de 5 iulie la ora 15, și imi vine sa ma tăvălesc de jena și rușine. Țin minte astea forever dar uit unde am pus un lucru sau ca trebuie sa înapoiez ceva. Asta merge și invers, dacă ti-am împrumutat bani, poți sa stai calm, voi uita, sau dacă îmi amintesc, nu o sa ii cer înapoi pentru ca nu o sa fiu sigura dacă i-ai returnat și am uitat eu.
Iar în legătură cu enervatul, evit sa o fac și ma feresc foarte bine de asta, pentru ca nu știu sa-mi gestionez emoțiile. Nu un sensul ca o iau razna zi fac ca toți dracii (poate era mai bine asa) ci pentru ca intru in panica și mi-e rău fizic.
Asa ca nici nu știu exact dacă sunt cum sunt pentru ca asa sunt eu sau pentru ca ma păzesc. De asta ma întreb cum va funcționa unmasking-ul asta pt mine, dacă îl voi controla sau voi fi exact asa cum simt.
NOU
Statul la coadă mă face să hiperventilez. Bine, am învățat să o ascund, dar tovarășa de viață azi dimineață când eram la un ghișeu sa rezolvăm ceva pentru ea, ma ținea de mână să mă încurajeze ea pe mine.
De anul nou am plecat din club înainte de 12 fiindcă nu am putut face față puhoiului de oameni necunoscuți, care ocazional simțeau nevoia să intre în vorbă cu mine (și cu ea) urlând câte un Mulți Ani Băi! Și mirându-se ca nu răspund la fel.
Nu e ca și cum am ales să mă simt astfel.
NOU
orice om indeplineste cele 14 puncte.
e absolut normal.
wtf?
99% din oamenii care cred ca-i cunosc destul de-aproape si de multa vreme, intrunesc toate
punctele alea.
nu zic ca acest sindrom, sau cum pula mea este categorisit, nu exista,
creierul e wired diferit, din ce-am citit de-a lungul timpului despre adhd,
dar sigur sunt altele, adica si multe altele in afara de cele 14 care le are
fiecare fiinta umana.
ma scuzatz dak-am fost deplasat, intentia mea neavand o traiectorie anume, nu-s doctor,
doar parerolog.
bai, stai ca mi-am adus aminte acu ceva:
sambata trecuta la o livrare am intalnit o fata tanara care avea Tourette.
Fluiera asa din senin si clickaia , s-a scuzat, mi-a zis c-are Tourette.
Vazusem doar in filme actori care mimau sindromul.
Sambata trecuta, cat am stat in fata fetei asteia sa iau banii si ea cu fluierat si clicait,
mi s-a strans inima, nu pot descrie senzatia, imi venea s-o strang in brate, sa fac ceva care sa-i aline suferinta aia care o are zi de zi, de cand se trezeste pana adoarme.
nu stiu ce-i mai nasol dintre adhd si sindromul asta.
hai sanatate!
NOU
Într-adevăr, toată lumea bifează cel puțin 70% din lista. Însă când asta e modul tau permanent de funcționare (și nu doar chestii care se intampla câteodată) indiferent de cât de mult te străduiești sa faci totul asa cum vezi în jurul rău că se face, e greu. Pentru ca e epuizant, porți permanent vină și rușine și e din ce în ce mai greu sa menții echilibrul astfel încât sa îți fie bine.
În legătură cu comparatia dintre cele doua tulburări… nici nu știu care e mai greu de dus. Fix ce povestești tu mi s-a intamplat și mie și am avut aceleași sentimente pentru persoana respectiva, de empatie, înțelegere și compasiune. În schimb o persoana cu ADHD e perceputa ca leneșă, fără inițiativă, dezinteresata, impulsiva etc, pentru ca tulburarea nu e “vizibila” și e greu sa înțelegi de ce omul respectiv e asa. Sau sa înțelegi sau sa crezi ca e asa pentru ca nu poate fi altfel. Spun asta pentru ca și eu am judecat astfel, chiar și pe mine. Ca poate totusi as putea sa fac mai mult, ca e vina mea ca nu îmi dau toată silința, deși în permanenta muncesc sa “fiu in rand cu lumea”. Doar ca nu funcționează lucrurile asa simplu.
NOU
Citeam acu o stire, s a aruncat unu in cap de pe un bloc, fost consilier USR, cu numele Porneală . ce nume :)))))
NOU
Am pe unul la muncă pe care îl cheamă Pornobesh.
NOU
vm.tiktok.com/ZNdYcouFw/
NOU
Am văzut undeva un filmuleț pe yt care demonstra că gena ADHD ne-a ajutat să migrăm din Africa către Eurasia, fiindcă ne ținea constant în stare de alertă și astfel nu ne luau prin surprindere tigri, pantere, lei și leoparzi…
NOU
șarpele boa si multi elefanți
NOU
o luna fara tv si internet si jumate dintre cei care cred ca au adhd se vindeca.
multe simtome pe care credeti ca le aveti sunt din cauza vietii tumultoase de zi cu zi, de bombardamentul la care este supus creierul nostru, orice kkt se lupta pt atentia noastra: reclame, articole, gadgeturi de la mobil care iti arata vremea la smartwatch care iti arata nr de pasi la radio la tv , orice cacat care se integreaza, se leaga, se sincronizeaza se plm cu orice altceva, reeluri, conversatii… etc, totul este o lupta pt atentia noastra. in cel putin 50% din cazuri este defapt o supraexcitare a sistemului nervos care are nevoie de o pauza.
NOU
right.
NOU
Ce simplu o faci sa sune. Si aia cu depresie de fapt au nevoie sa infrunte cu adevarat dificultatile vietii si sa nu mai stea cu ea in sus sa se plinga, rrrright?
NOU
men up
NOU
Sa vezi ce distractiv e sa ai job de birou, coordonare, din astea, cu deadline-uri si echipe si task-uri. Devine totul un terci indiscernabil la un moment dat. Distractie, ce mai.
NOU
Dupa cateva luni, plecand de aici ajung si eu in mai la psihiatru pt. pastiluta. Totul are sens acum. Golul este ca si daca are sens, pare ca are sens doar pentru mine nu si pentru ceilalti. Totusi e bine, va tin la curent 🙂
NOU
…4 șiruri logice…
Dacă nu deranjez, care sunt acelea?
NOU
My maaaan,
E tarziu commentul, dar stiam ca ai ADHD si dupa o scurta cautare am ajuns aici. Aman de vreo 2 ani sa ajung la psihiatru, ca asa aman lucrurile in general.
La mine e putin diferit, sunt anumite zone unde excelez sau ma descurc foarte usor, dar cand vine vorba de a avea o ordine, de a strange un ambalaj, o haina, a face ce imi propun e un cosmar. Pur si simplu imi propun sa duc ceva la loc si in 5 secunde gandul meu e la ce mananc la cina, gand care e intrerupt de alt gand si tot asa.
Am avut joi consultul initial, diagnostic preliminar de ADHD, luni am testul DIVA si EKG, sper sa fie spre mai ok. Un lucru ciudatel, joi seara cand mi-a confirmat oarecum banuiala si mi-a zis ca din tot ce se vede e cam clar, m-a luat o stare de euforie. Mi s-au ridicat de pe umeri tot sentimentul de vina si presiunea pe care le simteam.
Abia astept sa fie mai ok. Numai bine!