Ce inseamna dependenta si obisnuinta de a face ceva

@infektus @cetin joi acu’ doua joi mi-am anuntat sefu direct ca dispar de a doua zi (vineri) pana pe 6 mai inclusiv.
La ora 5:00pm am dezactivat mail-ul de pe telefon.
Am facut vreo 2500 de km pe langa casa (precum gaina), am baut cam juma’ de hl de bere si tot atat vin, am prajit pe gratar (aprins cu ciocalai) juma’ de porc si… momentan am rezistat tentatiei.
Cand simteam ca nu mai pot, luam plastilina si m-am jucat cu Shoocatele.
Daca era musai-musai, l-am pus in masina si am plecat la tara. Si ne-am jucat pe malul raului (fara pescuit, momentan ca e mic, dar urmeaza).
Ma cheama zidanne si n-am mai citit mail-ul de munci de vreo 12 zile.

Poti incerca cu un device de bruiaza cam o mila in jurul tau orice semnal gsm sau you name it, daca ai curaj. Daca ai bani. Daca nu, nu, lasa telefoanele acasa si pleaca undeva pe la munte unde nu e civilizatie, face bine la psihic.
Ps: 4 all: I’m back.

@Victor Cred ca sunt ceva util societati, ca si cobai voluntar sper asta, dovada vie as cam fi eu. Am avut parte de un tratament experimetal si eu spun fara sa mint, nu dau cu paru ca sunt unde trebuie. Mi-am propus sa ajut si eu pe alti ca mine, momentan e in plan asta, ma refer aici la medicina in general si la voluntariat in mod particular; pentru intreaga umanitate sunt un exponat destul de intersant, stiu ca nu credeti in vindecari spontane dar ma simt ca la 18 ani.. psihic vorbind.. dupa tratamentul atipic si revolutionar daca e sa vorbim p’aia dreapta. Ma, nu m-am gandit ca bolnav ca las urme adanci in societate, chiar aproape deloc.. pentru cunoscuti am lasat o dara ca si un proiectil nuclear la modul negativ cu ceia ce nu am facut desi puteam dar in rest, eh putea fi mult mai bine, putea fi societatea un pic mai maleiabila si ductila, ma multumesc ca nu m-a lapidat 😀 . In fine, asta e viata.
@nea_zapada Am lasat sa treaca peste mine cam un an si ceva, am avut eu asa un sentiment un deja vu al mortii ce va sa vie, ehe stii cum e cu oamenii deosebiti, au unele daruri, al meu poate e sa jonglez in fata mortii si sa traiesc. Cateodata, sa traiesti e un act de curaj. N-am mers la bulgari de ceva timp, sper sa am cand… si daca e, cred ca vreau sa redescopar tarisoara romaneasca cu bunele ei si cu ce o mai fi sa fie.
Altceva, ma mir de avansul enorm al tehnolgiei si de evolutia mediului satesc pe care nu-l mai recunosc, nu e nici urban si nici macar rural. Parca e altceva, eu aveam inainte vreme alta parere de cum ar fi evoluat lucrurile pe aici, prin partile astea.. stiu, nici eu nu sunt perfect.. dar societatea romaneasca tinde sa devina una perfecta iar asta ma sperie, nitel asa , asta si avansul tehnologic in sfera inteligentei artificiale de care beneficiez inca pe deplin si alte minuni.. tehnologice si nu numai. Ehe, e mult de vorba dar stii cum e, vorba multa: saracia omului.