Mai există bloguri?

Vezi ca e un baiat din bv care inca mai scrie…yoso, joso…parca asa’i zice..

desigur stii de tvdecii ;), alex trofin si bineinteles Eftimie. Ai vazut blogul lui Alioja.. cred ca scrie altcineva acum ;(.. chiar imi pare rau ca Alioja nu mai scrie.

era un blogger moldoveano-tatar, nu-l stiti voi, care scria cate 15-20 de articole pe zi, acuma cica are familie, obligatii, asa ca a lasat-o mai moale putin… altii s-au lasat de tot

Avem bloguri, dar luam minusuri daca le punem la nume. 😀

,,Învață lecția umilinței de la bloggerul care a ajuns să se refugieze în Republica Moldova, pentru că aici nu îi mai deschidea nimeni ușa, din cauza vedetismelor. Cel care probabil prea târziu, a învățat că una e să te bați pe burtă cu Cabral și alta e să fii el.”

Despre cine e vorba nene?

tl;dr: life happened

Eu mă simt vinovat de chestia asta. Gen, acum nouă ani scriam mai mult decât scriu acum, mai des, şi cel mai important, mai personal. Asta cred că atrăgea cititorii. Cred.

Chestia e că între timp viaţa mea s-a schimbat mult. Între timp, “personal” a implicat o a doua persoană şi, de curând, şi a treia persoană. Încerc să-mi protejez familia şi, oricât aş încerca, nu reuşesc să separ partea personală a mea de partea lor personală – în afară de serviciu, unde 8 ore nu mi se întâmplă nimic despre care să scriu familiei, tot ce mi se întâmplă, mi se întâmplă legat de nevastă şi copil. Şi mă chinui să nu mi-i fac personaje de blog, pentru că ei nu au nicio vină.

Şi mai e şi serviciul. Pe măsură ce trec lunile şi anii am tot mai puţin timp de-a scrie pe parcursul zilei, ajung tot mai obosit acasă şi tot mai lipsit de motivaţie să scriu pe blog. Şi dacă aş face-o, aşa, personal, ar fi deprimant şi nu vreau asta. Da, ştiu, ar fi frumos să mă duc să vizitez lumea, să fac excursii pe munte sau să-mi deschid o fermă şi să fiu propriul meu şef, să mă rup de corporaţie şi de sistem şi de patron şi de tot şi să devin un hipiot fericit, dar hei, am rate de plătit şi pamperşi de cumpărat, iar munca la corporaţie se vede în cont la finalul lunii.

Nu e o scuză neapărat, dar e un argument. Sigur, aş putea să mă organizez, să-mi fac un plan măreţ şi să mă ţin de el, să mă împing pe mine să fiu un om mai bun şi mai productiv, însă mă tem că a mă chinui să găsesc ceva de scris regulat zi de zi m-ar face să-mi percep blogul ca pe un al doilea job şi după 8-10-12-14 ore lucrând la companie nu mai am puterea să mă apuc de al doilea job. Încă sunt îndrăgostit de blogul meu şi nu vreau să pierd asta. Prefer să ajung acasă şi să dezvolt o formă uşoară de alcoolism funcţional şi să mă uit la netflix până se face prea târziu ca să mai pot prinde măcar 6-7 ore de somn.

Şi cumva cred că ăsta ar fi argumentul majorităţii bloggerilor ce odată nu se mai puteau opri din scris – s-au încurcat în viaţă. Cei doi eurocenţi ai mei.

Mihai Vasilescu …imi place ff mult si scrie zilnic cu un umor…si comunitatea de la el face toti bani ca sa zic asa !