De diseară, de la ora 00, s-a terminat starea de alertă în românia. Am citit pe diagonală, numai chef de ghibirdicii români nu aveam chef, așa că nu știu dacă s-a terminat și cu masca în interior, marea problemă care freca la icre pe toată lumea, dar oricum, important e că s-a terminat.

Cumva, era și timpul, că deja mi se acrise, mai ales că, acum, cu Omicron, cazurile grave s-au rărit masiv, indiferent cât de mult bat toba șpăgarii care ne conduc. Practic, dintre toți prietenii mei, sunt singurul care nu are sau nu a avut covid, deși copiii mei au avut, glorie mielului și vaccinului. Și nimeni nu s-a simțit mai rău decât la o răceală medie. Și știu ce e răceală gravă, îmi aduc aminte ca ieri când era fiica cea mare bebeluș și avea 40 de grade și alergam cu ea la spital, învelită în prosop ud.

Ce am învățat noi, ca popor din asta? Nimic. Suntem, ca grup, niște imbecili, dominați de antivaxeri și religioși habotnici. Dacă va veni ceva mai grav, se va muri ca muștele la lampă, cu dumnezeu în gură și degetul în fund.

Hai liba!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.