It’s a clown world

Citeam linkul ăsta, lăsat de colegul Basil, despre un domn care va fi primul bărbat transformat în femeie care va concura la jocurile paralimpice, secțiunea orbi.

Andrew Parsons, president of the International Paralympic Committee (IPC), told BBC Sport that while Petrillo would be “welcome” in Paris under current World Para Athletics policies, he wants to see the sporting world “unite” on its transgender policies.

Ce voiam să zic, de fapt, trecând peste mizeria cu transgenders, nu de alta, dar și eu mă identific cu un pilot de formula 1, sper ca FIA să îmi ofere șansa și incluziunea de a participa la următorul concurs de Formula 1 și să nu îmi încalce dreptul la incluziune.

Eu consider jocurile paralimpice o bătaie de joc la adresa umanității. Știu, de fapt e vorba despre incluziune, de a-i face pe oameni să se simtă doriți și incluși în societate etc. Doar că nu văd obligatoria incluziune dintre sportul real și asta. Să ne înțelegem, sunt ok cu jocuri precum invictus games, unde oameni care sunt, cu adevărat, atleți, fac competiții sportive reale. Sau evenimente cu oameni care sunt, cu adevărat, capabili de efort fizic real, cum era scârba de Eduard Novak, fostul ministru al sportului, care era campion mondial la ciclism, fiind foarte, foarte bun.

Dar spuneți-mi și mie care e valoarea sportivă aici, de exemplu?

Vedem un viermuș, la propriu, cu centură neagră într-un sport de combat, agitându-se ca făuritorii din Dune și făcând hiaaaa. Omul putând fi neutralizat dacă pui o găleată de 10 litri peste el. Dar nu, el de fapt chiar bate la greu, loviturile sale sunt fulgerătoare.

Sau care e valoarea sportivă de aici? Ați văzut cum a ridicat greutatea? Nu? a ridicat-o, nu ați fost atenți, e medalie de aur.

Sigur, sunt absolut convins că vor fi, printre voi și cei care Vai, dar câtă ură și hate, nu ai nicio epatie față de sărmanii oameni!

Dimpotrivă, am o profundă empatie pentru ei. Și mă uit cum noi, ca societate, ne batem joc de ei, punându-i în competiții penibile, ca și cum am pune în lupte de cocoși sau luptele alea de bebeluși care au bisturie legate la încheieturi. Nu ne pasă de demnitatea lor, nu ne pasă de faptul că le afectăm psihicul, ci totul este pentru satisfacția majorității fără dizabilități fizice, ci doar psihice. Vedeți ce buni suntem noi? Vedeți?? Uite, îi lăsăm să concureze la viteză. Ieri văzusem ceva la înot, doi midgeți se pregăteau să concureze cu un negru de 2 metri, cu proteză de carbon în loc de picior. Midgeții, unul peste celălalt, nu cred că erau cât tipul ăla.

Nu acesta e modul în care îi includem pe oameni, transformându-i în niște obiecte de circ. Îi includem ajutându-i să se integreze seemleasly în societate, facem rampele de acces ceva normal, trotuarele pentru orbi în 100% din zonele de acces din comunități, le facilităm accesul la joburi unde pot face treabă reală și câștiga bani pentru familia lor.

Nu transformându-i în maimuțe de circ!
Acum și cu personaje trans.