Legat de seriile de articole de educație financiară cu care vrea Vali să contribuie la societate, m-am gândit că poate e un moment ok să vorbim despre unealta pe care îți petreci majoritatea timpului, fie el liber sau nu, și anume laptop.

Avem, în familie, 6 laptopuri. 2 eu, 2 soția și 2 ale copiilor. Eu am McBook Pro-ul și pe bătrânul meu laptop de gaming, soția un Lenovo șmecher și tractorul pentru jobul de graphic designer pe care îl face, mi-e și frică să îl luăm cu noi când plecăm undeva, că dacă îl pierdem, plătim un cincinal la el. Ale copiilor sunt niște chestii ieftinele, nu mai știu exact, oricum, până în 2000 de lei.

Ce voiam să zic.
Când cumperi un laptop și ești pe buget, trebuie să ai în vedere ce faci tu, în real life, câți bani câștigi și la ce îți folosește laptopul. Iar rezultatul aceste comparații trebuie să fie o balanță egală.

Dacă muncești pe 2000 de lei la Cora, nu ai de ce să îți iei un laptop de 1500 de euro, chiar dacă tu ești pilot de vânătoare în Fortnite. Pur și simplu nu e rentabil pentru tine, ca om, iar banii aceia își vor găsi, cu siguranță, o utilitate mai bună în viața de zi cu zi și provocările sale.

La fel, dacă lucrezi în domeniul software, programare, editare, faci randări de video și editări de poze RAW de 1GB, nu trebuie să te zgârcești la achiziția aparatului din care îți câștigi, la propriu, pâinea. Pentru că, dacă ai ceva ieftin, care va randa 10 ore, în loc de 2, tu ai putea, în perioada asta, să câștigi de 4 ori mai mulți bani, dar nu o poți face, că nu duce laptopul.

Eu, de exemplu, fac multe editări de poze, editări de video, la nivel amator, but still, de asta mi-am luat laptopul de gaming, desktop replacement. Ca să nu plâng lângă el când deschid un Photoshop sau un Illustrator și filmulețele mele să nu stea la randare câte o oră pentru fiecare 20 de secunde de clip.

Bine, nu îl mai folosesc, de când am MacBook Pro-ul, pentru că nu am de ce. Ecranul mare, totul merge smooth pe el, boxele, microfonul impecabile, ecranul Retina care e dumnezeu, tot ce vrei.
Să spunem că, pentru mine, Macul a fost un pas înainte pe scara nevoilor a lui Maslow. Nu aveam neapărat nevoie de el, dar mi-a completat o altă nevoie, cea de confort, plăcere, recunoaștere când scot laptopul la Starbucks (glumesc, nu am fost niciodată).

Concluzionând.
Ia-ți laptopul ținând în minte nevoile tale, nu recompensele pe care ți le-ai oferi. Pentru că nevoile transformă munca în bani, iar banii în recompense, nu invers.
Be smart, work smart.