A început sezonul de crap

Iti recomand produsele hakuyo – Dan Mitranescu.

Crapul este un pește râvnit, și fiindcă este așa râvnit, se adaptează și devine șmecher, dar doar în Europa. În Ontario, spre exemplu, este un pește cam tălâmb, nu foarte greu de prins, considerat gunoi viu:
– nu exista limită de dimensiuni, greutate sau număr de capturi păstrate
– nu există perioada de prohibiție, îl poți prinde tot anul, dacă poți să-l prinzi tot anul
– este folosit ca filtru viu în bălți în care nu ai avea curajul să-ți înmoi mâna, de poluate ce sunt

Există programe municipale pentru “storm water management” – practic, toată apa rezultată din ploi/averse, care spală străzi și parcări pline de tot felul de chestii poluante, este colectată în niște bălți artificiale, lăsată să “zacă” și doar mai apoi pompată într-un rău sau lac natural.
Bălțile astea sunt făcute să arate frumos, multe sunt prin parcuri, cu alei în jur, și sunt populate artificial cu diverse vietăți: broaște, pești, țestoase, bașca vegetație luxuriantă, apoi apar atrase rațe, gâște, pescăruși, cormorani, nurci și uneori vidre, toate la un loc, cu scopul de a captura în corpul lor cât mai multe substanțe poluante. Una din speciile de pești care servesc scopului, este crapul. Am văzut exemplare cât un purcel – 10-15 Kg – care nu păreau afectate de apa poluată.

În lacul Ontario, extrem de aproape de mal, am văzut crap-monstru de 30-40 de Kg și peste 1m lungime.

Cel mai mare crap prins de mine a fost de vreo 6kg, în mlaștina de la gurile lui Rouge River, la vreo 10 Km de centrala atomică de la Pickering.

L-am prins cu porumb din conserva ținut o noapte în mujdei de usturoi, fără cârlige speciale – cred că aveam cârlige de 6-8. Agățam un săculeț de mesh în care pusesem 2-3 boabe, cam cum se face când dai la steelhead (păstrăv) doar că în loc de boabe, atunci se pun icre de somon.
Fără boilies și alte farafastâcuri, cum am văzut la niște olandezi veniți special să prindă crap la Peterborough, pe Otonabee River, un fel de capitala crapilor ce-ti rup sculele.

Treaba aia cu malul opus este verificata, analizată, studiată și observată. Undeva vreo două bălți după Belciugatele, ceva de genul stânga–dreapta-dreapta, am renunțat la crap (pește) și am făcut o baie de soare preț de vreo doua ore, timp în care am studiat cu mare interes ce se întâmpla pe baltă. Pe ambele maluri ale bălții se aflau pescari, cu siguranță făceau parte cu toții din clubul select “pe malul opus e crapul (peștele) mai mare”. La început chiar nu înțelegeam ce se petrecea acolo, la modul cel mai sincer, pur și simplu nu mă prindeam. Ăștia de pe malul “meu” aruncau cu îndârjire pe malul celălalt, adică nu chiar pe mal, dar pe acolo, cât mai aproape, la vreo doi metri (hai trei) de malul de pământ. Ăia de dincolo, cel puțin la fel de înverșunați ca “ai mei”. Pleosc, la 2-3 metri de malul pe care eram. Parcă asistam la “țară-țară vrem ostași” cu lansetele, si câștigătorii erau obligați să recupereze firul și să îl și descurce. Echipele câștigătoare se mai schimbau, când unii când alții, cam așa, la câte 5-10 minute. Eu de-aia am zis că m-am retras la un relax la soare, să nu ne luăm vreun momitor în sfeclă (eram cu jumatatea mea mai bună) sau mai rău, un plumb. Băi frate da’ oamenii chiar insistau, efectiv – așa cum am mai spus de două ori – mă uitam fix ca prostul.
Am mai fost de atunci pe multe bălți, dar așa ceva nu am mai văzut. 95% din bălți permit pescuitul doar pe un mal, ceea ce mi se pare de bun simț. Chiar și așa, mai toți aruncă până pe malul celălalt, că e pește mai mult și mai mare. Bine, pe unii i-am făcut să nu i nțeleagă nimic, ei aruncau “dincolo”, eu aruncam pe malul opus celui pe care aruncau ei, adica lansam la 4 metri de malul pe care eram cu toții – și vai, cât pește am prins, o aventură unică în viață.

Eu stiu doar ca se ureaza ”Bafta” ” Noroc” si mai stiu ca ala care prinde peste primu’ pe balta ” Nevastasa-i curva” . Acu’ asta e tot ce stiu de pescuit.