Acum foarte mulți ani, când unii dintre voi nici măcar încă nu erați angajați pe marele tobogan al vieții, cel ce v-a expulzat în vintrele celei ce v-a adus, 9 luni ulterior, la lumină, existau 2 companii care mai contau, pe internet. Una era bătrânul Microsoft și ceilalți erau fâșneții de la Google. Yahoo, sub mândrul leadership al lui Jerry Young, deja mutuse șandramaua, toți o știau, numai ei nu o știau.

Anyway, ideea e că cele două companii care contau erau privite diferit. Microsoft era privit ca un mamut încremenit în timp, care căuta doar dominația, banul și puterea. Apăreau vești despre varii contracte militare, mass surveillance, achiziții de ziare pentru a le închide gura, tottacâmul libertăților americane.

În schimb, Google era lupul tânăr. Erau pro libertate și liberalizare, acces liber la informați, presă neaservită, stop mass surveillance, erau funny, avea conferințe de presă haioase, locurile lor de muncă erau vestite pentru libertatea ce o acordau și tot felul de tâmpenii gen tobogane de 50 de metri care te lăsau fix în birou.

Atunci a fost prima dată când, cineva mult mai inteligent decât mine, mi-a explicat despre ciclurile dezvoltării unei companii în economia americană. Și cum finalitatea inexorabilă a oricărei companii, din momentul în care este tranzacționată la bursă, primește consiliul de administrație și uită ideile de la care au pornit fondatorii, este să ajungă exact în situația Microsoft din acel moment.

De ce v-am făcut introducerea asta lungă, neluând în seamă că sunteți educați de Abramburica?
Probabil ați citit/văzut cu toții noul material recorder, desprea cumplita mafie din spatele pereților ferecați cu aur ai BOR. Nu e nevoie să vă mai zic de ea, pentre cine e interesat și nu a văzut, vă las filmul mai jos.

Well, poate nu sunteți la curent, dar investigația asta, material original Recorder, a fost dată jos de youtube ieri (Youtube e deținut de Google, ca să fim clari) pe motiv de copyright strike a unui anume Cristian Preotul, nu știu dacă e nume sau paronim, omonim sau anonim. Google ține atât de mult la libertatea presei încât a fost nevoie doar ca un oarecare de pe net să facă o reclamație că el deține, de fapt, filmul și Google, pac, jos cu el, păi nu ne jucăm cu copyrightul, copii. Sigur, acum clipul e sus din nou, ar fi fost și culmea.

Dar, încă o dată, Google a arătat cât de mult îi pasă de libertate în general și cea a presei în special. Și poate înțelegeți de ce, în final…de fapt, nu, nu înțelege nimeni. E ok. Uitați-vă la film, e interesant.

AÎn altă ordine de idei, apărut hope.ro

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.