Jocul lui Ender – review aprobat de auraș

Cine nu știe cine e auraș, a trăit degeaba.
Să revenim.

Am fost ieri să văd jocul lui Ender. Pentru că e seria mea SF favorită, alături de Dune, nu am vrut să aștept să o închiriez din librăriile de specialitate, așa că am fost la cinematograful City din acest bogat oraș aflat pe malul Begăi.

Înainte de a vorbi despre film, e cazul să fac 2 remarci. Eram fix 4 oameni în sală, dintre care se remarca un cuplu simpatic, de vârstă oarecum similară, de care sunt sigur că erau în aceeași situație ca mine, prea erau fericiți că sunt la Ender.

Subtitrarea filmului este un jeg. Poți lua la alegere orice subtitrare de pe tritrari.ro, subs.ro sau subtitrari-noi.ro și mie-nsută e mai bună decât mizeria de la cinema. Ca idee, pentru cei ce au citit cartea, lui Bean îi spune Para. Serios, așa au tradus Bean. Plus o grămadă de tâmpenii, de zici că era tradus cu google translate și ușor corectat de un absolvent de la Spiru Haret.

Întorcându-ne la film.
Întotdeauna am detestat cu patimă hipsterismul acela cu Citește cartea înainte de a vedea filmul! Singurul loc în care SĂ ZICEM că s-ar putea aplica este Games of Thrones, unde practic au luat cartea și dialogurile și au făcut filmul.

În rest, nu ai cum să apreciezi un film pe baza unei cărți. Autorul lucrează luni sau ani asupra unui personaj, îl definește pătimaș până la ultimul detaliu, construiește încrengături de relații în timp și spațiu, asimptotic cititorului sau în directă interacțiune cu psihicul său.

Nu poți avea aceeași pretenție de la o ecranizare. De fapt, nici măcar ecranizare, ci doar un scenariu făcut după o carte de succes. Pentru că practic, acolo trebuie creată o lume, lume pe care fizic nu ai timp să o aduci la viață în 100 minute.

Da, pentru mine, cititorul ce cunoaște cele 8 cărți originale aproape pe de rost, a fost un fel de rezumat rapid al cărții, urmând destul de ușor linia epică. Dacă mi-a plăcut? Da, a fost interesant, deși destul de neclar, ca realizare grafică. Multe din detalii au fost omise, aș fi vrut ca sala de luptă să fie mai explicită, antrenamentele, navele mai clar vizualizate grafic, oamenii desenați mai bine.

A coincis cu imaginea pe care mi-am făcut-o eu despre carte? În nici un caz. Personajele arată altfel în mintea mea, inclusiv ca mărime fizică. Bean, Fasole, nu Para, cel ce apare pe lume datorită unui experiment genetic și este extrem de mic de statură, e de fapt înalt și nu are deloc moacă de grec. Rețineți ideea pentru viitor, pentru că de fapt, într-un final, veți afla că Bean este trunchiul central al poveștii care se încheie cu Umbra uriașului.

Mazer Rackham nu e evreu, ca în carte, ci Maori. Au ales probabil chestia cea mai inofensivă pe care au putut-o găsi la brainstorming. Bă, ce facem cu jidanul ăla de Rackham, că iese urât dacă zicem că el salvează Lumea? Ce să facem, îl facem urmaș de canibali. Și l-au făcut.

În fine, mai scrisesem câteva paragrafe, dar am dat-o-n spoilere deja și nu vreau asta.

Mergeți să vedeți Ender. Dacă nu ați citit cartea, cu atât mai bine, vă va arăta o lume ce pe mine m-a fermecat atâția ani și chiar mi-a modelat unele inflexiuni umane. Poate. Dacă ați citit-o, mergeți și comparați-vă imaginațiile cu cele ale autorilor. Nu e nevoie să vă arate scene pe care deja le știți. Imaginația voastră va face restul, fiți liniștiți.

ACEST FILM PRIMEȘTE 5 AURAȘI

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt