Spuneți sincer, câți dintre voi, dintre cei care știați că mai aveți pagerul de la Coca Cola, v-ați dus să îl căutați prin pivniță, după ce ați auzit cum a sărit Hezbollah în aer, pe bază de pagere augmentate cu iudaism, cumpărate din Taiwan? Practic, primul gând al tuturor a fost Uuuu, mai există pagere, că am și eu unul. Nu mai țin minte, trebuia să strângi 200 de etichete, capace, ceva de genul, nu?

Stați liniștiți, că sunteți în siguranță, Mossadul nu vă poate atinge, iar ale voastre sigur nu sunt înțesate cu explozibil. Dar da, cică serviciul de paging există, bine mersi, nici nu credeam așa ceva, adică na, nu îi vedeam rostul. Plus că, acum 25 de ani, când ne-am luat noi pagerele (am avut două, proud cocalar here), ca să dai mesaj, trebuia să suni la un număr și să dictezi, vocal, unei doamne, mesajul tău, aia îl scria, ți-l repeta, după care îl trimitea către pagerul de destinație. Îmi și imaginezi cum ar fi acum să faci asta, ca militant Hezbollah.

Halio, halio, salaam aleikum, deci doamnă, scrieți, da? Întâlnire în Liban. Stop. Adu rachetele. Stop. Ia și niște ouă, că nu mai avem. Stop. Mohammad. Stop.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.