Jur că nu am făcut ce se spune că am făcut

Am citit cele trei articole ale domnului sus-mentionat si mi se par ridicole. Urmaresc de aproape un an desfasurarea conflictului din N-E si nu imi dau seama inca ce optiuni REALE am putea avea din momentul in care va suna goarna. Am citit multe presupuneri, teorii, planuri vitejesti… dar aproape ca nici unul dintre acestea nu este de luat in seama.

Cetin, te intreb ca pe un sot si tata responsabil al familiei tale: tu ce ai de gand? Sau macar, daca nu merita sa divulgi, spune-mi ce ai face daca ai fi in postura unui tanar cu varsta sub treizeci de ani, fara niciun fel de pile, relatii sau alte avantaje? Va intreb si pe voi, comentatori de pe acest site: ce aveti de gand? Cum va vedeti reactionand intr-o situatie care prinde contur din ce in ce mai mult?

Eu sunt las, de doua ori chiar; sunt prea las sa plec si sunt prea las sa raman. N-as vrea sa imi las in urma familia parinteasca (si fratii, surorile) in vremuri grele, cu toate ca nu am spirit de lupta. Nu vreau sa cred ca “scapa cine poate” e singura solutie. Pe de alta parte nu as vrea nici sa imi dizolv sansa la implinire alaturi de iubita (viitoare sotie). Ea imi este alaturi orice as decide, oriunde m-as duce, si tocmai de asta ma tem – sa nu aleg nepotrivit.

Nu sustin conflictele de niciun fel, si asa cum zicea mai sus un domn: “Facem jocurile altora si nimic mai mult.” Si asta nu numai ca tara dar si noi, individual, am intra in rahat fara nicio legatura. Nu sunt de acord nici cu inrolarea femeilor si nici cu alte atitudini care ar duce si mai mult catre dizolvarea conceptului de familie trainica si sanatoasa.

Nu sunt nationalist, nu sunt nici hipster, nici religios, nici “parerist” si nici Fu3g0. Nu ii inteleg pe cei care ar merge de bunavoie la masacru; oare au familii, copii? Da stiu, mergem sa ne aparam tara deci teoretic si pe cei dragi si apropiati noua… dar oare chiar asa e? Spun a nu stiu cata oara cuvantul “familie” pentru ca rezonez cu el. Sustin ideea familiilor unite si frumos integrate in cercurile sociale (bloc, cartier, sat etc) si cred ca in tara dar si in lume sunt multi tineri faini si plini de voie buna care ar putea constitui exemple solide de integritate si rezistenta impotriva decaderii. Cine are o parere rea despre cei tineri gandeste asa din cauza ca exemplele negative sunt de obicei si cele mai vocale, si cel putin la televizor sau pe net par ca fac asa… cam cat “doua treimi” (if you know what I mean).

Am avut un bunic veteran al celui de-al Doilea Razboi care a murit insa in urma cu ceva timp din cauze firesti. Cand eram mic ascultam cu sufletul la gura unele povestiri de pe front care erau oricum cu mult infrumusetate ca sa nu ma sperie. Mai spre sfarsit a fost nevoit sa fuga, sa se ascunda si sa se intoarca acasa pe jos, timp de cateva luni bune, ca sa nu fie luat prizonier. Lupta sa personala a fost mai presus decat razboiul in care s-a nimerit si el, si anume lupta de a nu-si pierde familia si de a nu lasa o femeie vaduva. Ce am inteles inca de atunci e ca razboiul nu e deloc o gluma; cred ca ce se poate vedea in video-urile alea de pe Iutub care mai circulau pe aici e cat un varf de ac… desi, chiar si asa, arata ingrozitor.

In opinia mea, razboiul e lupta oamenilor singuri…

Eu am o intrebare pe fondul aberatiilor astea cu recrutarea la noi.. in Ucraina au mobilizat toti barbatii intre 20-35 de ani sau pe front sunt doar cei din armata profesionista?