Mă uitam ieri la satisfacția generalizată din piață, că a fost condamnat Piedone la pușcărie. Ok, și eu am simțit aceeași satisfacție, dar e, ca și la voi, pe model revanșard, pur și simplu ne simțim răzbunați pentru toate umilințele pe care le primim, zilnic, de la tot felul de alți piedoni. Ăsta a avut ghinion, s-a gândit să fugă exact în ziua verdictului, crezând că are aceleași drepturi ca Udrea. Iete că nu a avut.

Desigur, nu ne simțim în niciun fel răzbunați de altele, cum, de exemplu, Bănicioiu, din cauza căruia, în mod direct, au murit oameni, pentru că a refuzat să îi transfere în străinătate, pe principiul Avem di tăti. Sau Ponta sau alți lacheți de ăștia hoți.

Știți, de fapt, ce mă enervează? Că toți fugim după simboluri. Ura, l-au condamnat pe Piedone! S-a făcut dreptate. Asta, deși, Piedone a avut o vină indirectă, ușor tangențială. Nimeni nu știe nici măcar cum o cheamă pe Antonina Radu, pompierul vinovat de acordarea autorizațiilor, în mod direct. Sau cum îi cheamă pe cei 3 patroni criminali, care au zis să iasă și ei mai ieftin, așa că au dat șpagă să li se autorizeze clubul.

Dimpotrivă, unii, mai înainte, la piață la Gemeni, erau triști, Auzi, bă, au prins-o pe Antoaneta aia care era în proces la Piedone, săraca, a picat nevinovată.

În rest, totul e la fel. Un proces care a durat 6 ani, pedepse înjumătățite, localurile funcționează tot fără autorizații, camera hiperbarică de care zicea Bănicioiu acum 6 ani e tot nefuncțională.

Dar am înfrânt, tovarăși!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.