Nu știu dacă ați văzut știrea, în weekend, cum că în Rotterdam se va demonta nuștiuce pod istoric ca să treacă iahtul de 450 de milioane de euro construit pentru Jeff Bezos. Și era așa, o forfotă și o revoltă, dar vai, cum de permit autoritățile să demonteze acest pod, mai ales că au promis că nu va fi demontat niciodată (între timp, autoritățile au mai promis o dată, gata, asta e ultima oară. Zici că sunt un cuplu în care el promite, de fiecare dată, că e ultima oară când vrea sex anal.)

Faza e ashea.
Un yaht de ăsta se construiește în câțiva ani. Proiectarea sa durează câțiva ani. Proiectarea se face în funcție de capacitățile șantierului ales pentru construcție, că nu construiești bărcuțe gonflabile.

Iar înainte de asta se discută cu autoritățile din orașele port, unde se poate construi acel yaht, pentru ajutoarele de stat care se oferă când e vorba de asemenea investiții. Pentru că acestea se oferă în orice țară, când e vorba de cineva care îți aduce un business de jumătate de miliard de euro, plus businessurile și veniturile adiacente și taxele și impozitele aferente lor.

Prin urmare, toți jurnaliștii care s-au ofuscat cu atâta dramatism ar fi trebuit să se întrebe De ce, de fapt, autoritățile din Rotterdam au ținut secretă înțelegerea făcută cu Jeff Bezos, ACUM CÂȚIVA ANI, de a demonta podul, de ce populația orașului nu a fost întrebată dacă acceptă asta, cine a luat șpaga aferentă acestei decizii, chestii de astea.

Doar că nu, oamenii sunt ocupați cu ce au în fața ochilor și nimic altceva. Naivi și pradă ușoară pentru cei din jur.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.