Contul meu
Când eram mic, mic de tot, în casa din Vitan, copiii dormeau în dormitor (dormitor care era cam cât e baia mea de acum) iar părinții dormeau în sufragerie, pe o canapea extensibilă recamier. Nu știu câți dintre voi mai țineți minte canapelele alea, cu margini de lemn tare, cred că și acum are frate-miu o urmă pe cap, de când a căzut pe un colț de ăla. Mi se păreau atât de inconfortabile și mi-am propus ca niciodată, eu, canapea extensibilă, never ever.
Ani mai târziu, ieșit dintr-o relație cu scântei și năbădăi, îmi închiriam primul apartament unde stăteam singur. Apartament cu 2 camere, nu garsoniere, ca până atunci. Cât am stat în casa aia, am dormit doar în living, pe canapeaua extensibilă, nu puteam dormi în dormitor, pe pat normal, aveam prea multe amintiri în minte ca să pot adormi.
Alți ani mai târziu, cu copii după mine, oriunde mă mutam, alegeam case nemobilate, ca să pot să mă duc să îmi cumpăr canapeaua mea extensibilă favorită, din magazinul favorit, plus patul de dormit din fier forjat, cu catapeteasmă din bare de metal, ca să ai unde să agăți diverse obiecte, cum ar fi cătușele.
Acum, deja trecut de prima tinerețe, poate și de a doua sau a treia, stau la mine în casă și petrec majoritatea timpului de casă pe canapeaua din living. Nu mai e recamier și nici ieftinăciunea pe care o cumpăram în tinerețuri, prin toate locațiile pe unde mă plimbam. Aduce mai mult a insulă, are 3 metri pe 3 metri, se întinde și se strânge în toate direcțiile, cu zeci de perne mari și pernuțe mai mici.
Dar. Câteodată tânjesc după recamierul ăla vechi și inconfortabil, cu arcuri de metal a căror legătură se mai rupea și ți se înfigeau în coaste, cu tăblii de lemn la cap și la picioare, unde îmi puteam propti picioarele de marginea de lemn și să mă simt ferit de temeri și de baubaul care abia aștepta să îmi scot piciorul de sub plapumă.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
NOU
Castingcouch dupa o luna in Vs.
NOU
are soacra mea unul de vanzare. just say a word si om te-am facut
NOU
=)))))))))))))))
NOU
am avut ceva de genul, dar era incorporata intr-o biblioteca + dulapuri care nu se inchideau neam + vitrine din alea care se scuturau cand intrai in camera, minunatul concept de ‘camera de tineret’. Exact ca asta din poza, nu exista metoda sa stai pe ea comod, era prea lata sa fie canapea, si scandura aia “spatar” era simultan tare ca dracu’ si prea fragila sa te sprijini pe ea.
vorba aia: eram saraci, dar eram fericiti :))))
NOU
Se spune “trecut de jumătate”.
NOU
>> Câteodată tânjesc după recamierul ăla vechi și inconfortabil
Nu, tanjesti dupa vremurile cand ii testai des rezistenta, iykwim.
NOU
Mai stiti specialistii aia care iti schimbau arcurile de la canapea, nu se arunca nimic pe atunci, lol!
NOU
Mulțumesc, articolul de care aveam nevoie. Dacă știți canapele extensibile bune și un pat bun (preferabil din lemn sau metal), niște link-uri m-ar ajuta, mai ales dacă sunt pe eMAG,
Așa ceva: www.emag.ro/canapea-extensibila-kring-drammen-195x98x94-cm-culoare-argintiu-visiniu-5949129041868/pd/DWJLF8MBM/ se rupe în scurt timp, am cumpărat 2 bucăți, amândouă s-au rupt rapid (scândurile).
Cred că un pat metalic ar fi bun pentru junior, are peste 1,80 m înălțime.
NOU
Pe Iasi, iti fac eu pat metalic daca ai nevoie.
NOU
Apropo de canapele extensibile. Fac apel la cunostintele voastre.
Am o canapea extensibila la care atunci cand e extinsa, ii lipseste tablia patului pe portiunea extinsa (evident).
Exista vreun accesoriu, ceva modular, prin care pot prelungi tablia patului? Adica ceva pe care pot sprijini perna pe respectiva portiune?
Cu stima si respect,
Sa avem o saptamana ca rezultatul votului.
NOU
Există niște panouri îmbrăcate în textil care se pot prinde pe perete în spatele canapelei. Sunt pe diverse dimensiuni. Altă idee n-am.
NOU
Merci. Dar cum caut pe maretul internet?
NOU
NOU
ai mei aveau alt tip de recamier care nu era extensibil, era practic un pat de doua persoane cu o lada de depozitare la cap. Cam ca lada de la cel din poza, doar ca se ridica capacul si puteai baga chestii inauntru. Eu, fiind cea mai mica din familie, eram bagata de fratii mei acolo cam minim o data pe zi. si ma tineau pana se plictiseau, noroc ca se plictiseau asa in 10-15 minute, sau, ma rog, pana baga de seama vreunul din parinti ce fac si ma eliberau. Oricum, 40 years later, inca sunt claustrofoba.