Postul este scris de către Camelia Tabacu, aici.
Când mistificarea, aroganța, nesimțirea și cultul grețos al personalității nu mai au limite rezultă photoshopuri grosolane și sfidătoare precum cel alăturat fotografiei originale, de unde modista din Videle Liliana Țuroiu, șefa ICR, a cerut eliminarea a două artiste românce – pianista Alexandra Dăriescu si soprana Gabriela Iștoc- care îi incomodau bățoșeniile de țoapă.

Așadar, artiștii români, în loc să fie promovați, căci ăsta e scopul pentru care cotizăm la ICR, sunt eliminați din fotografiile oficiale ca să rămână cusătoreasă psd, fină a celebrului bordurist Adriean Videanu, figura centrală, încadrată doar de dirijorul rus al operei, Vladimir Jurowski (stânga img, adus prin fotoshop lângă Țuroiu), ambasadorul somnolent și incompetent al României în Marea Britanie, Dan Mihalache (dreapta img), și Dorian Branea, directorul in ICR New York (ultimul din stânga img).

Despre președinta Țuroiu se mai spune că e nedespărțită în vizitele peste hotare pe bani publici de cosmeticiana și coafeza personale pe care, pentru a nu le plăti din buzunarul propriu, le trece pe lista cu jurnaliști.

Măgăria mi-a fost semnalată de o bună prietenă: „Partea care m-a șocat este că Liliana Țuroiu (președinta ICR) s-a pozat la ICR Londra cu un grup de artiști și apoi a tăiat din poză cele două artiste românce (singurele artiste românce). Repet: a tăiat din poză exact artiștii români (singurii artiști români din fotografie). ICR-ul există tocmai că să promoveze imaginea artiștilor români în lume. Femeia asta se pozează la Londra și taie din poză exact artiștii români (pianista și solistă din Oedipe). Liliana Țuroiu rămâne în poză cu dirijorul rus și doi oficiali români. Artistele românce dispar din poză. Cum e posibil?”

Foto 1: fake
Foto2: originalul

Dacă vreți să vedeți realizările doamnei teleormăneze în fruntea ICR…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.