La mulți ani de 1 Decembrie

Nu vreau să fiu la fel de vitriol cum e Vali în urările de 1 decembrie. Spre deosebire de tineretul ca el, sunt prea bătrân ca să mai fiu sensibil la prostii de astea cu patrie, patriotism, țara mea de glorii și de dor, mândria de a fi avut ghinionul să mă nasc la Suceava și nu la Monaco și alte aberații de astea care alimentează bugetul statului și subvenționează curvele politicienilor.

Dimpotrivă, de când mi-au crescut copiii, principala mea grijă este să le arăt ce mizerabilă e țara, locuitorii ei, politicienii și sistemul și să le explic că se poate și altfel, se poate să trăiești și demn, fără să fie nevoie să te căciulești la ANAF sau să dai cadouri și atenții până și la medicul de familie, cel atât de prost plătit de sistem.

Am devenit inert odată cu vârsta? Poate, nu cred, totuși, altfel nu m-aș mai implica și nu aș mai scrie despre politică sau situația socială din românia. Probabil doar m-am lămurit că nu există nnicio speranță de schimbare, oamenii din românia, cei care formează, de fapt, țara, sunt ca niște suine care se bălăcesc în noroi amestecat cu propriile dejecții, savurând căldurica și sperând că rândul lor la tăiere le va veni cât mai târziu posibil. Pentru că țara reprezintă oamenii care o populează, nu mare, munte, râu și ram sau limbă înfundată în adâncuri.

Ce să zic, la mulți ani, române, oriunde ai fi.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur

1 Decembrie

Președintele meu!