Contul meu
Cred că generația anilor late 70 și 80+ a fost cea mai plictisită generație din istoria modernă a româniei. Pentru că noi am fost generația care a făcut trecerea de la Hai, Vasile, că e deja 4 dimineața, scoală că trebuie să dai de mâncare la porci, să rânești la vacă și la cal, să hrănești găinile și oile, după care marș la școală, dar nu stai mult, că vaca aia trebuie dusă în huc, la Dacă ți-ai făcut lecțiile, du-te la tine în cameră, că noi avem treabă.
Am făcut, practic, tot ce se enumerează în filmulețul ăsta, plus jucat singur fotbal cu nasturi, fotbal pe hârtie matematică, aruncat cu cuțitul în BCA-ul de deasupra ușii, numărat x-urile din țesătura covorului, înfipt ace în buricele degetelor, să vedem până unde merge fără să mă doară etc. Doar cazemată nu am făcut, că nu aveam din ce, eu făceam altceva, aveam un pat de copii mare, cu gărduț, totul din metal și legam un cearceaf dublu de marginile patului și mă băgam acolo să citesc.
Doamne, plictisită generație am fost și distruși am mai ajuns.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Nu-ș ce să zic, da’ io clar n-am avut o copilărie plictisită, ci din contră: una foarte, foarte faină.
No, oi fi tras lozu’ cel mare al copilăriei.
NOU
Same here, ’70 cu o copilărie palpitantă. Aș vrea să mai trec încă o dată prin ea deși sigur nu aș mai supraviețui :).
NOU
Ion T. e alter ego de la John Temple?
@Ion T. , in anii 70 nici tata nu era nascut….
Si eu ma consider batran.
NOU
aideplm, dar cati ani ai, suflete?
NOU
Nea Gelu, nu e musai sa pleci acu’ dupa funie, e buna si amitriptilina dupa comentarii d-astea.
NOU
nea_zapada: Ce am făcut, șefu? 🙂 Eu nu știu, că nu sunt din localitate.
Adică un tânăr născut în frumoasa zi de 27 iulie 1965 nu este în floarea vârstei? Nu-mi vine să cred!
Sunt tânăr, Ion Iliescu e mai vechi decât mine.
NOU
@Niles: Ion T. nu-s io.
NOU
sau invers
NOU
Deși Cetin cred că mi-ar putea fi tată, și eu am făcut aproape toate prostiile din clipul ăsta. :))
NOU
am lacrimat cu sange citind asta:)))
NOU
iote alt sexagenar pe blog, aka nea Gigi.
NOU
Eu sunt nascut in 80 si cred ca am avut o copilarie de rahat. Toate prostioarele astea in comparatie cu ce e acum, mi se par de o imbecilitate enorma. Mi-ar fi placut acum sa fiu copil sa am posibilitatea sa comunic cu cine naiba vreau eu de pe planeta asta cu ușurință. M-am contrazis cu unul care tot asa imi spunea ca “furatul de nuci”, “mersul la baie la Dunăre”. Ok, mi-ar fi placut sa stiu si vad mai devreme cum arata un dragon fruit si sa ma scald virtual in Niagara.
NOU
“huc” e pârâul ăla din zona de baștină?
NOU
Eu am alta teorie.. generatiile acelea nu stiau ce-i plictiseala- concept nou reinventat burghezo-mosieresc..
(..si nici depresia, când cădeau toti seara la pat rupți de oboseala)
De asemenea nu aveau sentimentul acut al oprimarii pentru muncile fizice prestate in gospodărie, cumva considerate normale..(cum au copii de azi)..
NOU
nu stiam pe dracu’, poate nu stiam ce nume sa dam starii aleia in care ajungeam des de ne apucam sa citim rubrica de anunturi din ziare.
NOU
Da, si programul la cinematografele din bucuresti, din scanteia, desi stateam la tara si nu pupam cinematograf decat in vise..
NOU
Ce ma? Cum adica nu stiam ce e plictiseala sau cum se chema? Ideea e ca nu te plictiseai in 15 minute de nefacut nimic, ca cei din ziua de azi, cu sinapsele arse de scroll and click, dar logic ca stiam ce e aia.
Mai ramane sa zicem ca plictiseala venea din faptul ca totul era alb-negru pe vremea aia.
NOU
Pus aracet pe degete ca să îl “decojesti” după aia. Stat la soare pana nu mai puteam din același motiv. Și câte or mai fi….
NOU
Eu zic ca e normal, in funcție de mediu si socializarea e diferita acum
Sunt din 60’+, voiam o baie mergeam la râu cu gașca sau la iazul vreunui prieten de suferință 🙂 (mulți își făceau iazuri atunci prin fundul curții) acum e cu piscina gonflabila in curte, pauza socializare.
Iarna era mai ceva ca in Alaska , meșteream niște sârme groase de fier ascuțite la vârf si ne dădeam cu săniile pe râul din pădure kilometri întregi, acum e cu patinoare si iarăși pauza socializare, tot cu gașca mergeam in pădure la cules ciuperci, lăcrămioare, la pescuit , iarna iarăși era interesant, se mergea cu lopata la pescuit 😛 , acum ce copii se mai duc ? astăzi sunt cu gadgeturi si alte chestii, e normal sa fie cam plictisitor si degeaba duci astăzi copii la tara ca nu ii mai lasă nimeni liberi cum ne lăsau atunci unde câteodată plecam dimineața si abia seara ne mai vedeau înapoi
NOU
Multumesc!
De foarte multe mi-am adus aminte, unele le fac chiar acum: mancat sticksurile.
NOU
uitandu-ma la nepotu, as zice ca astia de acum au o problema ca nu stiu sa se plictiseasca. Daca nu au ceva de facut…sunt lesinati.
NOU
P-aici chiar sunt oameni așa de vârstnici?! N-aș fi crezut.
NOU
Am copilărit cu tanti Zoica și unchiul Mișu, clasele 1-5, fiindcă locuiau foarte aproape de școală și părinții lucrau.
Baia, codename „closet”. La fiecare sesiune de stat pe tron făceam următoarele verificări:
– Plăcuțe hexagonale de gresie, albe și negre, 34 pe lungime, 26 pe lățime. După ce terminam de numărat gresia, trecem la faianța de pe cadă și cea de pe pereți.
– În chiuvetă era un lighean mic și galben, pus acolo să colecteze apa, pentru că orice strop contează și ca să ai cu ce să te speli pe mâini când n-ai apă deloc. Obișnuiam să reglez robinetul până firul apei ajungea să devină picături. Numărăm secundele până se umplea ligheanul.
Camera cu masa, de lângă bucătărie, codename „odăiță”. Acolo juca unchiul Mișu table cu un prieten, în fiecare miercuri, în timp ce eu îmi făceam temele pe restul mesei. Uneori mă lăsa să dau eu, că am terminat pagina.
– Numărat liniile de pe radio, care era mereu pe frecvența 69.9 (Radio Total)
– Încă mai știu să imit Albalux de pe mașina de spălat verticală, cu storcător
Curtea:
– 127 x 38 de dale pătrate, nu mai știu ce scria pe ele. Parcă ceva cu R.
– Menghina de pe bancul de lucru, 17 rotiri și jumătate de manivelă de la complet închis la complet deschis. Masca de cauciuc care acoperea menghina avea 28 de capse.
Mașina (Fiat 2300):
– de câte ori se duceau la „dispensar”, unchiul îmi încredința oglinda șoferului, care era detașabilă, să o păzesc
– 49 x 50 de buline pe fiecare covor din spate, enervant. De ce nu 50 x 50
NOU
Hai, bre, ca asta-i ocd…
NOU
Fiat 2300? Chiaburule! Eu eram doar cu 1800 :).
NOU
zic ca azi daca nu am instrumente tip tableta/telefon la indemana ma descurc cu niste jocuri facute din pix. sau sfoara sau creta
NOU
Unii am fost atat de saraci ca nici pe astea nu le aveam. Doar nisip.
NOU
Nu-mi amintesc momente în care să mă fi plictisit cu adevărat. În copilărie, eram ciudatul căruia chiar îi plăcea să citească. De când am avut acces la minunile tehnologiei, e practic imposibil. Citit, jucat, filme… Presupunând o situație fără acces la PC sau telefon și nimic cu adevărat interesant de făcut, pot oricând să revizitez în minte campania vreunui joc sau povestea unei cărți.
NOU
la țară, în vacanța de vară: îndreptat cuie pe o “nicovală” = bucată de șină de tren
NOU
Inca nu e toamna sa ne bagi in melancolie 🙂 Alergatul cu degetele din masina/tren cat am mai facut-o + caiet intreg cu relieful de la bani :D. Atunci trebuia sa fi inventiv, cate arme sofisticate faceam din crengi, lemne …
NOU
Eu nu-mi aduc aminte sa ma fi plictisit in copilarie, la cluj cand nu eram la scoala sau la teme eram toata ziua pe strada sau in parc unde jucam fotbal,hotii si vardistii ne bateam cu cornete, sabii facute de noi din crengi de copac…..iar vara eram aproape toata vacanta la tara unde faceam aceleasi lucruri +mergeam la pescuit.
Din video multe nu existau in anii 70-80, nu gaseai doze de aluminiu se gasea pe sub mana doar pepsi la sticla, pufarinele erau singurele cereale care se gaseau iar de marshmallow cred ca nici in anii 90 nu se gaseau in Romania singurul lucru asemanator era vata de zahar care oricum mi se pare superioara.