Contul meu
M-am uitat la filmulețul ăsta și mi-am adus aminte, iar, de Lala, țiganca de la parter din blocul în care am crescut, în Vitan.
Vedeți ce se întâmplă în filmuleț?
Well, femeia aia făcea, ca să vândă în curtea școlii, niște cocoșei din zahăr ars încredibili. Opere de artă în cel mai pur sens al cuvântului, îți era și milă să muști din ei. Nu știu cât costau, probabil erau scumpi, nu am avut bani decât de vrei câteva ori să îmi cumpăr, dar amintirea lor mi s-a fixat pe creier.
Ca și tonele de semințe la cornet de ziar pe care le mâncam, tot de la ea. 1 leu cornetul mic, 2 lei cornetul mare. De 2 lei mâncam semințe toți băieții din bloc și luam bătaie la fel, din cauza covorului de coji lăsat în urmă.
The memories.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Alvita nu avea ?
NOU
Ai nostri ne-au lecuit elegant de facut mizerie cu seminte cumparate de la tiganci: ne-au zis ca le sareaza amestecand in gura sare cu apa, si apoi scuipa peste ele…am facut pauza de la mancat seminte multi ani. Chiar si-n ziua de azi, cand simt gustul de sare pe seminte, imi pun intrebarea “oare…?”. Sechele copilariei
NOU
La noi era mai simplu. Se pisau pe ele.
NOU
Si noi stiam ca se pisa pe ele, sa nu le manance puradeii.
NOU
Un fel de Lala ta era Vuta Nebuna de la mine.
Semintele vandute in recipiente de pastile (cu niste vata in ele ca doar nu ti-l dadea plin), gume turbo si aptibilduri FIFA Mexic 86 si Italia 90 tot acolo gaseam, cocosei din zahar ars doar la cate o sarbatoare gen S’anta Marie (si acei cocosei aveau functia de fluier), cand mai aducea niste turta dulce, floricele de porumb facute bulgare si aromate cu ceva roz, habar nu am nici acum cum naiba le facea dar erau al naibii de bune, ciubuc
Nu stiu daca la voi exista mitul asta, dar se spunea ca semintele nu le sara cu sare, ci doar se pisa pe ele. Dar erau bune, oricum ar fi fost. 🙂
NOU
Cocosei din zahar ars mancam si eu in recreatiile din clasa a 4-a. Mama unei colege , tiganca fiind, vindea dintr-o sacosa in spatele scolii si se facea coada mereu la ea. Imi cheltuiam banii de covrig pe ceva dulce, mi se pare normal .
Pana cand au aflat ai mei..nu stiu cum..si imi ziceau sa nu mai cumpar ca sunt facuti in cada.
Imaginea asta mi-a ramas in creier multi ani, chiar si cand vedeam la piata mere trase in zahar ars pe bat si le ceream alor mei : nu, ca sunt facuti in cada!
Nici acum nu stiu cum ar fi fost posibil procesul , vazand ca tanti de mai sus sta tzapana, deasupra artei, nu cocosata cu mainile suflecate, amestecand o cada plina de zahar ars.
NOU
Lol.. da, asta cu cada era la bors. “Stiam” noi , astia mici, ca babele care vindeau bors il faceau in cada.
NOU
Eu știam că borșul era făcut în mașina de spălat, alea obișnuite, Alba Lux, nu d-astea automate.
NOU
Mie imi place minimul de efort depus in parentingul de pe vremea noastra. Noi ne chinuim cu explicatii logice, efectul nociv al zaharului, semintelor, sarea, cariile, surse obscure de fabricatie cu lipsa de igiena…si da-i si explica si combate, rezultat niste dureri de cap. Parintii nostri: fac pipi pe ele/le scuipa/ ca sa le sareze. Problem solved.
NOU
Acadica…1leu …Cocosel 3 lei..asta in Constanta….
NOU
La noi era Aurica țiganca. Cocoșei sau mere în zahăr ars, semințe si cateva gume turbo cand era pe teren. Cand venea miliția le baga la pixda. Plecau aia, scotea marfa si ne servea. Aurica era grasăăă parca si guma turbo sau tin-tin avea un iz asa…
NOU
Eram cu un prieten, tinerei amândoi, pe aleea ce ducea la stadionul Dinamo și am fost abordați de o țigancă să o ajutam să bage înăuntru niște semințe prăjite, că ne dă și nouă. N-am stat pe gânduri, prietenul și-a dat jos geaca și țiganca ne-a dat doi ciorapi plini cu semințe chiar și în laba piciorului pe care i-a îndesat pe mânecile gecii. Am trecut de milițieni, iar dincolo, când a vrut „să ne plătească”, am refuzat-o. De atunci n-am mai cumpărat semințe la stadion…
NOU
Ce cocosei…. “cogeag” din zahar ars pe betisor de plastic…. d-alea pe care am invatat sa numar. La inceput mi le facea maica-mea… dupa am invatat si eu sa fac. Cand ardeam caramelul … era si mai bun: era dulce amarui =))