Am decis că luni dimineață este ziua în care vom avea, cu siguranță, cel mai mare succes la cumpărături, pentru că rumânii vor fi duși la muncă la ora aia și nu se vor mai omorî la cozi prin hypermarketuri. Teoria, în principiu, a fost bună. Practica ne-a omorât, pentru că nu am luat în calcul hoardele de pensionari care, la ora 9, rupeau ușile tuturor magazinelor din oraș și făceau de nerespirat atmosfera.

A mai observat cineva că bătrânii români seamănă toți între ei? Ieri, la galantarul de mezeluri, am început să cert o bătrânică pentru că se băga în față, iar ea, săraca, era aceeași bătrânică, de fapt, care comandase înaintea mea, doar că se mutase câțiva metri. În valul de haine maro închis, de unde naiba să îi deosebești pe toți?

Anyway, despre altceva voiam să zic.
În Mega Mall, la subsol, sunt vreo 4 magazine de jucării, un Lego, un Noriel, un Maxy Toys și încă ceva. Având în vedere noile propensiuni ale fiului către Transformers și Spiderman, căutam niște transformers mai mari, ca să îl impresionez din start (fiului îi plăcea doar Minecraft pe lumea asta).

La magazinul fără nume am găsit un super mișto transformer, foarte mare, mobil, cu sunet, la doar 179 lei. Logic, zgârcitul din mine își aduce aminte Băi, dar hai și până la Carrefour, că au și ei jucării de astea, poate găsim ceva decent și acolo.

Și am găsit. EXACT aceeași jucărie, doar că la 259 de lei. Și am rămas ușor stupefiat. La urma urmei, e un hypermașeu, ar trebui să fie mai ieftin decât restul magazinelor, datorită volumelor mult mai mari.

Pe vremea când lucram în vânzări de genul, în fiecare săptămână mergeam sau trimiteam oameni, funcție de jobul avut, să caute prețurile la concurență. Adică na, serios, nu ai cum să supraviețuiești în vânzări dacă te trezești că ți-ai format un preț la limita aroganței, nu?

Se pare că acest bun obicei nu mai există în retailul românesc. Îmi pare rău de fetița de la jucării din Carrefour, care a fost extrem de tristă că i-am zis clientului cu care vorbea că găsește jucăria mai ieftin, în altă parte. Dar asta e, viața e formată din lovituri.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.