Cum (nu) am făcut doctoratul în România

Madamme, Madamme…pentru toti, de la Indiana Jones la Ross Geller, doctoratul si viata academica vin la pachet cu doua avantaje: grant-urile si interactiunea social acceptabila cu domnisoare care abia s-au impiedicat stangaci de pragul majoratului.
#safieprimit

Eu inca ma oftic ca am facut ASE-ul. Primul an l-am facut la zi, la agroalimentara, apoi, din cauza ca jobul se transofrmase din part time, in full time si era chirie de platit si altele,m-am mutat la ID (invatamant distanta), la management, pentru inca 4 ani. La zi a fost ok, invatam despre agricultura, industria alimentara, eram dusi la tot felul de targuri (inclusiv faimosul INDAGRA). Nu intelegeam de ce faceam matematica. Aproape toti picaseram la materia aia, ca era grea si profesorul nu era interesat sa ne ajute sa trecem, sa faca ceva ore extra cu noi, desi i-am explicat ca nu veneam toti de la mate info. Mai ales ca eu am facut matematica M2 in liceu, pentru mine matematica aplicata in economie era OZN, efectiv ma uitam ca proasta. Singurii care se descurcau erau aia veniti de la licee de mate info. In rest, imi pare rau ca n-am terminat agroalimentara, chiar era singura facultate misto din ASE, desi toti fugeau de ea, ca nu iti trebuiau note foarte mari ca sa intri. Cica “numai prostii si fraierii ajung acolo. Smecherii ajung la Marketing si Management”. Dar invatai chestii practice. Din pacate, nu aveau sectiune de invatamant distanta- evident, ca trebuia sa fii prezent mereu, ca sa pricepi ceva.
La management la ID, in schimb, a fost DEZASTRU. N-am invatat nimic, am dat banii degeaba. Toti profesorii iti cereau sa le cumperi cartile, la examen trebuia MUSAI, sa scrii, cuvant cu cuvant din cartea respectivului profesor. La ore (aveam cateva ore pe saptamata, chiar si la ID), profesorii dictau, efectiv, defintii din carte. Daca faceai un proiect si te chinuiai la el, ajugea aruncat intr-un colt. Colegii erau, majoritatea, trecuti bine de 40 de ani. Unii venisera cu copii, sau cu nurorile, cu ginerele, etc. Tot asa, ii ajuta la salariu, daca faceau o facultate.
Cand am sustinut lucrarea de licenta, toti care prezentam, turuiam ca prostii, in timp ce examinatorii erau preocupati cu altele, nu puneau intrebari, nu ii interesa nimic.

N-am mai facut masterul, ca ma scarbisem. Am terminat facultatea acum 4 ani. Am zis ca fac masterul mai incolo. Deja incep sa ma gandesc sa ma inscriu, dar sa vad cum imi organizez programul, ca nu-i chiar usor sa te intorci la scoala, zi de zi. As vrea ceva pe fonduri europene, sau pe turism. Sau chiar ambele. E ceva de exploatat pe partea asta si se impletesc bine impreuna.
Dar nu stiu cat e de actuala materia. Ca daca pierd 1-2 ani cu asta, ca sa invat ceva de pe vremea lu’ pazvante, mai bine ma duc frumos la chioscul din fata la ASE si cumpar toate cartile pe tema asta si gata. Ca oricum, ala e primul pas pe care il faci cand aterizezi in facultatea aia :)).

Nu… 🙂 nu aș fi reușit să termin fără să-mi trag brâul de la pantaloni peste buric….

M-am specializat pe Regional – u. Verwaltungswirtschaft… Marketing pentru orașe, regiuni…și granturi… Totul cam paralel cu ce am făcut după…

Doctoratul era odata o lucrare de incununare a unei activitati de cel putin 10 ani in domeniul respectiv, cand devenea respectivul cat de cat relevant, cu ceva contributii si lucrari publicate. Doctorul in stiinte sau arte era un nume cand primea titlul, si probabil erau cativa mari si lati in fiecare an, ca laureatii la Nobel.

Ce e doctoraul azi? Pai lasand la o parte tutele ce copiaza lucrari fara sa fie in stare sa stie macar titlul, exista si oameni care chiar lucreaza la doctorat, doar ca…

Doar ca in plm doctoratul pe bune se face azi ca un master mai lung nitel, dupa terminarea facultatii. Studentii mai constiinciosi, dar fara vreo aptitudine pe domeniu, respinsi prin firmele bune ca sunt pafarnisti, se apuca de doctorat, ca la meserie sunt subtiri si transparenti ca celofanul. Nu am cunoscut pana acum in 20 de ani de activitate in IT si corporatii vreun doctorand sau doctor roman cu vreo contributie relevanta in domeniul electronicii, domeniul meu de activitate. Bai, nimic, voi intelegeti? Nu exista contributie relevanta in domeniul electronicii, schemele sunt tot alea stiute. Exista patente pe chestiuni punctuale, care rezolva niste probleme in moduri originale si companiile isi protejeaza aceste idei. Dar doctorate care sa vina cu ceva inovativ, NIMIC. Copy-paste la chestiuni generale, sunt mii de doctori ce nu stiu sa deseneze un amplifcator cascodat, pentru cine stie ce e ala.

Cum dracu sa fii ma doctor la 26 de ani, cand nu ai facut nimic util pentru domeniul tau, nu stii meserie, nu ai produs nimic relevant, ci doar ai luat o tema de la profesorul tau preferat si ai pritocit niste ecuatii, o schema banala, in care eventual ai pus tranzistoarele cu simbolul invers, niste calcule plictisitoare, niste grafice fara pic de inspiratie, ti-a dat ca e bine toata treaba, dar se aplica doar unor gaini sferice ideale aflate in vid si ai strans 100 de pagini intre coperti de carton tari, pe care sta numele tau gablontz cu miniu de bronz?
Nu ti-e ma rusine cand te gandesti ca niste neica nimeni ca Volta, Maxwell, Hertz, Lorentz, Tesla, Curie, Broglie, Fourier, Bolzmann, Einstein, Bohr, Planck, Pauli, Rutherford, Schrodinger, Pasteur, Fleming, aia care au pus bazele stiintei, au studiat toata viata si aveau 15-20 de ani de stiinta in spate cand au primit titlul de doctor, numele lor fiind definitorii in stiinta, purtate de unitati de masura, iar tu nu ai nici macar permis de conducere si n-ai facut cu mana ta nimic in afara de vreo laba trista in wc-ul caminului? Cum plm esti ma doctor in stiinte, cand nu esti in stare sa masori cu osciloscopul un semnal foarte mic? N-ai ma nici o remuscare ca se uita un student bun la lucrarea ta si-ti spune: ce plm ai facut domn doctor aici, ca nu inteleg nimic din copy-paste-ul asta din vreo trei patente obscure ale unora din MIT de prin anii 90?