Contul meu
Sfat, pentru bloggerul din tine. (Sfatul nu se adresează bloggerițelor care au un blogger în ele acum, sper că se înțelege, nu?)
În online ai de foarte puține ori șansa de a lega prietenii adevărate. Iar după o anumită vârstă, ideea de a-ți face un prieten nou din acest mediu e absolut ireală.
Mă gândeam la asta ieri, înainte de a-mi șterge contul de facebook. Practic, ideea de prieten e atât de demonetizată prin chestii gen facebook, pinterest, google_+ și alte mizerii de socializare, încât pur și simplu ideea de prieten, așa cum o conștientizăm noi, cei ce ne-am născut înaintea internetului și ne dădeam like la bere, nu online, nu există.
Exemple din viața mea de interneți?
Amică de online, bună amică, cetin în sus, cetin în jos, cetin dă-mi un sfat, cetin dă-mi o idee, cetin dă-mi un ajutor. Când era la pământ, singurul care a ajutat-o, inclusiv financiar, am fost eu. Fără să spun o vorbă nimănui, fără să cer recunoștință sau chiar și bani înapoi. La prima greșeală, amica a avut grijă să povestească la toată lumea cât de nașpa am fost eu cu ea și ce greșeală enormă am făcut. La TOATĂ lumea, fizic.
Amic de online, buuun amic, cetin în sus, cetin în jos. Când a fost in nevoie, am fost singurul care a mișcat ceva să îl ajute, i-a găsit sponsor să îi plătească cheltuielile, unul din puținii care i-am făcut publicitate la chestiile pe care le făcea.
Când eu am avut nevoie de ceva de la el, ceva absolut insignifiant, mi-a trimis lista de prețuri, cu asigurarea că, fiind vorba de mine, ne descurcăm cu un banner.
Nu vreau să insist pe subiect. E irelevant, la urma urmei. Doar trebuie extrase două concluzii, foarte importante. Cel puțin din punctul meu de vedere importante.
Nu vă aruncați să fiți prieteni cu toată lumea, să ajutați pe toată lumea, să vă deschideți tuturor. Amicițiile de acest gen se rup la prima adiere de vânt. Ajutați un copil bolnav, dacă aveți influență în online. Ajutați un om bolnav. Ajutați o familie săracă. Ajutați un om cu dizabilități să fie mai om decât i-au sortit ursitoarele, care l-au aruncat în rromânia. Fiți siguri că ajutorul vostru va fi mai prețios.
Nu amestecați conturile din online cu viața privată. Cei 20 000 de așa ziși prieteni de pe facebook sunt fix irelevanți, nu fac decât să vă alimenteze egoul. Nu vă ajută cu nimic, nu vă câștigă bani, vă oferă doar iluzia ca odată, cineva vă va remarca abundența de followeri și vă va pune la picioare jobul mult visat, de 10 000E lunar. Nu se va întâmpla niciodată asta. În cel mai rău caz, vă angajează social media manager (sic!) și puteți ajunge ca smm-ul de la autovit, care, în comentariu oficial despre țepele cu mașini de pe autovit, confundă clienții târgului autovit cu Fanii (e drept, am râs corespunzător de copios.)
În schimb, veți rata evenimente reale, din viața prietenilor voștri reali și adevărați. Nu veți putea să le arătați o fotografie reală, dar intimă, doar pentru prieteni, pentru că, nu-i așa, nu puteți să vă stricați reputația din online. Nu veți putea sharui ceva cu prietenii din state, ca nu cumva să ajungă pe net, iar reputația să sufere, și, doamne ferește, dacă vreun angajator îmi cere parola de facebook?
Îl mai țineți minte pe Jerry Maguire?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Vrei sa fii prieten cu mine? ‘eftin, ‘eftin, un banner la tine pe blog timp de 10 ani :))
NOU
Maestre, pe internet este exact ca în real life: sunt prieteni și … prieteni. Mai devreme sau mai târziu dar sigur în momentele în care vei avea nevoie de ei își vor arăta adevărata față.
NOU
Fie ca e online, fie ca e langa tine,..experienta poate fi aceeasi. Unii sunt oameni in orice situatie,…alti ( cei mai multi )..nu sunt. Evident in online riscurile sunt mai mari, dar raportul e tot cam pe acolo.
NOU
Mare dreptate ai! Ne rătăcim într-o lume care ne depărtează de lumea noastră reală, uităm să ţinem cont de nişte limite şi avem de pierdut, enorm de mult chiar!
NOU
Mi-a facut placere sa citesc articolul asta.
Insa chestia asta se aplica si in viata reala. Eu am o fraza. “Nu fi nice-guy prea mult deoarece lumea te ia de prost”. Sa stii cand sa dai, dar sa stii cand sa iei.
NOU
Vezi prea din scurt. Pot sa iti dau si eu niste exemple, contra-exemple daca vrei. Sa luam o chestie ipotetica (mai mult sau mai putin)
Un tip care nu e el chiar blogger mare, dar se invarte prin online si cam stie toata mancarimea si mancatorimea… Ii cunoaste personal pe A-LISTERI, spune tuturor ca de fapt ei nu sunt asa aroganti si spurcati cum crede marea majoritate, ci ca sunt chiar umani, ba chiar ii lauda de cate ori are ocazia si le face lobby printre hateri, chiar daca de foarte multe ori a fost chiar el victima arogantei A-LISTERILOR. Cu toate astea, de cate ori a avut nevoie de ceva insignifiant de la astia mari, A-LISTERI, mereu s-a lovit de impresii gen “time is money” si asa mai departe.
Sa zicem ca totusi, unul dintre A-LISTERI il ajuta, el vede asta si din nou ii multumeste, il lauda, ba chiar face pe unii sa isi schimbe parerea despre acel A-LISTER.. Cu toate astea, atunci cand vine vorba de ajutor reciproc, acelasi online faca ca totul sa fie interpretat prost si pe dos si de fapt acelasi online duce dupa anumite schimburi de e-mail la articolele astea…
Deci pana la urma, asa e. Asta cu prieteniile din online… nu cred ca exista prietenii in online. Nu cred ca vor exista prietenii in online, atata vreme cat vor exista hatereli, piscotareli, trafic, bani, agentii, “aceeasi bloggeri cu campanii (chiar daca ei de fapt nu au nicio treaba pe o anume nisa, dar e blogger mare si clientul vrea trafic)”
Atata vreme cat viata se va trai online, nu va exista prietenii online. De aceea, unii au inteles asta si au inceput sa traiasca mult mai mult in offline.
Dar deh…fiecare cu blogul lui :))
NOU
Am avut norocul să cunosc câțiva oameni extraordinari prin intermediul internetului. La fel cum am avut “norocul” să cunosc javre IRL. Nu-i o regulă asta.
Personal sunt extrem de antisocial (deși n-ar părea la prima vedere). Îmi număr prietenii adevărați pe degetele de la o mână. Și înțeleg prin “prieteni adevărați” pe ăia pe care știu că pot să mă bazez la orice oră necondiționat.
Cât despre ăia pe care i-aș ajuta eu necondiționat să zicem că-s destul de fraier să ajut pe aproape oricine îmi cere ajutorul.
NOU
😀 😀 ai 10.000 E de dat pe perioada lunga? ca-mi stii numarul de tel 😀
NOU
+1 fish
NOU
asta cu online-ul ma duce cu gandul la bancul ala stupid…
-baaaa…ai vazut cum ninge afaraaaa?
-nu frate, da si mie linku’ sa vad!
NOU
Nu mi-am facut prieteni in online, asa cum inteleg eu prietenia, dar de cate ori am avut probleme sau nelamuriri, foarte multi bloggeri mi-au sarit in ajutor. Le sunt recunoascatoare tuturor si voi incerca, la randul meu, sa ii ajut cand vor avea nevoie. Este adevarat ca nu erau A-listeri, ci oameni care inca mai au timp sa vorbeasca, sa comunice cu alti oameni. Nu lua in nume de rau fraza asta, ci aminteste-ti cat este de frustrant sa vorbesti cu cineva si sa nu iti raspunda. 😉 Dar pana si un A-lister mi-a raspuns cand am solicitat un mic ajutor.
NOU
Problema “prietenilor” este valabila si in viata reala, nu doar in on-line. Stii cu e, apara-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar singur. In plus, depinde de fiecare ce intelege prin prieten, ce investeste in relatie, ce asteptari are, etc.
Iar in genul tau de activitate a avea prieteni on-line mi se pare normal. Insa probabil ca este mai dificil sa-i califici si sa-i analizezi pana ce nu patesti ce relatai mai sus. Aici vine avantajul prietenului real, cu care poti construi o relatie in timp, directa, avand ocazia sa vezi dincolo de ecranul PC-ului, lucruri marunte care insumate formeaza un caracter. Ca exemplu, nu poti sa-l vezi pe amicul de la capatul celalat al internetului cum scuipa coji de seminte pe jos sau cum deschide usa unei doamen, etc.
NOU
Nu stiu daca stii sau nu: tweet-urile inca iti apar pe Facebook…
NOU
De fiecare data cand o prietena imi cere bani ii zic: ce poti sa faci pentru suma respectiva? De aceea nici nu prea mai am prietene fete!
NOU
man…nici acum nu stii ca prietenii se aleg si nu se aduna?
NOU
Pai si tu acuma spui? 🙁
NOU
cine-a inventat conceptul de “prietenie” a fost cel mai mare escroc sau cel mai mare fraier.
Dacă tot e inventat, nu înțeleg de ce se folosește atât de des on și off-line când e atât de rar.
NOU
Multumim pentru acest post 😉
NOU
arhi, aceleasi dezamagiri le poti avea si de la prietenii din real life. Sa ridice doo deshte cine a patit ceva asemanator de la prieteni vechi, persoane pentru care ai fi bagat mina-n foc c-or sa te ajute la nevoie, ca doar si tu i-ai ajutat. am patit-o de multe ori si nu ma-nvat minte 🙂
NOU
Asta imi aduce aminte de o discutie cu o prietena de acum cateva saptamani cand ea ma intreba ca daca tot am atatia cititori, fani, prieteni pe facebook, followersi pe twitter, am fost prin atatea locuri cu bloggerii, nu mi-am facut asa prieteni printre ei. I-am raspuns ca nu. Sunt cunostinte si atat. Nu am nevoie de alti prieteni. Nu am incredere deplina nici in aia pe care-i am de ani de zile si cu care ma vad de cel putin cateva ori pe luna (ca mai mult nu avem timp), d-apoi sa ma destanui persoanelor cunoscute doar prin intermediul online cu care poate am baut o data, de doua ori o bere.
Antisociala? nu stiu, probabil. Sau poate pur si simplu precauta si putin mizantropa. 😛
NOU
Mizantropa ? Iubesti femeile , deci mizantropia nu se pupa cu tine. Doar daca poarta salbă si se scrie cu “m” mare.
NOU
Si in online este ca in realitate. Era o vorba: “Doamne apara-ma de prieteni ca de dusmani am eu grija.”
NOU
ce e aia “viata reala” ?
NOU
n00b
NOU
Nu cred ca bloggeritele care au un blogger in ele citesc acest blog in timp ce au bloggerul in ele.
NOU
De ce? Nu te excita blogul lui Arhi ?
NOU
arhi, da, esti un adevarat senior al internetului….
offtopic: in weekend am lucrat la idea cu publicatiile.
revin cu email.
NOU
hary » astept:)
NOU
Foarte bun articolul, sunt lucruri pe care le stiam demult dar din nepasare sau din ideea ca nu pot schimba nimic nu prea imi bat capul sa le spun nimanui. Sper sa prinda “conceptul” asta de viata reala si de prieteni reali la cat mai multa lume si sa ne traim cu totii viata oriunde dar nu in spatele calculatorului. Fie ca suntem in natura, intr-un bar, club, in pat si ne-o tragem cu prietena/prietenul , cinema… ORIUNDE… trebuie sa ne traim viata. facebook-ul , twitter-ul , google plus, netlog, hi5 nu fac decat sa ne tina mai mult sau mai putin ocupati cu lucruri total inutile. Eu prieteni adevarati am f putini dar mereu sunt acolo pt mine, nu ne petrecem timpul pe facebook se intampla uneori (din cauza ca sunt si navigatori printre ei) sa ne intalnim la 6 luni sau mai mult dar oricand sunt gata sa ajute. Asta pentru ca ne stim de cand eram puradei si jucam cuci in fata blocului, spargeam geamuri si dadeam foc, furam caise, bateam pe oricare se lua de unul dintre ai nostri si asa mai departe; nu o ardeam pe feisbuc. Din pacate noile generatii se hranesc cu iluzii si cacaturi din tv si online. Isi ghideaza viata dupa personaje din filme iar experienta si-o formeaza pe retele de socializare.
NOU
A lega prietenii online pe care te poti baza..din punctul meu de vedere nu este o afacere profitabila. Un om este mai mult decat imaginea sa pe net..si nu vorbesc prin prisma cliseului :” pe net fiecare pare ce vrea”. Nu…un om e o suma..atat a ideilor sale cat si a gesturilor. Pe net el iti va expune numai ce acea persoana stie despre sine, dar face to face ( ca sa zic asa) oricand poate fi tradat de un gest, o grimasa.
Nu stiu cate mii de prieteni virtuali nu sunt altceva decat o plaja larga de expunere a unor idei.
Pe net, cu un blog, nu esti altceva decat un artist care transmite o idee nestiind cata lume aplauda.
NOU
Am legat si eu prietenii online. Unele s-au dus cu focuri de artificii si explozii si altele au ramas. Momentan am ajuns la concluzia ca m-am salbaticit rau de tot si efectiv nu mai am loc in viata de prieteni noi. Amici da, prieteni nu. Am in acest moment doua prietenii din online care au rezistat timpului si continua sa fie durabile. Este vorba despre colegele mele de blog cu care ma vad si in viata reala.
NOU
este neplacut sa ajuti dezinteresat , sa crezi ca celalalt iti este prieten si sa constati ca de fapt nu este asa, dar fondul unui om nu se schimba, un om bun si altruist ramane asa toata viata, chiar daca-i place sau nu. Am avut ocazia sa cunosc partea ta altruista, deziteresata , si iti multumesc , nu sunt multi oameni dispusi sa te ajute , fara sa te cunoasca , fara sa-ti ceara ceva in schimb , pentru asta te respect!
NOU
nici in viata reala nu e altfel….mi-am tot batut copilul la cap “vezi ca astia din liceu, din facultate iti vor fi prietenii pentru toata viata ” , bine, ei se mai cern in timp …..dar dupa 30 de ani e greu sa-ti mai faci prieteni adevarati, daca ai avut grija sa-i faci in prima tinerete, cu aia ramai, daca nu , nu e cazul sa cauti cu indarjire ca nu reusesti nimic – toti te vor dezamagi pentru ca nici unul nu mai e dispus sa investeasca suficient in celalalt…..si prietenia nu se intelege de toti la fel
NOU
In special cei din liceu. In facultate relatiile sunt mai sobre. Lumea devine mai calculata, mai pragmatica, mai preocupata de viitor. Se leaga mai greu o prietenie adevarata, cand interesul personal inhiba interactiunile in cadrul unui grup. Mai pe scurt, atunci cand ne maturizam, ne imprietenim mai greu 🙂
NOU
danicorban, judeci cat se poate de gresit. in liceu suntem niste copii. e greu sa legi niste pretenii reale. eu nu cred ca are nici o relevanta varsta la acre legi o prietenie. asta e ca si cum ai zice ca daca nu ti-ai gasit alesul/aleasa inca de pe timpul liceului nu mai poti sa te casatoretsi niciodata, ca deh…realtiile de pretenie nu se mai pot lega dupa ;))
NOU
@ Draga Ela, ( apropo, ai un blog foarte fain ) eu ma refer doar la umila viata pe care am trait-o/irosit-o pana acum 🙂 Poate altii au legat multe prietenii in facultate. Eu nu. La Politehnica mi-am facut foarte multe cunostinte, dar nu prieteni. Prietenii de la Politehnica au fost aceeasi din liceu . Un fel de pact : “impreuna la bine si la foarte greu”. La Academia de Aviatie am fost 10. Am ramas 9. Ma inteleg bine si foarte bine cu toti 8, dar cred ca unul singur imi este prieten. Nu sunt genul pretentios, dar o prietenie se leaga mult mai usor cand esti copil, “crud” , “pui cu puf” . Ma uit acum la prietenii mei vechi, din copilarie. Daca i-as intalni pentru prima data, fara sa avem un trecut comun, probabil am schimba 2-3 vorbe si atat. Nu am ajunge “bff” . Dar ei mi-au intrat la suflet in perioada potrivita. Ii stiu poate mai bine decat parintii lor, suntem frati, pot sa faca orice, nu ma intereseaza. Pentru mine raman tot “prietenii mei” . Ii simt atasati la nivel de celula, indiferent de ce s-ar intampla 🙂 . Este genul de relatie ilogica , dar naturala. Totul s-a intamplat in liceu , sau inainte. Asa eram construit atunci.
NOU
danicorban, apropo de sentimentul de atasament, merge si la scara mai mare. adica fata de o tara. vezi ce ti-am scris la articolul cu mizeriile….
NOU
Pardon , ” au fost aceiasi din liceu ” . Am baut, dar nu dau vina pe alcool ,sunt agramat, recunosc. Oricum, ideea ramane si mi-o sustin 🙂
@Arhi , vezi ca am postat chestia asta prin alte locuri. Sterge tu, te rog.
NOU
Am vazut , hari. Iti respect parerea. Nu stiu daca e bine ca tine, sau ca mine. Diferenta e ca prietenii i-am ales, tara si religia NU !
NOU
@Hari, crezi ca eu nu mi-as dori o Romanie normala ? Nu m-as agata de orice speranta de “mai bine” ? Dar nu exista. S-a atins fundul craterului . E gata, game over! Noi inca mai miscam din inertia visatorilor. Nu pot sa imi pis ochii atunci cand se ridica steagul Romaniei la o olimpiada si pe urma sa imi injur poporul si originile. Pana acum asta am simtit, asta am facut, dar nu e corect. Romania e mult prea complicata pentru mine. Aleg sa spun PAS !
NOU
danicorban, bine este ceea ce te increzi. pentru restul situatiilor exista termenul de altfel….
da, familia, tara si religia nu ti-o alegi. poti insa sa fi altfel, si totusi sa simti ca apartii de familia, de tara si religia ta….
momentan cred ca esti prea afectat de faptul ca tara si religia nu te reprezinta, ca nu te poti identifica cu valorile pe care le transmit….
este doar o faza. nu va ramane asa….
NOU
@Hari, am scris mai sus ( comentariul a fost moderat dupa ce ai postat tu :: )
Momentan, Romania e prea complicata pentru mine. Astept si sper sa ajung la varsta ta, sa devin alt om si sa spun ” Romania e casa mea, vreau sa ma intorc acasa”
NOU
danicorban, uneori ca sa poti sa iubesti si sa apreciezi pe cineva sau ceva, trebuie sa te detasezi de acea persoana sau lucru. poate ca ai nevoie sa te detasezi de mediul in care esti, ca sa poti sa-ti urmezi drumul si sa-ti dezvolti personalitatea.
experienta din afara te va ajuta sa privesti cu alti ochi ce se intimpla in interiorul tau.
interesant este ca intotdeauna imaginea pe care tu o ai despre realitatea care te inconjoara, este o proiectie a personalitatii tale. think about…
apropo, unde vrei sa pleci?
NOU
@ Hari, orice tara in care imi e recunoscuta licenta. Adica orice tara membra ICAO . In momentul asta as prefera Germania 🙂 Au cele mai multe 155-uri . Elicopter modern , bimotor, care intamplator se pupa si cu type rating-ul meu 😀
NOU
Stii cate 155-uri sunt in Romania ? Doua. Unu e al statului si al doilea al lui Ioan Nicolae de la Astra. Stii cate elicoptere are SMURD-ul ? UNUL. Avea trei, doua s-au facut praf si acum au mai inchiriat doua de la MAI. Daca Romania ar semana ( macar la suprafata ) cu un stat civilizat ar fi nevoie de cel putin un elicopter de prim ajutor / search and rescue , pentru fiecare judet. Stii cat de umilitor e sa apari la televizor ca ai mers sa stingi un incendiu cu elicopterul si din elicopter se aruncau pungi umplute cu apa? Intreaba pilotii militari ( nu sunt multi ) Stii cat de umilitor e sa iti castigi painea plimband tiganii la nunta cu elicopterul ? Pentru mine nu, dar o anumita persoana care inainte de ’89 a fost pilotul lui Ceausescu se simte putin “luata la misto”. Stii cine isi permite in Romania sa inchirieze un elicopter ? Pana acum : Copos, Becali, fratii Paunescu, Udrea, Boc, Borcea. E ok, dar parca nu la asta visai cand iti toceai coatele prin facultati. Si asta e nimic…mofturi de “pretentios”
Stii de ce am adus discutia despre MIG-urile de langa Timisoara? Acum 10 ani le pilota fratele meu, pilot militar, acum instructor la Bobocu ( Buzau). Intre timp, au ruginit ale draq. 🙂 Inainte sa fie “pastrate” pe camp i-au murit vreo 2 colegi. Mai stii AN2-ul ? Avion de baza in aviatia romana pana acum 2 ani. Tot fratemeo il pilota in urma cu 2 ani langa Tulcea. El a predat avionul duminica si luni a venit un bun coleg si prieten sa ii ia locul. Au murit carbonizati, imediat dupa decolare. (copilotul si toti parasutistii ). S-a scos si AN2-ul din uz, problema rezolvata 🙂 . Si fratemeo a avut multi prieteni buni, din liceu si facultate. Acum are mai putin cu vreo 5. Ultimul s-a facut praf exact langa el, la Bobocu, acum o luna. ( tot echipajul, inclusiv elevul la primul lui zbor ). A venit si Ponta a 2-a zi. A zis ca sprijina MORAL familiile decedatilor.
In concluzie, cand statul roman isi bate joc de noi , ne omoara cu zile si pe urma isi bate joc de familiile noastre, ne este destul de greu sa iubim Romania. Dar sunt prea melodramatic. Daca ajung la varsta ta, poate ma schimb. Sper sa ma schimb 🙂
NOU
danicorban, te inteleg foarte bine. in tara asta aparent nu functioneaza mai nimic. din pacate se intimpla in toate domeniile.
daca te uiti ce se intimpla la sanatate si educatie poti sa devii depresiv. peste tot vezi numai probleme si decizii imbecile, care te fac sa-ti iei traista in batz si sa pleci.
asa era insa tot timpul in Romania. si inainte de 89. numai ca inainte populatia nu era informata si nu constientiza problemele. iar cei care erau patiti si calcati in picioare de sistem, nu aveau posibilitatea de a pleca.
parintii si bunicii mei au avut noroc ca au fost rascumparati de statul german. ceausescu personal incasa ca. 750 DM per capita etnic german.
si o mana de oameni de la pasapoarte ii jefuiau de proprietati si bani pe cei care inaintau cererile de plecare (etnici germani). bunicii si parintii mei au fost jefuiti de proprietati, au fost deportati in baragan, au fosti storsi de sistem toata viata si la final, inainte de plecare le-au luat toate economiile stranse cu truda o viata intreaga, in schimbul eliberarii pasapoartelor albastre (fara cetatenie), ca. 50.000 DM.
familia “regala” (Ceausescu) a incasat pe conturi private din Elvetia ca. 150 milioane DM numai pentru aprobarile de plecare a nemtilor din romania.
asta asa de ca si fapt divers…
deci da, ai toate motivele sa fi dezamagit si frustrat de aceasta tara, care nu a reusit niciodata sa-si respecte cetatenii si sa le ofere un nivel de trai decent.
eu m-am intors. si am gasit un loc in care pot trai asa cum mi-am dorit.
eu am facut experienta ca in Romania poti sa-ti cladesti un prezent si un viitor frumos. dincolo de toate problemele existente, in Romania de astazi oricine care poseda un spirit de antrepenor, care are o educatie si pregatire profesionala foarte buna, oricine care isi ia soarta in brate si incearca sa cladeasca ceva, poate reusi.
dincolo de toate neajunsurile si greutatile pe care le intimpini cu organele statului, sint si foarte multe posibilitati si oportunitati de a cladii ceva solid si durabil pentru familia ta si pentru foarte multi alti oameni din jurul tau.
asa cum am zis, este foarte probabil ca toate aceste lucruri sa le poti vedea doar daca pleci in strainatate si te poti detasa de toate mizeriile cu care esti confruntat zi de zi in Romania.
NOU
True friends stab you in the front. – Oscar Wilde
NOU
Arhi, la cum cred eu ca esti, nimeni nu te poate supara atat de tare.
Cei care au incredere in oameni, au incredere sa mearga in fiecare zi mai departe.
“keep the faith”
NOU
ce-as bea o bere cu tine.
NOU
Chia rd sunt in lumea virtuala, unora dintre amicii mei le trimit un sms cu mine in pula goala 🙂
NOU
Esti un fel de “Freigedank wannabe”, sau ce-ai patit ? 🙂
NOU
danicorban, experimenteaza si el diverse stiluri…:-)
NOU
@ Hary, zicea ca i-a plecat prietena acum cateva zile. A ramas singur, isi permite arogante, vorbeste ca golanii :))
NOU
danicorban, unde i-a plecat prietena?
la cumparaturi si nu s-a mai intors?
sau i-a vazut in sfirsit pla si a fugit? :-))
ps:
gaby, scuze ca ne distram pe seama ta… dar cum nu am gasit alta victima…
uite, in schimb iti dau voie sa razi si de mine.
e la liber, poti sa zici ce vrei de mine si promit sa nu ma supar…:-)
NOU
Chiar de
NOU
inseamna ca eu sunt si mai antisociabil decat alti antecomentatori fiindca nu leg prietenii în online… mai bine, ca uite, ma pun la adpost de curve si macar stiu ca nu datorez nimanui nimic.. in schimb am creat unele legaturi care inca dainuie cu oameni dintr-o comunitate online, dar cu care beam o bere macar o data la vreo doua luni..cred ca pentru mine asta e punctul de balans, sa ma vad cu omul respectiv.. acuma, nici eu si nici ei nu mi-ar da rinichiul, dar ca idee..
NOU
Astea sunt versuri dintr-o melodie. Daca nu e manea nu aveti de unde sa stiti 😀
@danicorban, Amica nu prietena. E o diferenta. Vorbesc cand vreau ca golanii. Oricum, spuneti ce vreti, mi se rupe
NOU
Io, io, io , iooou :
You wanna fuck with us
You Little young ass mutha-fuckas
Don’t one of you niggas got single-cell or something
You fuckin with me, nigga?
You fuck around have a seizure or heart-attack
You better back the fuck up
Before you get smacked the fuck up
This is how we do it on our side
Any of you niggas from New York that want to bring it,
Bring it. But we ain’t singing, We bringing drama
Fuck you and your mother fucking mama.
Io, io, ioou, Gabitzu XXL , West side, motherfuckeeeeers !