Am promis că documentez toată operațiunea, pentru cei ce vor să își facă și le lipsește curajul, din diverse motive.
Nu doare atât de tare. E ca și cum ți-ai smulge un fir de păr. Doare mai rău la final, când zona e deja iritată. Dar, repet, e suportabil.

Cât despre tatuaj, e treaba mea ce înseamna, nu mă interesează să îl justific nimănui. Tot ce trebuie să știți e că reprezintă ceva pentru mine și doar pentru mine, e al meu și nu e ales din vreun rahat de carte cu desene tribale. Cât despre cât de mult place sau nu, permiteți-mi să spun doar pfffft.

Dacă vreți să mergeți și voi la același artist, se numește Atilla și are salonul Bizzzart. Ca idee, nu vă grăbiți prea tare, joi făcea programări pentru după 15 ianuarie 2014. Mi-a plăcut foarte mult de Atilla, o mână foarte sigură, foarte serios, foarte rapid, toată chestia de pe mâna mea a durat o oră.

Ar trebui să îi mulțumesc lui Andrei Crivăț, pentru că a reușit să mă bage în față, fără programare. Și #clujcitybreak, care m-a adus la Cluj, facilitându-mi tatuarea.

În rest, savurați.
Fotografiile și filmul au fost executate de fotograful oficial al arhiblogului, Vali Petcu.


Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.