În 2007, un amic și-a luat un apartament într-un complex rezidențial. Lucra la o televiziune de marcă, își permitea multe. Valoare casei? Vreo 180 000 euro, la vremea respectivă. Desigur, credit ipotecar, garantat cu casa, avans 20%. Decent, la salariul său, omul își permite. Deși erau prieteni care îi spunea bă cuaie, nu fi tâmpit, e foarte scump, cu banii ăștia îți faci o casă lângă bucurești și îi pui și turnulețe.

Desigur, oamenii îi voiau răul, așa că și-a luat casa.
După aceea, în 2008, omul a realizat că el poate mai mult și că ar fi bine să se lanseze în afaceri. Chiriile explodaseră, dacă îi ziceai unuia că vrei să îi dai 500 euro pentru chirie în bucurești, te scuipa în gură, ce dracu, 500 euro sunt bani?

Așa că a mai contractat un credit ipotecar. De 300 000 euro. Încă un apartament, undeva pe șoseaua Andronache. Avans dat înainte, 40 000 euro, luați drept credit de nevoi personale de la altă bancă. Apartamentul încă neconstruit, trebuia să mai dea 40 000 la recepție.

Și a venit criza. Toți știau în 2008 că e ceva putred. Doar el zicea că sunt zvonuri de căcat.
Și totuși…
Apartamentul său de 180 000 nu mai valorează 180 000, ci 65 000. Desigur, pentru bancă, acest mic amănunt nu contează. Așa că l-a anunțat că îi taie creditul și îi confiscă apartamentul dacă nu vine cu garanții reale pentru diferența de la 65 000 la 180 000.

Între timp, a fost gata și apartamentul celălat, de 300 000. Banca a decis că acel apartament nu face o lețcaie mai mult de 50 000. Doar că el dăduse deja 40 000 și mai trebuia să facă rost de 40 000, pentru recepția apartamentului.

Și banca respectivă a decis că e necesar să aducă garanții pentru diferența până la 300 000. Între timp, pe dezvoltator îl durea în penis, el vânduse la acel preț, nu îi păsa de valoarea reală a casei. În insulele baleare, costul real e perceput în funcție de ce temperatură are apa mării dimineața.

Rezultatul? În acest moment, prietenul nostru stă cu chirie. Băncile i-au luat toate casele. Așteaptă să fie dat în judecată pentru diferența de bani. Între timp, banca care i-a oferit creditul ipotecar l-a dat în judecată și i-a luat mașina. Un SUV frumos, care valora 30 000, a fost evaluat la 9 000 euro. Pentru diferență, are poprire pe salariu. 30% din salariu lunar. Celelalte bănci probabil vor face coadă, să dea în judecată prima bancă, să aibă și ei o porție mică din cei 30%.

De ce am scris asta?
Pentru că lumea a realizat că acum e momentul să facă un credit. Au observat ei piața și au descoperit că piața e la minimum posibil și trebuie să acceseze repede un credit ipotecar, care să le rezolve problema.

Oamenilor, dragilor, tăntălăilor. Europa e în căcat. Nimeni nu mai crede în euro, în capitalism sau economie de piață. E un atac general concertat asupra monedelor naționale, cineva face bani grei de pe urma aiurelilor ăstora. Prețul monedelor fluctuează, nimeni nu știe ce va fi mâine, iar voi vă gândiți să luați un credit ipotecar, pentru că e casa voastră?

Să lămurim această problemă. Cât timp ai un credit ipotecar, casa nu e a ta. E a băncii. Când nu mai plătești rata, zbori. Interesul și mânăriile sunt foarte mari în domeniu, iar dacă aveți impresia că acei executori judecătorești care organnizează licitații între prieteni, cu casele băncilor, sunt doar legende, treziți-vă, nu sunt legende. Sunt oameni care au făcut miliarde, cumpărând apartamente ce valorau 50-60 000 euro cu maxim 15-20 000.

A 2 a idee, creșterea prețurilor apartamentelor în bucurești a fost fix falsă și umflată artificial de agenții imobiliari și mafioții din domeniu. Un apartament la mine în bloc valora 8 000 USD. Fix. După 3 ani, deja costa 60 000 Euro. În 2008 ajunsese să se vândă cu 90 000. Acum prețul fluctuează în jurul a 40 000 Euro.

ESTE LOC DE SCĂDERE. Multă, mare. Nu mai puneți botul la specialiștii imobiliari gen conso.ro, care anunță cam la fiecare 2 luni că prețurile au ajuns la limita minimă și nu se poate mai jos de atât. Se poate mult mai jos de atât, pentru că vorbim de apartamente din blocuri vechi, achiziționate prin vechiul ICRAL, apartamente pentru care s-au plătit sume de genul a 70 000 lei ceaușești, și aceia în rate.

Fiți puțin mai inteligenți decât talpa gâștei, sacrificați-vă cu chirie încă 2-3 ani, până încep să se liniștească lucrurile și acel cineva care acumulează capital din piață va considera că e suficient și va lăsa economia să meargă.

Atunci, veți mai vedea.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.