Contul meu
Citeam ieri articolul acesta, despre cum idealizează marketerii viața de la țară, ce frumos și idilic e totul, cu bunica care frământă și bunicul care mulge vaca și mă gândeam la niște derivații.
Pe lângă faptul că idealizarea aia e idiotică, pentru că majoritatea bunicilor nu sunt așa, ci e doar modul prin care fiecare dintre noi își construiește niște idoli, iar viața cu bunicii, în general, e cea mai fericită, pentru că părinții sunt cei severi, care impun reguli, iar bunicii sunt cei ce te ajută să le încalci, mai e o chestie.
Viața la țară, pe vremea aia, ca și pe vremea asta, este teribil de al naibii de grea. Bunicii ăia sfătoși care îți arată vaca în reclame, muncesc de își rup șalele ca să îngrijească vaca aia. Bunicuța care dă nepoțicii bulgărași de brânză prea buni, prea ca la țară își rupe spatele îngrijind vaca aia, rânind grajdul, cărându-i câte 30 de litri de apă pe zi, paie, fân și ce mai e.
Pe lângă munca de lângă casă, aveau și au munca de la câmp, muncă zdrobitoare, zi lumină, pentru că bunicii noștri, atunci, nu aveau decât cal și plug, iar acum sunt prea proști ca să se adune mai mulți și să cumpere tractoare, tot cal și plug au. Prășit, plivit, rărit, cosit fânul, întors, cules, cărat, descărcat, munci de iad, care te distrug ca om. De asta vei vedea tot timpul, prin sate, femei bătrâne cocârjate la 90 de grade sau bărbați care de abia se mișcă. Pentru că au făcut eforturi fizice incredibile, au muncit de le-au sărit ochii, nu au mers, as usual, la medic, decât când a fost prea târziu sau când le-a fost constatat decesul.
Și sunt convins că tot marketingul ăsta obosit a dus la ridicarea în slăvi a așa zisei medicine de pe vremea bunicilor. Cataplasme, mălai pe piept, aburi cu frunze de diverse, toate lucrurile alea care atunci, pe vremuri, duceau la o speranță de viață de 40 de ani, la femei care duceau câte 12 sarcini, ca să le trăiască măcar doi dintre ei, din cauză asta trăind restul vieții cu vagine distruse și incontinențe urinare, la boli tratabile inclusiv atunci, dar din cauza cărora se murea pe capete, pentru că nu mergeau la medic.
Nu, nu era nimic de poveste în viața bunicilor noștri. Asta vedeam noi, cu ochi de copii. Remarcam doar cozonacul, căldura, dragostea din ochii lor. Dar viața lor nu a fost niciodată, nicio secundă cea pe care o prezintă reclamele tâmpe ale unor băieți care au muncit la țară doar cât să ducă berea Azuga la gură, privind apusul și exclamând Bă, ce mișto e aici, și mâine m-aș muta.
Iar dimineață înjură câinele că latră, cocoșul că cântă, se urcă în tigaia sa de BMW sau Merț și pleacă înapoi la București, unde e civilizație.
NOU
Sigur că ai dreptate în toate vorbulițele! Dar idealizarea asta se vrea o oglindă a noastră, în care să ne privim noi, noi copiii, adolescenții, tinerii, maturii anului de grație 2021. Și cum suntem? Păi suntem sedentari, anxioși, depresivi, supraponderali sau obezi, supraslabi și îngrijiți de formă și imagine, comozi, pierduți în virtual, neiubitori de muncă fizică…Să continui?
NOU
Pune si agorafobi , sunt de acord si cu ce spui tu dar merg totusi pe opinia lui Arhi.
Imi amintesc de anii 90 cand prietenii mei din copilarie de la tara imi spuneau mie , un bucurestean, ce misto este la tara si ce de cacat este la Bucuresti. Fast forward cam 30 de ani : majoritatea au emigrat in Spania, Austria, Germania , UK asa ca ii mai intreb cum este cu viata aia misto de la tara din Romania.
Daca esti doldora de bani , da , este misto la tara , hrana eco , basini eco..etc, hipstereala , dar cand ai nevoie de alte chestii mai importante gen loc de munca, educatie, sanatate brusc apar probleme.Este misto poate la pensie cand stii ca mai putin pana pleci in Valhalla…
NOU
Nu contest partea cu influenta medicinei alternative. Asta prinde la idioti care nu gandesc.
Voiam sa contest putin partea cu viata frumoasa. Dar nu! Am recitit si m-am gandit si nu pot sa gasesc ceva.
Da, ochii nostri asta vedeau. Bunatatea. Dar si ochii lor vedeau acelasi lucru cand se uitau la nepoti. Pentru ca spre deosebire de noi astia mai modernisti, pentru ei nepotii erau poate o urma de speranta. Ca au facut ceva bine candva si uite, dupa 50 de ani se vede.
Cat despre munca pe care o faceau zi de zi (inclusiv sarbatorile legale, pentru astia mai mici) e ceva mai mult decat ai descris tu. Ar trebui sa stiu. Prima depresie sau imersiune in viata reala cam asta a fost. Ba frate, dar chiar nu se mai termina treaba asta? Motiv pentru care in multe zile ma caram de acasa si ma intorceam noaptea. Umblam aiurea pe dealuri sau pe malul garlei doar sa nu mai dau la sapa o zi intreaga.
NOU
La țară, dacă nu ești gospodar și n-ai clistir făcut pe comandă de căldărari, e greu să faci clismă.
Maithun, hominum divomque voluptas
NOU
atata zic. Bunicii care si-au rupt spatele sa isi trimita copiii la liceu/facultate/postliceala ca sa scape de tara vazand acum nepotii venind si laudand traitul “off grid”
va rog sa va taiati o secunda din viata si sa va ganditi la imaginea asta.
NOU
+1 cu rupt spatele, bunica de la tara cara saptamanal mancare pe la sfarsitul anilor ’60 mergand pe jos (sau cateodata poate mai prindea o caruta) vreo 20-30km dus-intors ca sa isi intretina 2 fete la liceu sa nu ramana taranci ca ea, care n-a avut sansa sa faca un liceu deoarece i-au murit parintii si a trebuit sa aiba grija de fratii mai mici. cu taica’meau a avut noroc ca prin anii ’70 s-a mai civilizat lumea, s-a tras curent peste tot, au mai aparut locuri de munca si bani, dar pana prin ’65-’70 a fost crunt la tara, se traia ca in evul mediu si se lucra pana la epuizare, bani nu erau si practic totul era produs casa (haine, mancare, unelte) cu mici exceptii.
NOU
când eram mică bunicii încercau să mă convingă să mă învețe să mulg caprele sau vaca, să adun gândaci de colorado cu mâna (bleaaaaahhhhhhhhhhhhh) că ”poate iei un băiat de la țară maică”. ”eu nu iau un băiat de la țară” subînțelegându-se ”unul care chiar să locuiască la țară”. de atunci știam că locuitul ”la țară” nu e de mine. sau eu de el. 🙂
NOU
@ady daca aduni gandacii e tardiva treaba, tre sa te uiti pe dosul frunzelor dupa oua si larve 🙂
NOU
Aa, bunicii ăia de la țară care pelicăneau câte un sac de îngrășământ de la cooperativă, să crească roșiile alea gustoase și naturale.
NOU
O da, era mare smecherie cand puneai azot sau cum naiba i zicea, ceva bobite albe in saci. Si acum fac la fel, cel putin vecinii mei de la tara care au pus ingrasamant chimic asa fara nici un rost, doar sa se faca mai mari cartofii desi n-au ce face cu cantitatea aia, nu consuma nici un sfert. Aia care nu fac e pentru ca e prea scump pentru ei nu de altceva. Asta cu natural and shit e o gluma, rad de fiecare data cand aud asa ceva. Si ei rad de noi ce naivi suntem.
NOU
Azot ii zicea. Venea in niste saci mari din plastic, cred ca ii luau de la CAP. Avea bunica-miu ramasi prin magazie si dupa revolutie vreo 10 saci. Nu mai punea, dar nici nu voia sa scape de ei.
Taranii nu intrau in subtilitati din astea cu “natural” sau “bio”, ei puneau acasa ingrasaminte la fel cum vedeau ca se pun pe terenurile CAP-ului. Sa aiba si ei legume mari, frumoase…
Asta cu legumele naturale e relativ noua – vorbea cineva acum 25-30 de ani de cate chimicale au legumele sau fructele tratate?! Nici vorba. Ziceai mersi sa-ti permiti sa cumperi un kilogram de rosii sau de portocale iarna. Vara si spre toamna mai era cum mai era, gaseai prin piete legume si fructe romanesti la preturi bune, dar iarna era jale chiar si in primii ani de dupa revolutie. Pana n-au venit supermarketurile si au inceput sa aduca marfa tot timpul anului, romanul era blocat in logica de consum de pe timpul lui Ceausescu. Tin minte ca si dupa revolutie a mai fost un timp cand lumea cumpara si facea stoc. Nu era ceva neobisnuit sa vezi cum cineva cumpara 10 paste de dinti. Sau 10 sapunuri. A durat vreo 4 sau 5 ani pana s-a stabilizat comertul si pana a inceput lumea sa renunte la obiceiul de a cumpara mult si de a stoca.
NOU
Viata la tara, pe scurt = multa munca. Daca esti obisnuit sa stai cu curul in pat seara dupa serviciu sau in weekend, atunci clar nu e pentru tine.
Referitor la ce frumos era la tara pe vremuri, imi povestea bunica-mea (86) cum era in copilaria ei, sat de langa ramnicu sarat: de la 12 ani muncea la camp, adunat, greblat, prasit, cot la cot cu toti membrii familiei de dimineata, ora 6. Singura exceptie era la carat lucruri, ca nu o lasau sa nu isi rupa spatele. Cine nu facea asta nu avea ce pune pe masa, ca ori munceai pamantul si mancai ori mureai de foame. Povestea cu jind, ca erau vremuri frumoase, ca deh, copilarie. Au venit rusii pe la ei prin sat, nemtii, futeau ce prindeau, au dat foc in proportie de 90% caselor, si-au revenit peste ani de zile.
Ea a plecat la oras la 20 ani. A stat tot timpul la casa si acum se intretine inca singura. Dar macar 1 din 4 laturi de gard cere reparatii anual, iarba tunsa, florile ingrijite, ceva prin gradina sa nu fie pustiu, mai un var, mai o vopsea, mai un ciment, mai o teava inghetata, mai o canalizare infundata, lemne, zapada, etc etc. O ajutam cum putem dar mereu apar chestii. Daca nu le faci la timp dupa va trebui sa muncesti dublu sau triplu, daca mai ai ce repara. Pentru noi e frumos, stam la bloc si e ok sa ajutam in weekenduri sau concedii si cu gandul ca peste ani tot noua ne ramane de mers la un gratar si vom vrea sa fie frumos. Dar de mutat la casa, neh, no way. Suntem prea comozi pentru asa ceva. Cel putin momentan.
NOU
Off da asa e , mergand la bunici prin vacante in anii ’90 da viata era grea, de dimineata pana seara munceau animale/gradina/camp etc iar cand venea momentul de cules via sau mai stiu eu ce era balamucul de pe lume cu caratul si alergatul …mama se tot ruga de parintii ei sa o lase mai moale sa se protejeze , ei nu si nu pana cand prin 2000 tataie muncea sa pregateasca un grajd pt un magarus luat de curand ( pana atunci nu au avut nici cal nici magar ) si de la efort i-a cedat inima , a cazut in curte iar dupa cateva luni l-am pierdut . Pe langa toata agitatia continua si lipsa apei ( era atat de grav ca ne spalam cu apa de ploaie uneori ) am si amintiri dragi ca mersul la colindat, adunat oualele seara si mai ales cand topaiam vesela prin curte si culegeam legumele pt salata – nu cred ca o sa mai mananc o rosie ca aia vreodata …Viata la tara poate fi idilica doar daca stai un week-end 🙂
NOU
[…] la femei care duceau câte 12 sarcini, ca să le trăiască măcar doi dintre ei[…] Aici cred ca este vorba de o licenta scriitoriceasca. Sunt sigur ca bunicilor aia de basm le aducea barza copiii. Ei nu se fu si nu nasteau.
NOU
Mai era o vaca pe net mai de mult care idealiza bunica de altadata. care statea cu ciorapi de matase si se aranja toata ziua in oglinda, nu muncea ca ea. m-a luat damblaua, pentru ca pe vremea aia majoritar femeile munceau de se rupeau, cu acces redus la educatie, sanatate si drepturi.
La fel le-as da foc hipsterilor care imi explica ce minunat era in perioada interbelica. Da ma, asa era, 5% din populatie traia boem, restul erau in bordeie de paie, fara mancare, servicii de sanatate, incaltari educatie etc. Arau cu boul, cresteau 3 gaini amarate si ingropau 7 copii din 10.
NOU
Erau si pe vremea aceea prostituate care in mod normal au ajuns si bunici…
NOU
Ca persoană crescută la sat (doar cât era şcoală eram la oraş), pot să spun cu tărie că niciodată n-am văzut idilică viața la sat când trebe să trăieşti din ce produci. De la 12 la 25 de ani în fiecare fcking vară din 15 iunie până la 15 septembrie mergeam undeva pe vreun câmp. 2 săptămâni dura strânsul fânului. Uneori pe jos urcam dealurile cu furci şi greble în spate dacă nu era taică-meu liber să ne ducă cu tractorul. După fân venea strânsul la prune şi mere. Venea apoi grâul, apoi de cules nucile, apoi de scos cartofii, apoi de cules la porumb. Apoi de făcut țuica, apoi draci bălțați că nici în zi de azi să nu văd vacă sau lapte de vacă în fața ochilor. 2 vaci aveau mereu. Mereu, mereu. Când era una gestantă atâta mă rugam: “dă, Doamne, să fete asta un vițel.” Că dacă era vițea o păstra. Să mai spun de curățatul grajdului vacii? De cărat apă să bea? Da, de toate am făcut şi eu. Că aşa era atunci: ajutai şi dacă erai copil, nu erai zi lumină să joci GTA Real Life. [Unii ar zice că e exploatarea copilului. Probabil. Dar privind copiii de acum nu ştiu cum vor dobândi ei etica muncii.]
Nimic nimic idilic. Muncă non stop. Zile în şir când ne-nturnam acasă la lumina lunii de pe câte-un deal. Numa’ eu, bunicii şi câte-un lătrat de câine. Că nu puteai lăsa fânul neterminat că poate mâine plouă…
Respect şi recunoştință veşnică bunicilor mei care au muncit ca noi, 3 generații, să o ducem bine da. Dar idilic?! No way.
NOU
:)))
misto, nu erau si momente din alea cand era cate o vaca mai dilie, care avea chef sa dea cu coarnele?
NOU
În afară de mine nu. :)))))
NOU
Am trăit la tara și numai la tara pana am terminat gimnaziul. Prin 2000.
Am săpat, cosit, ale naibii vaci niciuna nu baga sub 7 găleți de apa, am condus si reparat tractorul, am montat si demontat zeci de tevi si aspersoare, am înotat prin porumb cu noroiul până la burta.
Zile întregi n-am văzut soarele stand cu capul in jos ka adunat de cartofi.
Am stat in arșița la 40 de grade si in ger la -20.
La 15 ani aveam deja mai mulți porci tăiați decât ani.
Am crescut gaini, rate, gâște… Cu toate mă jucam si le puneam nume. Cand era timpul pentru o ciorba de cocoș… Foloseam barda ca sa sufere mai puțin.
Între timp ai mei au îmbătrânit, cartofii i-am înlocuit cu salcâmi si pomi fructiferi, din gradina de legume a ramas un solar cu 200 de fire de rosii.
Găinile din 150 acum sunt 30. Pentru oua.
Porcii tot doi au ramas. Sapele au ruginit in cui.
Pentru un hectar de teren cat mai lucrează, un vecin cu un tractor e de ajuns.
Cand s-or duce, probabil se vor duce toate. Prea departe de școli decente, de utilități. Si totuși atat de aproape de toate…
NOU
Dacă vrea cineva să vadă reportaje cu adevăruri despre viața asta idilică – “Izolați în România”.
NOU
Am vazut cu ochii mei viata in inelet, Scarisoara, Dobraia samd, adica satele din muntii Cernei…si ma gandeam la bunicii mei la campie cat munceau si apoi am zis…ba, am avut noroc, macar nu urcam muntii…idilic…my ass!
NOU
Ah, erată! E mega-idilic la mine la sat, mai ales că sunt dintr-unul din cele mai frumoase sate din Banat. Când faci home office și lucri doar cu laptopul în brațe. Da, așa e idilic să bei cafeaua cu laptopul în brațe la umbra viei. Dacă ai avut pe cineva să curețe via înainte.
NOU
Banat de munte sau de campie? 😀
Nu mai e asa frumos in banat cum era pe vremuri. In putine sate am mai gasit atmosfera aia “svabeasca” sau banateana.
Altfel, ma bucur ca s au mai modernizat unele sate, apa curenta, asfalt etc, desi, din cate am observat, banatul rural a ramas clar in spatele judetului arad si crisanei ca arie mai extinsa.
NOU
Banatul de munte, desigur. Dar da, nu mai e aşa de frumos. Pentru că omul sfințeşte locul, iar din comuna noastră un procent uriaş a plecat la studii (din alea pe bune, încă din anii ’60…), iar în urmă a rămas … ce-a rămas.
NOU
Si Banatul de deal e inca fain. Chizdia, Secas, Balint, Bodo, Bara, Buzias, Jdioara…
NOU
Da, ma gandeam eu 😀 La munte e cumva afluenta mai mica de “straini” sa zic asa. Aveti zapada acum? Dar sa stii, si aici ii dau dreptate si lui mircea, sunt unele sate extrem de linistite si “pitoresti”, chiar din cele enumerate de mircea mai devreme. pe linia aia Bara-Balint chiar e liniste totala, curatenie relativ OK si internet. vara si toamna trecuta am avut ocazia sa bat toata zona respectiva. Nu mai spun de partea cu Ohaba Lunga/Romana, Dobresti…
Pe partea cealalta, daca chiar vreti ev mediu, incercati bucata dintre Resita si Oravita, pe Lupac… 😀
sau venind de la Oravita spre Moravita. Acolo si daca te cauta interpolul te poti ascunde linistit ani de zile.
NOU
Ba, eu o sa ma pis impotriva vantului.
Mie-mi place la tara. Deocamdata nu pot sa stau acolo, dar am un teren pe langa Bucuresti. Vara la 8:30 sunt pe plantatie si trag pana imi bag degetele-n ochi de intuneric. Doar sambata si duminica ca in rest servici si stat pe scaun.
Tot timpul e de facut ceva, dar mie-mi place sa ma uit seara si sa vad ca ceva-ul ala mic/mare/prost/urat a iesit din mainile mele. Ma relaxeaza.
NOU
realizezi ca e vorba despre cei care faceau munca fizica ca sa supravietuiasca, nu de placere, hobby etc ?
NOU
Ah … si eu care credeam ca articolul este despre “Idealizarea placutei vieti de la tara”, dupa cum zice si titlul si primul paragraf. Stupid me!
NOU
Pe blogul vecin si prieten (ala cu topoare si influenceri) sunt cateva articole despre viata la casa. Cam 80% se aplica si la “Viata la tara langa Bucuresti”. Da, e misto, nu zic (stau de 10 ani si nu m-am saturat inca), dar trebuie ca unul din familie daca nu amandoi sa aiba setupul mental de facut treaba continuu (sau platit pe cineva sa faca): ingrijit gradina, udat de 2 ori/zi, curatat frunze, gunoaie, varuit pomii, curatat pomii, spalat la caine, mai un vopsit de gard, mai o renovare exterioara (ca la casa nu-ti face primaria ca la Bucuresti), curatat zapada din curte -activitatile de mentenanta trebuie facute cam 1-2 ore pe zi, minim, depinde de anotimp. Si astea 2 ore sunt pe langa restul activitatilor pe care le ai de obicei cu familia (mancare, lectii, cumparaturi etc).
NOU
îți place că e pe week-end sau în concediu. ia să fii pe plantație 24/7/52/12/365.
NOU
@Ady-P: eu stiu citiva care s-au saturat de lucru la stapin in diverse corporatii si si-au facut ba plantatie de aluni, ba agricultura pe 1000 hectare, ba fond de vinatoare, balti de pescuit. Of ce rau o duc!
NOU
Da viata la tara nu era idilica da ce nu se spune e ca marea majoritate erau saraci lipiti da si … lenesi. nu toti, la bunicamea in sat am vazut gospodarii de iti pica fata ce mishto erau insa si altii de le erau greu sa indrepte ungard sau sa bata 2 cuie sau sa arunce maldarele de gunoaie. Si te obisnuiesti cu ele si cu buda in fundu curtii si ti se par normale.
Macar bunicamea era singura si cu 2 nepoti pe cap decei e de inteles…Am inteles mai tarziu.
Ai mei au crescut cu oras ca apa calda si caldura (haha) si sa nu fie ca la tara. Da nu le-a trecut nici odata prin cap sa isi faca la tara conditii ca la oras si sa aiba o viata mai ok, ma refer in ultimii 10-15 ani, au ramas la oras unde stau acuma 7-8 luni si la tara doar vara.
Si ca sa continui au construit ai mei o casa in care stau doar vara la bunica-mea da buda din fundu gradinii au lasat-o acolo ca nu se stie desi au canalizare for fucks sake.
Eu planuiesc sa ma retrag acolo incativa ani, si lucruriel se vor schimba radical ca am nevoie de gazon flori conifere, irigatii si alte minuni sa fie bine sa nu fie rau, sa fie frumos sa imi placa sa ies in gradina si sa stau pe gazon cu picioarele desculte…Da astea sunt fantezii de corporatrist dupa ore lungi si ani lungi de office shit
NOU
Viata la tara e grea si acum, chiar daca nu e nici pe departe la fel de grea cum era pe vremea bunicilor, insa pentru mine este mult mai frumoasa decat cea de la oras.
NOU
Da, e grea si acum dar cu putin cap rezolvi niste chestii mancatoare de timp si energie:
-curent+pompa si ai rezolvat intr-o jumatate de ora irigatu a 500 mp de gradina(cu galeata faceam 3-4 ore ca popa)
-poti lua ieftin o prasitoare de aia mica, o motocoasa, etc
-Drujba, scule electrice, care iti fac viata mai usoara.
Dar aceeasi chestie am trait-o si eu pana in liceu…mie mi se parea normal atunci sa ma trezesc la 5 juma si sa ud in solarii, sa strang buruieni pt animale, si chestii de astea mai marunte ca cei mari sa se duca toata ziua pe campuri/dealuri/paduri etc…la 12 ani stiam sa imi fac si cateva chestii de mancare ca doar nu mancam doar seara…alte vremuri.
NOU
Prevad cam in 10-15 hai maxim 20 de ani multe localitati rurale parasite.Terenul arabil bun se va lucra de firme mari agricole si cam asta va fi.
Lumea se coaguleaza in sau langa orase mari unde poti avea un job si ceva educatie /servicii de sanatate relativ bune si aia este. Restul de nostalgii rurale se vor gasi la muzee si pe internet.
Pana si Grigore Leșe spunea intr-un interviu ca ce au trait bunicii si strabunicii lui el nu o sa mai experimenteze , ca vremurile nu au cum sa fie la fel.
NOU
Vaca și calul sunt greu de adăpat. După ce cari găleata de 10 ltiri, bagi și tu botul să iei o gură: căldură mare, apă rece din fântână. Eh, dacă ai băgat în găleată gura ta spurcată de om, nu mai bea după tine nici vaca, nici calul. Saliva umană și secrețiile din buze sunt cele mai scârboase pentru vite. Mai degrabă se adapă dintr-o baltă plină de broaște râioase decât să bea după noi.
Miroase găleata, pufăie a deziluzie și îți întoarce curul. Iar bați drumul la puț și mai scoți o ciutură.
La muls e și mai greu. Dacă te-a luat vaca la ochi că ești un scârbos, nu-i mai pui mâna pe țâțe în veci.
De-asta pentru băieții crescuți la țară e floare la ureche să agațe femei când se mută la oraș.
NOU
mie im placea maxim ca langa puturi era cate un trunchi din ala scobit pentru adapat animale. aveam un put in spatele surii unde aveam o dracie din asta de lemn si acolo puneam apa pt animale si tot acolo era si locul unde ne spalam noi, copiii. asta pt ca centrala din casa nu era inca legata la retea pt ca niciuna din chestiile astea nu exista.
vara era fun, iarna mai greut, uneori ajungeam sa ne incalzim apa in casa si ne spalam acolo ca sa nu facem turturi.
NOU
De jghiab zici tu? La Olanu doar bogații aveau jghiab; noi, restul, puneam orice lemn pe foc.
NOU
Sincer sa fiu, daca te vad ca bei ca boul din galeata (sa nu mai zic ca e galeata de adapat animalele) nici eu nu mai beau dupa tine. Cat de sarac cu duhul sa fii sa faci asta? N-ai si tu o cana la fantana, ca restul lumii?
Si n-am auzit pe nimeni care sa nu poata sa-si mulga vaca din cauza ca l-a luat la ochi.
NOU
La bivolite e si mai si: nu se lasa mulse de oricine…iar oile si caprele miros a Dior…in rest, veselie, frumoasa e viata, tovarasi!
NOU
da mah, jgheab din ala. nu aveati fantani din alea la marginea zonei unde erau duse animalele la pascut, fantani cu cumpana? sau din alea cu bat luuuuuuung cu carlig de care sa agati galeata. eu pana am deprins metoda de umplere am pierdut o galeata.
NOU
Ender, noi aveam o gaură în pământ la marginea satului Olanu. Acolo mergeam toți olaniștii și foloseam minunea tehnologică numită ciutură: era o găleată din lemn, cu toartă metalică, de care inventatorul a legat o funie. Coboram acea ciutură în gaură și scoteam apa, o vărsam în gălețile noastre verzi de tablă și o căram fiecare la vitele de acasă. Le adăpam prin această metodă doar dimineața și seara, pentru că în timpul zilei erau la izlaz, unde beau apă din bălți ori lingeau rouă. În jurul prânzului, coborau izlazul și se adăpau la gârlă, unde se și odihneau vreo 2 ore, iar noi le piguleam lipitorile de pe burtă.
NOU
E sub 100 lei o fucking pompa. Dar daca bei toti banii…
NOU
Confirm si faza cu “nu ne amintim decat dragostea din ochii bunicilor”, dar cred ca se combina in multe cazuri si cu:
– sindromul “mai bine era pe vremuri” (de unde vin si neocomunistii si chiar aia care au votat cu “great again”)
– truismul “oamenii simpli au placeri mai simple decat noi” (da, hai sa ne oprim din citit, ca sa fim fericiti, cu spinarea rupta si cu mintea odihnita)
– neo-tree-huggerismul (“natura-i pretina nuastra” + “oamenii folosesc iarba asta de MII DE ANI, BAAAI”)
– tentative de patriotism (“Vreau sa ma mandresc si eu cu ceva din tara mea, ca ete, ba: aia au inventat roata, ailalti au monumentul cutare, astia-s cu lalele si iarba… Noi? Avem si noi niste tarani cu caprele lor, hai sa ne mandrim cu aia, nu cu Coanda”)
– poate si un pic cu trendul fantasy 😛 (cui nu i-o fi drag de druidul din Asterix?!)
NOU
tocmai din comentariile de mai sus si articol, nu as rezista sa traiesc la tara. Bine ca totusi sunt din Timisoara, asa cu bune cu rele cum e. E totusi unul din cele mai mari orase ale tarii
NOU
Vad in poza ca batranii din ziua de azi si- au facut tatuaje pe mana, cred ca i-au pervertit influencerii si pe ei, unde o sa ajungem nu stiu!
NOU
Eu n-am stat prea mult la tara in copilarie, imi amintesc insa clar ca eram absolut dezgustata de mirosul pestilential al wc-ului din fundul curtii si ma furisam in gradina sa fac pipi, ca nu voiam sa intru in duhoarea aia. De asemenea, imi amintesc cum se adunau cativa neica-nimeni in curtea casei de la tara si beau de stingeau. Uram sa aud guitatul porcului injunghiat inainte de Craciun si mirosul de piele parlita, tin minte ca ma ascundeam sa nu aud guitatul ala infiorator. Am detestat visceral traiul la tara, atat cat a fost.
NOU
Subscriu! Mă regasesc in ipostazele menționate de tine!
NOU
A, am pățit asta :))) Eram în vizită undeva în Oltenia, am întrebat unde e wc-ul și mi-au arătat o căbănuță în grădină, am intrat acolo și nu era nimic, o gaură în mijloc, pe jos, n-aveau nici măcar budă de-aia ridicată, și puțea, apă ioc, am crezut că n-am înțeles bine, am ieșit și am întrebat iar, domne, unde e wc-ul, că aici nu e :)))))) Eram copil, prima oară când vedeam așa ceva
NOU
Super scris Arhi! Multă sănătate!
NOU
În afară de mine nu. :)))))))))))
NOU
Nu mi s-a părut niciodată idilică viața la țară. Bine, născut crescut în sectorul 1, bunicii din ambele părți bucureșteni, n-am prea avut tangențe cu țara, iar când am ajuns întâmplător mi s-a părut mizerie, sărăcie, nimic idilic 🙁
NOU
pe lângă munca fizică grea, nici nu puteai să pleci, să faci o pauză, nu extravaganțe, 2-3-5 zile acolo. nu puteai să pleci (la modul cu toată familia) că nu era nimeni să-ți hrănească animalele, să-ți îngrijească grădina, câmpul. plecai, dar mureai de foame după. poate nici la medic nu puteai să pleci în altă parte.
la naiba, și salahoreala pe șantier e muncă fizică grea, dar ăla, dacă e angajat legal, are acolo niște zile de concediu. și dacă nu poate efectiv să plece undeva în concediu, dacă n-are o țară unde să se ducă să mai salahorească puțin, dacă vrea, poa’ să stea cu pula-n sus pe canapea la tv bând bere și spărgând semințe în acele zile de concediu.
la țară, nu. acolo nici iarna nu e să n-ai ce face, să poți pleca o săptămână.
bunicii mei aveau un serviciu în fabrică/cooperativă, munca agricolă era așa, pe lângă casă, să mai suplimentăm cu alimente. și eu n-am făcut mare lucru, un greblat la fân, săpat sau smuls buruienile dintr-un rând de vie, o singură dată la cules de porumb, apoi pe la 12-13 ani mi-am pus coloana pe papiote și la 14 am operat-o. nu m-a mai pus nimeni la nimic d-astea grele. dar am avut ochi de văzut ce făceau adulții, sau măcar creier de amintit, dacă tot eram la joacă.
să vorbim despre utilități: în cel mai bun caz poate curent electric. poate și niște apă curentă în casă (bunicii mei paterni au avut după ce m-am născut eu, dar nu-mi amintesc perioada fără), extrem de rar o fosă septică (bunicii paterni aveau, bunicul matern, nu, buda era o coșmelie în grădină; exista o ”construcție” pe care se putea sta și nu era periculos de căzut în interior, nici nu mirosea exagerat de nasol, dar pzm, era în grădină, iarna aproape că preferai să te constipi), cât despre încălzire… pe lemne. dimineața era un frig de nu-ți venea să ieși din pat. unele sate nu au nici azi nimic.
și ”țările” mele au fost o casă la curte într-un oraș foarte mic și o casă într-o margine aproape sătească a unui oraș mic (altul). nu idilizez deloc viața la țară.
colac peste pupăză, singura bunică în viață era cam varză la bucătărie. deci nici cozonaci, plăcinte și alte amintiri gastronomice idilice. ceea ce am moștenit memorabil pt mine de la ea a fost folosirea tarhonului. dincolo nici nu știau că există. 🙂
NOU
Hectare intregi de gpgosari, ardei kapia, rosii in camp de udat la sapa! Udam de dimineata de la 6 pana seara cand apunea soarele. Apoi sapat, cules, iar udat si tot asa toata vara.
Sa adunam prune, sa ranim la animale era asa, mizilic.
NOU
Asa, si ai idee citi bani faci pe hectarul de ardei, rosii etc?
NOU
Legumicultură?
N-am servit niciodată, dar numai când îmi imaginez cum e mă face să nu mă târguiesc niciodată la piață.
Noi în grădină udam doar seara târziu, după 10, altfel din cauza pământului încins (în zona mea vara ajunge zilnic și lejer peste 35 de grade; astă vară în intervalul 12-19 n-aveai ce cauta afară că mureai) s-ar fi opărit plantele. Și acum îmi amintesc serile în care plimbam furtunul prin vaduri și povesteam diverse. Quality time părinți-copii.
NOU
cred ca ideea influencerilor astia e sa creasca preturile terenurilor din jurul buc. viata latara in 2020 inseamna 1000mp de teren, casuta, work from home, saracii/betivii satului iti fac toate treburile pe un pachet de tigari si o bere, manci rosia si castravetele de pe terenu tau, be happy. ceea ce nu suna rau, dar da, bunicii nostri or dus’o mai rau decat ne putem imagina
NOU
Eu am avut aceeasi copilarie/adolescenta, bucurestean fiind, vara de vara pe dealurile de langa Rm Valcea, la cartofi, vaci, prune etc etc.
Na ca la 36 de ani m-am mutat la tara. Vaci nu am, cateva gaini sunt pentru oua da’ pana mea, le dai o data dimineata o data seara, prunele le aduna oameni pe care ii platesc, tuica o fac singur. Un solar mic pentru rosii (si rosiile alea nu stiu ce inseamna azot sau alte rahaturi).
Internetu’ zbarnaie, wc in fundu’ curtii nu stiu ce e aia, centrala + puffer sa am temperatura constanta zi si noapte, apa curenta etc. Da, fac 2 focuri pe zi, mare branza.
In schimb, munca la laptop de acasa. Doar ca am 1-2 ore dimineata de munca fizica, 1-2 seara.
Nu, nu m-as fi intors pentru nimic in lume sa imi rup spatele la toate muncile posibile dar asa, imi place de minune. 🙂
NOU
cat de bine suna…
NOU
Am uitat sa adaug! A mica de 9 luni e TERMINATA dupa gaini/pisici/caini, daca ies cu ea afara la animale pot sa o tin acolo cu orele! Another +. 🙂
NOU
Frumos articol. Reprezinta cam ce cred si eu. 🙂
NOU
multumesc