Citeam ieri despre niște știri din Iran, unde, în continuare, oamenii luptă cu regimul musulman, iar bărbații mor pentru libertatea femeilor lor și, nu știu cum mi-a venit în cap cuvântul soție, legat, desigur, de femei și ocupația mea din acel moment.
Cât de frumos și de incluziv este acest cuvânt. Soție. La fel și partenerul său, Soț. Cât de respectuos este pentru femeia familiei, câtă prețuire îi acordă, fiind, practic, însoțitorul de drum al partenerului, soțul. Până și originea sa este de asemenea natură, venind din latinescul socia, însemnând asociat sau, prin extindere, prieten.
În majoritatea limbilor europene, denumirea soției este o determinare a sexului sau a legăturii dintre soți. Wife vine de la wyf, femeie. Esposa este din latinescul spondere, a lega, cu extensia și de cătușe. În croata, ceha si inca vreo câteva este Supruga/ha, o extensie a bărbatului, care este supruh. În olandeză este vrow, provenind, evident, din germanicul fraw, care este femininul lui stăpân.
Nu am vreun scop, neapărat, pentru aceste rânduri. Remarcam doar frumusețea limbii române și cât de elegant subliniază excelența unei căsnicii de-a lungul vieții, drumul pe care merg împreună cei doi însoțitori și egalitatea dintre ei. Parteneri peste timp și peste ani, egali în drepturi și responsabilități, protejându-se reciproc de avatarurile vieții, de greutăți și coșmaruri.
NOU
ok, ce ai facut gresit si ai destule paturi pe canapea?
NOU
Doriți să insinuați cumva că datorită configurației utilizatorul necesită mai mult de un singur pat? Cât de extensibilă să fie și canapeaua aceea…
NOU
Nevastă.
Here, I canceled the article.
NOU
Nevastă, nefastă, cum o fi, acu’ trebuie s-o ție.
NOU
Da’ de ce s-o ție, cînd avem atîția avocați în drept civil specializați?
NOU
Postarea asta dupa aia cu melodia preferata fara rusine egal:
www.youtube.com/watch?v=ekubSKeqcMc
NOU
Limba romana intr-adevar e cea mai frumoasa si mai plastica limba din toate cate exista! Poate limba franceza sa se apropie dar nici franceza nu-i asa de completa si de frumoasa ca romana!
Mi-e mie rusine ca nu am reusit sa am un vocabular mai mare si ma trezesc ca ma balacesc, ca multi altii, in aceleasi clisee obosite si ridicole.
NOU
Am auzit că limitele vocabularului pot fi extinse prin lectură, selectând adecvat materialele, dar n-aș putea confirma. De verificat cu Maithun, ghișeul cu intelectualitate și lingvistică aplicată, la mansardă, a doua ușă pe stînga.
NOU
@Irod:
Și mie îmi place franceza. după română , franceza e limba mea preferată. E o replică in filmul Matrix care spune așa- ,, A injura în franceză e ca și cum te-ai șterge la cur cu mătase. ”
youtu.be/FNZJneLEsGM
NOU
Am o bănuială că și malgașii zic fix același lucru despre limba lor. Maică Precistă, e o limbă, nu buricul lui Buddha, hai să nu ne mai extaziem atât și să lăsăm deoparte excepționalismele.
NOU
Asa e, si mamaliga e mai tare ca caviarul.
NOU
Da dar mamaliga tine de foame….caviaru tine de obraz
NOU
Dacă există muiere, există si muier?
NOU
Pai muierea exprima exact ce discutam, ca e una rea de gura. Sau ca face o muie rea, in fine. Muierul ar fi ala ruda cu cuierul, caruia ii dai o muie si apoi il pui sa stea cu miinile in sus ca sa iti agati hainele de el. 😀
NOU
Damn, maine seara am o chestie sociala, o sa par foarte destept strecurand asta in conversatie :)) 10x!
NOU
Dacă tot suntem la capitolul asta, mai toate înjurăturile noastre sunt legate de mamă. Și nu înțeleg de unde morții măsii vine obsesia asta. Oare e la fel și în alte limbi?
NOU
plus nevoia obsesiva de a facce sex cu stramosii mamei
NOU
Strămoșii morți…
NOU
Câștigătorii acestui concurs sunt oltenii care n-au veceu și defechează în orificiul vulvar maternal al celui ocărât.
NOU
Iar la broscari e ”molie”…
NOU
Fără legătură cu postarea, am văzut-o și m-am gândit la tine.
NOU
E clar ca nu i-a trecut raceala!
NOU
Sau ca cineva a exagerat cu siropul de tuse.
NOU
In maghiara, sotie este “feleség”, cu inteles arhaic de “om care sta de partea lui”. In limba maghiara moderna, “fele” se traduce ca parte /componenta, dar in acelasi timp si ca jumatate. Practic, sotia este jumatatea cuplului. Avem si in romana varianta cu iz posesiv “jumatatea (mea)”, formula metaforica interesanta, dar parca putin degradata in limbajul pop ai ultimilor ani.
NOU
asa ma gandeam si eu, tot racit este, ba chiar cu pusee de febra si delir.
maica da’ cu ventuze ai incercat? se aplica pe spate si acumleaza sangele formand mici vanatai.
alea la care te-ai gandit tu… se aplica in fata si nu acumuleaza sange
NOU
om si femeie.
NOU
Om și harem de 20 bucăți.
NOU
Jumătatea mea mai bună este şi va fi întotdeauna “soţia” mea, eu “soţul” ei. Niciodată “bărbată-miu”, nevastă-mea”.
NOU
Give her time
NOU
Explicați, vă rog, “jumătatea mea mai bună”.
NOU
Domnu’ Nea Ilie, ce vă mai place să vă jucaț’ cu nudu’ gol pe lângă puța erectilă! Au coana Tanța nu citeste p-aci?
NOU
Da? Da. Nu? Nu. Nu? Da. Da? Nu. Nu? Nu. De ce?
NOU
Tu nu murisei?
NOU
muriseși* (nea_zapada, aka grammar nazi-ul principess 🙂 )
NOU
thanks, nea_zapada! I guess I become rusty by getting older :))
NOU
Welcome to the club!
NOU
Dialectul estic al latinei vulgare a fost mai aproape de centrul pamantului(Mediterana, in latina mediterraneus = medius – centru, terrana – pamant), centrul civilizatiei, decat germanicii.
NOU
there is a catch in this somewhere :))))
NOU
“drumul pe care merg împreună cei doi însoțitori și egalitatea dintre ei.”
as fi ales mai degraba termenul insoţiţi (intre ei). A se insoţi imi evoca alegerea personala .
Insoţitor are mai multe valenţe, de la cele gentile pina la cele de obligatie (poate fi si cel care escorteaza pe cineva…)
Divagari pe linga un cuvint…si inca n-am destupat sticla aia…
NOU
Pe lângă latinescul socia, prețuirea și respectul, ești sigur că n-are una dintre origini și în cugetări gen:
“Apăi dacă a luat-o, acu’ s-o ţie!”
NOU
Soție este femininul de la soț. Care vine din lat. socius=camarad, companion.
NOU
În persană soț/soție e همسر (hamsar, „ham” același/unul etc. + „sar” cap). Vecin e și mai frumos, tot cu „ham”: همسایه (hamsaaye, aceeași umbră).