Nu mai e ca pe vremea noastră

Normal ca nu mai este 🙂 acum avem internet, baruri, puburi, tv cu zeci de mii de canale etc.

Inca mai e libertate de alegere da oriunde te uiti acuma ti se indreapta atentia catre PC si net si social media.

Social media e noua de tractor si tunu de carbid intr-una.

Daca n-ai facebook e ca pe vremuri cand n-aveai prastie sau tun de gornete

“doze de tractor”= injectoare 😀 (de la motoare cu ardere prin compresie). Noi le ziceam diuze.
Si da, tin minte prea bine.

Si da, pulifricilor nici nu li s-au lasat coaiele ca se uita dupa fete si le fluiera. C-asa au vazut ei ca fac aia la TV.
Daca nu m-as fi mutat la oras nici n-as fi stiut ce e aia laba. Am facut-o (la14 ani) cand mi-a picat in mana “Infractoarea mov”. Acuma, astia de 14 ani iti dau lectii de sex.
Si drac’ mai stie ce fac….

Vinatoare de sopirle pe terasamentul caii ferate, dat pe derdelus cu capacul de la buda, foc de tabara din brazii de craciun, carut cu rulmenti din placaj si doua sipci, salam Victoria prajit in spatele blocului pe o tabla ruginita din demolari, navigare pluta din polistiren in pasajul inundat de sub calea ferata, curse de electrocare duminica in poligonul de prefabricate, raidurile cu bicicletele la furat prin lanurile de porumb de linga Timisoara , porumbul copt in bidoanele cu smoala pentru repararea acoperisului, prastiile cu bile de rulment, capsele aprinse, de la pistoalele de puscat in perete aruncate printre picioarele fetelor pe coridoarele liceului, harta bine actualizata cu pomii fructiferi din cartier, ale caror fructe nu ajungeau niciodata sa se coaca, iar acum putrezesc toate pe pamint, mingea de fotbal din piele cu siret, grea ca o ghiulea… etc, etc.

Libera alegere o ai tu, la varsta asta. De la 1 la 10 ani mai greu 🙂

Trendul protectionismului a fost lansat chiar de catre comercianti care s-au saturat ca in America sa fie dati in judecata in secunda doi pentru fiecare intamplare nefericita, evident, intamplare care nu prea s-ar putea replica (vezi procese gen sunt gras hai sa dau in judecata McDonald’s)
Guvernele si asociatiile nu au facut decat sa preia trendul.

Dar oricat negi tu, ai sa vezi ca si copii nostri vor vorbi aceleasi lucruri peste 30 de ani. Timpul le schimba pe toate si mereu “pe vremea noastra a fost mai bine”

Pupa-te-ar tata Arhi, in timp ce citeam articolul imi treceau falsh-uri prin fata ochilor si-mi aduceam aminte de mijita (ascunelea), 10 gardiana stop(trebuie sa-i prinzi pe restul copiilor), camai-camai (atat cu pistoale facute din degetul mare si aratator cat si cu tubermane), bambilici (terenul de tenis impartit in 4), plus o groaza de jocuri care nu mai imi vin acum in cap …

P.S. Am pus in paranteza o explicatie a jocurilor pt ca e posibil ca il alte zone ale tarii sa se numeasca altfel.

Ma, dar voi chiar n-ati mancat ciocolata Cipiripi? Am vazut peste tot vorbindu=se de Turbo, lazer, cincin, suc TEC si nu mai stiu ce dropsuri insa, de asta nu ati pomenit deloc.
E ciocolata fabricata la sarbi. De ceva timp a inceput sa apara din nou pe piete. E mai buna decat Milka. O cunostintza merge zilele astea in Serbia si i-am zis sa imi cumpere 200 ciocolatele de-alea mici. Costa 2000lei vechi/buc. le folosesc pe post de desert. In .ro costa 5000lei una de-aia. Echivalentul ei, de-alea, suedeze sau americane, ca n-am stat niciodata sa vad unde-s fabricate, costa 10.000.

Cine mai joaca astazi “finante”? Sau ratele si vanatori? Sau castelul? Sau flori, fete sau baieti? Am cazut din copaci, de pe casa si cotet ( nu mi-am rupt nimic- la fel ca si Cristian fugeam sa nu ma vada bunica; in schimb la scoala, mi-am rupt si mana si piciorul, intr-un mod banal si stupid ), m-am agatat in cuie si am taieturi de cate 8 fire- urcandu-ma in podul bucatariei dupa pisici. Sa nu mai zic de cap spart de la “turcii si romanii”. Toata vara nu stiam ce e ala televizor si am crescut ca “o floare” pe ulitele de la bunicii mei ( inflorind si acum la 31 ani)!
Astazi cam totul se rezuma la televizor, calculator si jocuri pe telefon sau etc. Pacat!! Sunt foarte putin cei care mai cresc asa cum am crescut noi si acestia sunt stigmatizati de “ceilalti”.

@Cata ai surprins exact esenta.
asa e. nu pot concura cu chinezii.

chiar acum citeva zile vorbeam despre subiectul asta cu prietenii…desigur pe mine m-au apucat dracii mai grav ca NU MAI AVEM DREPTUL SA NE APaRAM de exemplu atunci cind guvernul le baga droguri LEGALE copiilor nostri pe git..sau politia protejeaza traficantii….bunicul meu daca mai traia …….

‘ve been there, done that. Da, este adevarat ca ni s-a si indus o paranoia in legatura cu jucariile. Dar pe de alta parte, e si oarecum binevenita: fie-mea, la varsta de aproape un an a vazut in parc un copil care se juca cu masinute (dintr-alea mici, de metal). Am lasat-o sa se uite la el cum se joaca (la varsta aia, nu e in stare de joaca in grup in adevaratul sens al cuvantului). Am fost distras o secunda de discutia cu celalalt parinte si in secunda 2 am vazut-o una din rotile masinii in gura, mestecand-o. Da, vina e a mea – ar fi trebuit sa-mi dau seama ca se poate rupe roata aia. Dar ce se intampla daca un parinte inconstient cumpara asa ceva si ii da copilului de un an sa se joace si nu sta cu ochii pe el ca pe butelie?

Si nu in ultimul rand, paranoia asta e buna pentru producatori. Acum 20 de ani parca nu erau in febra optimizarii costurilor atat de mare cum e acum si nu cumparau vopsea facuta pe genunchi in china cu cine stie ce mizerii in ea (plumb si alte dude toxice). Ii mai responsabilizeaza un pic.

Ce vreau sa subliniez aici e ca depinde de noi cum ne crestem copii. Asa cum producatorii de benzina sunt obligati sa se conformeze unui standard (cifra octanica, de exemplu) – asa mi se pare ok si producatorii de jucarii sa se conformeze unor standarde minime de siguranta. Nu e vina lor daca noi transformam asta in isterie.

Pe langa multi de aici eu inca sunt copil. Am 21 de ani si am prins trecerea de la un stil de copilarie la altul. Am prins baba oraba, ascunsa prin cartier, 7 pietre, ratele si vanatorii, somata, parola, tuburi cu cornete, prastii si multe altele. Am avut norocul (spre disperarea parintilor) sa fie santiere multi ani in zona mea… locul nostru preferat de joaca. Abea asteptam sa vina vacanta mare sa plec la bunici unde stateam pana incepea scoala. Acolo plecam dimineata si veneam seara. Ma urau toti vecinii ca le luam odraslele la hoinarit cand ele aveau treaba acasa. Culegeam sticle de bere si de vodca penala de pe rau si le vindeam sa-mi iau batoane de ciocolata. In weekend eram de dimineata la 4 pana seara pe baraj la pescuit si oricum nu prindeam nimic. Mai tin minte ca ne laudam fiecare cu ce carti citeam si era o mandrie sa citesti cat mai mult. Chit ca eram la tara si multi ar zice ca fiind copii de tarani ei nu citeau. Ne duceam la biblioteca din orasul apropiat si imprumutam carti pe abonamentele celor care invatau la liceu acolo. Eram o gasca de 4 draci care ne strangeam si acum toti au terminat cate o facultate si ne-am rasfirat prin tara … eu mai am putin pana termin fiind mezinul grupului.
Atunci s-au format prietenii adevarate… mi-am facut prieteni pe care pot sa ma bazez la orice ora … prietenii care au trecut testul timpului … superficialitatea din ziua de azi ma sperie.
Parca era ziua mai lunga atunci… aveai timp sa faci mai multe. Acum nici bine nu te-ai trezit ca o trecut ziua… o trecut saptamana si mai grav o trecut ANUL.
Am zis ca am prins si trecerea dintre stiluri de joaca. Tin minte si acuma ca am venit intr-o vara de la tara si am ramas socat cat de mult s-a schimbat cartierul. Parca peste noapte au aparut gastile de cartier, salile de jocuri, taxe de protectie, copii care pufaiau o tigara la cotul blocului si faceau posta o doza de bere. In spatele blocului am o scoala generala si nu de putine ori vedeam cum se aduca copiii in spate si beau.
Problema e ca si parintii au o vina in faptul ca odraslele lor prefera celularele decat joaca afara. Am vazut la bloc la mine asta vara ca s-au aduna copii la scara cu paturi si se jucau. Am zis ca revine moda… cand sa vad ca aveau telefoane mobile de jucarie si alte bazaconii care imita tehnologia.
Am adunat multe cicatrici din copilarie da nimic grav. Culmea… mi-am rupt mana cand eram mare deja dar cat eram copil nimic grav.
In mare parte cred ca o asemenea copilarie te formeaza pentru viata. Inveti bunul simt, respectul… inveti sa deosebesti raul de bine si inveti ca pentru orice fapta trebuie sa-ti asumi responsabilitatea …pacat ca multi nu realizeaza lucrul asta…

Nu zic neaparat ca trebuie si copiii din ziua de azi sa faca ce am facut noi. Dar daca le controlam fiecare actiune si ii crestem intr-o bula de plastic mai rau le facem. O sa ajunga la o varsta cand o sa dea piept cu viata reala si nu o sa se descurce.

Asa e copilaria vazuta prin ochii unui om care a trecut prin tranzitie… stiu ca nu sunt avizat sa dau sfaturi de crestere eu fiind inca un copil … mai am pana sa ma formez … mai am de trecut teste pe care viata mi le pregateste minutios… si ma simt pregatit sa le infrunt. Singura mea speranta e ca peste 20-30 de ani copiii din ziua de azi sa povesteasca si ei cu nostalgie despre copilaria lor.

Imi cer scuze pentru marele post dar treb citita aceasta scrisoare pentru ca descrie copilaria noastra. Am 23 si sunt uimita si socata de ceea ce se intampla cu pustii din ziua de azi “:

“O scrisoare nostalgica adresata celor care fac parte din generatia noastra, generatia X. Nascuti la mijlocul anilor ’80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri e de 50 ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre vreo 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca .

Suntem ultima generatie care a jucat , , , , , , , ; ultimii care au strigat , ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocuri video (remember Mario??) si primii care au vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, evazati, geci de blugi de la turci, iar cel care avea haine de firma gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricou, iar fetele si-au cusut pe haine stelute si inimioare.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat La Multi Ani, nu Happy Birthday la aniversari. Spuneam si in loc de . Am sorbit din ochi Beverly Hills, Merlose Place, Twin Peacks, Dallas si cine zice ca nu se uita, ori minte ori n-avea inca televizor. Ne uitam la desene animate de la italieni si ne era ciuda ca nu aveam si noi subtitrari sa intelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro. Reclamele de la posturile straine ne innebuneau si de abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp ne indulceam cu Tango de vanilie si ciocolata si clasicele bidoane cu apa turnate in cap ce ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica si Backstreet Boys si Ace of Base si Dj Bobo si Michael Jackson si inca nu aparusera manelele. Singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, iar noi nu stiam pasii, dar toata lumea dansa. Spre deosebire de copiii din ziua de azi noi am auzit si de Queen, Abba cat si de noile nume precum 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi vor spune ca . Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si suc la Tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticluta fara sa ne fie teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul ca ne-a furat meciul cu Danemarca si poate ca tot noi i-am trimis 10.000 de mailuri de . Noi nu ne dadeam bipuri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Play Station, ci tetris si jocuri pe televizor, de care ne plictiseam dupa o luna dupa ce le cumparam si se umpleau de praf in dulap. Abia asteptam la chefuri sa jucam sau sau sau sau orice alt joc care ne dadea ocazia sa pupam pe gura pe cine . Noi suntem cei care inca au mai cerut sau li s-a cerut prietenia, noi roseam la auzul cuvantului si tot noi dadeam cu banul cine sa intre in farmacie sa cumpere prezervative pe care sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, noi am completat mii de oracole sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere sau cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special ca sa nu poata fi deschise de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a 3 schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care inca mai tinem minte emisiunea . Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first timers.

Daca esti de-al nostru… felicitari!”

Arhi , lucrurile s-au schimbat mult pe pamant si in tara asta in special. Pai tu nu vezi ca orice bolnav in stadiu terminal dupa ce calca pragul spitalului are senzatia ca medicul e obligat prin lege sa-l vindece ? Pai cum sa pui tu zgarci la pocnitoare sau sa nu ai pretentia ca iti cresti odrasla in glob de cristal? Pe de alta parte, care nu baga in el metri cubi de Cola pe luna si cacaturi cu gust fantastic de visine ?

Prietena mea vrea sa vadă o poză cu “cicatricea drăguţă”.

Inca una ca mi-am adus aminte: carucioare cu rulmenti.
Se ia una bucata placaj, 2 bucati lemne mai de doamne ajuta, 4 rulmenti si cuie, dupa cum se gaseau in jurul blocului.
Se puneau rulmentii doi cate doi pe capetele fiecarui lemn.
Lemnele se bateau in cuie pe placaj, unul fix deci era nevoie de cel putin 2 cuie zdravene (puntea spate) unul batut intr-un singur cui (puntea fata, trebuia sa fie mobila pentru a putea lua curbele). Agregatul functiona cu un copil putere care impingea la celalalt copil care statea cu curul pe placaj si picioarele pe capetele lemnului pentru a coti. Se puneau doua agregate d-astea in paralel si obtii astfel reteta perfecta pentru trezirea intregului cartier la 7 dimineata 😀

Ce subiect! Mulțam Arhi. Citirea comentariilor mi-au starnit o groază de amintiri. Talentul meu de a povesti lasă de dorit așa că voi face o sinteză a jocurilor periculoase pe care le-am precticat împreună cu amicii din copilărie. Sunt din Galați, așa că denumirile pot varia. Ok, să încep:
– pocnitori cu fosfor de lachibrit (TENDOANE în Galați);
– cheia de la șifonier (da da :-)) , slabe dar ușor de făcut),
– doză (injector tractor),
– două șuruburi cu piuliță (se lansau în aer);
– contracapsa (aici intră industria metalrgică 😉 )
– versiunea săracă a contracapsei: pus capse pe linia de tranvai
– petarde cu pietre, minium de plumb si bronz aluminiu
– pocnitorile cu carbid (tubul de spray)
– praștia cu pietre, corcodușe (foarte efective) și ”bile de cocs” (minereu de fier, excursii la Cătușa, Gălățenii știu)
– praștia cu calibre de metal (bolduri cu gămălie sau cablu)
– praștia cu calibre versiunea ușoară (elasticul pe degete și calibrele din hârtie – folosită la șcală)
– pușca cu calibre, trăgaci din cârlig de rufe (suport elastic din tub PVC sau ”crăcană” din cablu)
– ”suflătoarea” de cornete de hârtie (cornetele ha ha)
– versiunea simplă
– versiunea cu trei tuburi
Cam de astea îmi amintesc. Aștept completări sau corectări. 🙂

Pe mine m-a lovit o masina cand aveam 7-8 ani. Tin minte doar ca un nene socat ma aduna de pe jos si pe mine ma cam dureau toatea alea. (Am iesit in fuga pe strada). N-am patit nimic. Ai mei au aflat de intaplare dupa mult, mult, timp.
Apoi, pe la 10-11 ani, m-a calcat chiar taica-miu cu roata din spate a daciei pe laba piciorului. (Coborasem din masina si s-a gandit sa dea chiar atunci cu spatele). Imi amintesc ca mi-au iesit ochii din cap de durere.
Pe la 11 ani am cazut, cu bicicleta alergand, in barba. Cazatura in barba a fost mai naspa decat povestea cu lovitura masinii. Cel putin eu asa am simtit-o. Am ajuns la spital, iar medicul, dupa ce mi-a cusut barba crapata, mi-a pus un bandaj care-mi inconjura si capul. Maica-mea era sa faca infarct cand m-a vazut cu capul in bandaje. Ea credea ca m-am lovit la cap (ceea ce era foarte adevarat, de fapt), dar ea a fost fericita ca era doar barba. Am ramas cu semn.
Racheta de tenis e periculoasa? Ca pe la 11 ani alergam la tenis si m-am impiedicat in propria racheta. In cadere m-am urcat cumva pe ea si am reusit sa-mi julesc la sange tot bratul drept. Si am rupt si racheta din lemn, facuta la reghin. Am semn in cot.
Si altele. Insa nici eu n-am avut vreun os rupt vreodata. (Sper sa nu cad maine pe gheata)

Pe de alta parte, barbata-miu imi povesteste povesti de scara. Asa le zicem noi. Cand era el puradel si se urca pe lift si facea traznai p-acolo. Era sa dea de vreo doua ori foc la casa, iar tubles-ul (tubul ala cu carbid si nu mai stiu ce rahaturi) era pasiunea lui.

Dar sa nu uitam ca noi suntem generatia ”de aur” cu cheia la gat. Adica ne distrau chestiile astea acum 25 de ani, cand ne rugam de parinti sa ne lase afara, ca altceva n-aveam de facut in afara de teme si de citit. Aaaa, ca mi-am amintit de teme: facute iarna la lumina lumnarilor, ca lumina era oprita intre orele 18 – 21 (sau alte intervale orare), in bucatarie, ca era mai cald acolo, la aragaz.

In rest, lumea evolueaza. Astea au fost copilariile noastre. Ale lor, spre fericirea noastra, sunt si vor fi altfel.

P.S.: The onion au tot timpul dreptate 😀

nu stiu zau arhi, eu aveam niste colegi de copilarie din asta care nu mai sunt printre noi deoarece la un moment dat s-au jucat si pe linia de tren.

parintii nu cumpara decat ce e dupa stas-ul UE dar isi lasa copii sa vegeteze in fata calculatorului sau mai rau in fata TV-ului

iepurasul isteric: tot vad e ca pe trend sa dai in televizor acu, spune-mi si mie care e diferenta intre net si tv? asta din punctul de vedere al unui copil nesupravegheat.
daca ne gandim doar ca sta toata ziua si o freaca,nu la propriu, poate sa o frece mai mult pe net.
eu vad mai rau netu decat tv-ul pentru copii.
daca e de prostit, pe net da direct pestre un hardcore black on white bisexual threesome si stii ca s-a damblagit pe bune.
nu ca as fi fan tv, nu ma uit ca nu imi place. dar vad e pe trend dupa ce am stat 15 ani cu ochii in ecran sa ne cacam pe noi. astazi sunt mai curios si vreau sa stiu si eu cam ce argumente ai tu cand zici ca tv ul e mai rau decat netul pentru un copil.

eram impiedicata rau cand eram mica, numai vanatai aveam. Cand i-am zis lu’ mama ca vreau role a belit niste ochi la mine de ziceai ca-i cer dispozitive de rupt picioare, :)) Cand in sfarsit le-am primit am facut niste julituri emorme in genunchi , exact pe rotule. Deci nu puteam sa indoi genunchii, ca mi se crapau juliturile. Am mers 2 sapt si ceva ca un robot, cu picioarele tzepene. Dupa ce mi-au trecut am facut altele la fel. Dupa asta m-am lecuit de role. :)))

De treburile alea cu carbit imi era frica, se jucau baiatii cu ele. Aveam la bloc un baiat poreclit “carbit”, cred ca avea carbit la el mereu, in casa cred ca avea ascuns si in perna. Nu stiu de unde tot aducea atata carbit, ca santiere in lucru nu erau prin zona noastra.

Cea mai tare jucarie posibila a fost totusi pistolul cu apa. Aveam bani doar de d-ela mic, de incapea o cana si ceva in el. Muream de ciuda ca n-am si io d-ela mare, pusca d-aia de care vedeam pe cartoon network in reclame. Unii copii aveau de-aia.

Alta dixtractie cand eram mai mica, intre 7 si 9 ani era sa adun castane si ghinde. Adunam cate 3-4 sacose din fiecare, apoi de depozitam sub pat.
Cand se uscau mi le arunca mama pe ascuns. Pe asuns, ca daca o vedeam, ma rugam de ea si boceam juma’ de zi. :))
Aveam 2 colege de clasa care faceau la fel ca mine. Una aduna si conuri de brad.

A, si ma mai jucam… elastic, sotron… sotronul desenat la mare arta, nu stiu copiii din ziua de azi cum se deseneaza sotronul complex si cu urechi…
A, si faceam ca handicapata pistoale si inimi din polistiren harjait de bloc. :)) Daca ne adunam mai multi la distractia asta se facea o mizerie incredibila. Acum cand vad copii ca fac asa ma apuca nervii cat pot sa fie de tampiti, dar si eu faceam la fel.

Alta mare distractie mai era sa ma duc prin case parasite. Bine, asta mereu o faceam cu alti copii, nimeni nu se ducea singur. Pe vremea mea inca mai erau prin oras case d-astea mishto, misterioase si mari, care erau parasite,si nu chiar in paragina de tot, era cate ceva de vazut. Unele dintre ele cred ca era si ilegal sa fie demolate, acum realizez ca erau poate parte din patromoniul national, case boieresti foarte vechi,sau de precupeti, cu tamplarie misto si balcoane de fier forjat..si… in fine… le-am vazut pe toate disparand in praf cand au fost demolate. Ma uit la cladirile moderne ridicate pe locul unde-au fost acele case frumoase si cu istorie… si-mi pare bine ca macar am apucat sa le vad si eu. Unele case cred ca erau pe strazile respective inainte de asfalt. Poate unele au avut curti mai mari pt loc de trasura.
Tin minte ca incercam sa-mi imaginez ce oameni au trait in ele, si cum erau, cate generatii or fi trecut pana sa vad eu casa parasita…

Nici copiii din ziua de azi nu mai sunt la fel, dar nici Romania nu mai arata … in nici un fel…

Ma uit parca cu “amareala” si parere de rau la multe claduri urate, moderne, cu mult aluminiu… cand stiu ce casa “fermecata” a fost in locul ala, si cand imi amintesc cum i s-au surpat zidurile sub greutatea buldozerelor… Trist..
Uitati un blogulet interesant despre case de-astea. Inca mai sunt cateva…

Eh… uitati aici… nostalgie. casedeepoca.wordpress.com/

da baaa ce vremuri.

oricum nimic nu egaleaza joaca cu tevile cu cornete in blocurile nou construite.

doar structura,scarile interioare ,plafoanele si materialele de constructii.

in crangasi era un sirag de 6 blocuri de genu asta,incepand de la baza podului grand pana spre piata incolo.

le stiam pe de rost,fiecare sarma,fiecare bucata de bca,fiecare usa.

stie cineva cum e sa stai pe terasa unui bloc cu 10 etaje,in constructie si sa arunci cu pungi de apa in masinile care circulau pe soseaua de dedesubt?

m-a prins tata m-a batut cu centura de pionier(stiti cum era stema nu?) pana m-a lesinat.

inele de cravata de pionier nu fura chiar nimeni bai nene?ce teroare era in scoala…aveam colectie si le vindeam la 50 de bani stiu ca era un leu bucata.

pe tamponu`tramvaiului nu s-a plimbat nimeni?mai tineti minte calatoriile cu autobuzul pe scara,cum era frate cand gaseai vreo bunaciune si te lipeai de gaoaza ei?:))))

ce vremuri.

p.s. sunt invizoace ba grasule,nu indizoace.de la faptul ca erau invizibile.

salll alll