Fac parte din generațiile care au dat examen de admitere la liceu și am fost una din ultimele generații care a dat treapta a 2 a, dacă nu chiar ultima, nu mai țin minte exact. A fost o experiență bună, de care îmi aduc aminte cu plăcere, primul moment în care m-am confruntat, într-adevăr, cu viața și în care am câștigat ceva, pe cont propriu, fără niciun ajutor extern.

Dar nu despre reveriile mele vreaua să vorbesc. Înțeleg că, iarăși, pentru a 34-a oară în ultimii 34 de ani, actualul ministru al învățământului, a decis să schimbe iarăși legea educației. Nu comentez schimbările, evident sunt demențe USL care consolidează, iarăși, mafia diplomelor și cresc salarii discreționar. Un singur punct mi-a atras atenția, cel care spune că liceele pot organiza examen de admitere, în limita a 60% din locuri. Se pare că nu doar mie mi-a atras atenția, ci și atotvorbărețului consiliu național al elevilor, care au și ei o părere, rapid.

Consiliul Naţional al Elevilor afirmă, miercuri, că examenul de admitere la liceu riscă să devină realitate şi va aduce cu sine o mulţime de probleme, printre care încurajarea meditaţiilor private, inechitate, limitarea accesului în învăţământul liceal şi nivel de stres ridicat pentru elevi de doar 13-14 ani, relatează News.ro.

Deci da? Dacă dai examen pentru admiterea într-o instituție de învățământ, e inechitate și se limitează accesul la liceu și, CE E MAI IMPORTANT, le crește stresu’ la copii!

Totodată, Ministerul Educaţiei trebuie să aibă în vedere şi caracterul obligatoriu al învăţământului liceal din România, motiv pentru care procesul de admitere ar trebui să fie unul unitar (repartizare computerizată), bazat pe standarde clare de evaluare, care să se desfăşoare într-un mod non-competitiv. Admiterea la liceu, în forma în care este prevăzută în proiectul de lege, va aduce după sine o multitudine de probleme, precum diferenţe între elevi, segregare şcolară şi o probabilitate crescută de repartizare inechitabilă în învăţământul liceal”, mai susţin elevii.

Bănuiesc că mulți dintre voi s-au confruntat deja cu sistemul unitar de repartizare computerizată, cel în care dacă părintele e ușor mai neatent, copilul ajunge la ultimul liceu din București, pentru că aia e, ai avut ghinion. Și, cel mai probabil, toți v-ați lovit de drăgălașa problemă în care elevi cu 10 pe linie, care au trecut clasa cu oi, brânză, stupi și ce mai aveau părinții prin curte, deversate în brațele pofticioase ale profesorilor, au ocupat locuri în licee și facultăți, iar copii care munceau până le dădea sângele pe nas la licee sau școli de renume, unde profesorii își fac un act de onoare prin faptul că nu dau 10 nimănui, ajung la varii licee profesionale sau vreun Spiru, pentru că na, copiii cu 10 din brânză au fost repartizați unitar și computerizat.

Practic, ce vor elevii români? Ceea ce vor și părinții lor, acces liber la șpăguță, fără să aibă niciun fel de stres sau examinare a valorii. Din momentul în care copilul intră în clasa 0, el trebuie să ajungă, netulburat, până la doctorat, fără să dea vreun examen care să nu poată fi șpăguit. Ceea ce se întâmplă acum, mai exact.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.