Mi-am adus aminte de Oblio. Si l-am revazut. Frumoase desene animate se faceau demult. Nu aiurel cu pokemoni, sobolani care se ucid intre ei, roboti care calca orase in picioare.
Revedeti-l pe Oblio, daca vreti sa simtiti un parfum de copilarie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.