Contul meu
Știți alea cu Doar copiii anilor xxxx vor înțelege? Pentru mine sunt funny, pentru că e greu să scrii chestii gen Doar copiii anilor 70 vor înțelege, pentru că nu știu ce dracu ar înțelege, în anii 70 nu era nimic, în afară de revoluția sexuală.
Dar devin și mai haioase când le întâlnești la copiii tăi. Ne plimbam ieri prin parc, fiul vede un bebeluș în cărucior și exclamă:
– as mai vrea sa fiu bebelus, sa ma plimb in carucior. awww mi-e dor de copilaria mea.
Până și soră-sa a sărit să îi răcnească în urechi:
– Copilăria ta? COPILĂRIA TA?? Poate copilăria mea, pentru că tu încă ești copil!!
Ea având 9 ani…
Și pentru că veni vorba și de fiică, treceam pe lângă IKEA Pallady și i-am arătat că se deschide în curând Ikea. Știți care a fost singura remarcă?
– doamne, cate chiftelute o sa mananc…
NOU
In timp ce juniorul/oara din burta be like: “Awwww, you’re adorable. You’ll hold my beer. Soon…”
Legat de remarca fetii, cand eram mica si vedeam Mc Donalds, ai mei nu isi permiteau sa ma duca (cred ca am mancat de 3-4 ori maxim, in decurs de 10 ani, de la Mec), mereu ziceam: “abia astept sa ma fac mare, sa am servici si sa imi cumpar mec cand vreau EU!”.
Acum is mare, am servici, imi permit sa imi cumpar mec cand vreau eu, dar tot o data pe luna mananc caci… silueta, healthy lifestyle, din astea…
NOU
Doamne ce m-am prostit cu romgleza asta. Dar imi place cum suna, doar daca vine de la mine. Ma cred misto.
Cand aud la altul, zic: “Uite si pe fitosu’ asta, se sparge in figuri, bai tarane, iti curge engleza pe la coltu’ gurii!”.
Cred ca tre’ sa imi cumpar o oglinda…
NOU
I hate being bypolar. It’s awesome 🙂
NOU
*bye-polar
NOU
O zicere de pus in rama:
“Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să îi faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”
Khalil Gibran