Citeam vineri, parcă, oricum, cândva săptămâna trecută, cum Horia Colibășanu nu a mai prins avionul (de fapt ceva manțocărie făcută de tarom, nu din vina lui) ca să se ducă să cucerească vârful Nanga Parbat și cum e destul de tragic, așa, că rămâne Nanga Parbat necucerit și alea.

Băi nene, serios, cu tot respectul față de hobbyul omului, nimeni nu mai cucerește nimic în masivul Everest. Ca să urci acolo este, în cel mai efectiv mod, o coadă umană, coadă, la propriu, de alpiniști care stau să facă poze cu steagul din vârful tuturor munților din zonă.

Serios, fără nicio glumă, sunt cozi uriașe, inclusiv waiting lines de luni de zile ca să poți urca acolo. Oamenii ăia de acolo sunt asaltați de cuceritori de ăștia și nu mai fac față cu curățenia după ei, devine muntele mai greu de la milioanele de tone de gunoaie lăsate în urmă.
Vreți să cuceriți și voi Nanga Parbat? Păi e simplu.

Serios, agențiile de turism organizează tripuri de genul în care îți furnizează tot ce ai nevoie, tu trebuie doar să ai energia de a merge de la ultima bază, unde ajungi cu mașina, până la vârful greu de cucerit, crunt, ucigaș etc. Acolo îți asigură și poze, un vânt triumfal, dacă nu bate, chestii de gen.

Departe de mine să minimizez meritele lui Horia Colibășanu, care a făcut chestii în viață la care eu obosesc doar citindu-le, inclusiv ascensiunea fără mască de oxigen pe unul din vârfurile astea, lucru care chiar nu e la îndemâna nimănui.

Dar mă enervează masiv senzaționalismul agresiv din presă, deci vai, nu s-a mai cucerit vârful din cauza avionului.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur