Contul meu
Am intrat în ultima lună de dinaintea zilei mele de naștere. Și mă gândeam, sunt singurul care e profund morocănos când e ziua lui? Și care e enervat de toată agitația din jur și telefoane și LA MULȚI AAAAAAANI! și cadouri simbolice fără sens?
Încerc să îmi aduc aminte când a fost ultima oară când am fost fericit pentru că am mai îmbătrânit un an. Cred că a fost la 17 ani, la 18 ani a fost prima oară când mi s-a solicitat să părăsesc casa părintească. Practic, în loc să îmi pregătesc majoratul, îmi pregăteam bagajele.
Și mă mai enervează și că sunt născut în decembrie și, după o lună, deja am încă un an adăugat.
Life sux.
NOU
Ziua mea e săptămâna viitoare, sunt un mândru scorpion. E de kkt, mi s-a cam grizonat barba, simt babalâceala copleșindu-mă tiptil. Ăla micu’ îmi zice tandru că sunt un „bătrân libidinos muist” 🙂
NOU
Conteaza mult si ca iti zice tandru :))
NOU
Da, gen “Tandrule, da-te mai incolo ca nu vad la televizor” 🙂
NOU
am citit ‘simt babardeala coplesindu-ma’….
NOU
Eu pe 28 , junior pe 29 martie.
Asadar, de vreo 11 ani se intampla cam asa: “aaaa, parca ieri a fost si ziua ta, nu?”
NOU
Nu, nu ești singurul. Cred că are un pic legătură și cu copilăria și adolescența, cu educația primită.
Cam de pe la 6 sau 7 ani ai mei au început să trateze ziua mea de naștere ca pe o zi oarecare. De multe ori până și eventualul cadou venea cu întârziere sau nu mai venea deloc. Nici vorbă de petreceri, musafiri etc. Și cred că m-am învățat să o tratez la fel. Nu am făcut petrecere de majorat, nici nu mi-am dorit, dar nici nu cred că s-ar fi putut.
Urăsc “La mulți ani” – urile de formă, de aceea n-am data nașterii pe Facebook sau prin alte părți vizibile, nu prea răspund la telefon în ziua respectivă, n-am chef de sărbătorit. Sunt un morocănos ursuz. O fi semn de bătrânețe? :))
În schimb, pentru piticii mei organizăm petreceri în fiecare an, îi serbăm peste tot pe unde putem, cadouri, baloane, torturi, nebunii…. Poate fiindcă de-aia…
NOU
si aici la fel. In acele zile (partenera e cu trei zile mai devreme ca mine) plecam de acasa si de obicei departe de casa ca sa scapam de stres la munca sau in familie. Initial ne mai urmareau ceva reprosuri insa am observat in ultima perioada ca lumea ne respecta si din ce in ce mai multi ne urmeaza “pilda”.
NOU
SI eu sunt in decembrie, mai exact pe 18. Am devenit morocanos doar dupa 30 ani :), partea nashpa e ca imi luasem o masina fix de ziua mea (atunci a fost inmatricularea) si sa vezi ce fain e de ziua ta sa iti expire toate, RCA, ITP, Casco, etc……
NOU
Ș)))))))
NOU
si ca sa fie completa treaba, ultima masina ce o am, imi expira toate cam la 1 sapt de ziua sotiei…………
NOU
Cred ca e un semn sa renunti la frivolitati din astea si sa folosesti stbul ca a facut firea revolutie nu ai auzit?
Poti da banii de masini pe multa bautura
NOU
Asta cu cadourile simbolice o inteleg (intr-o oarecare masura) si nu prea. De regula sunt prostioare pentru care nu prea ai vreo folosinta si ajung sa se acumuleze undeva, ca nu poti sa le arunci ca nu e frumos :). Eu am incercat mereu sa aflu de ce are omul ala nevoie si chiar daca e ceva mai costisitor, tot se gasesc 3-4 insi care sa contribuie si sa-i luam lucrul ala util (sau seriviciu, experienta etc). Cumva suna aiurea sa-ti vina 5 invitati si sa primesti un cadou, dar e mult mai ok asa din ce am vazut (inclusiv eu prefer asta).
NOU
cash is king.
NOU
Da, la consignatie 🙂
NOU
20 april, cu hitler, taica-miu zicea ca o sa ajung om mare, n-am ajuns…inca…parca si ala dupa 50 a ajuns sa stie lumea de el bine bine, huu
NOU
Cand a zis “om mare” poate se referea la 150 kg 🙂
NOU
gandeste pozitiv… cu un an mai putin pana la pensie 😀
NOU
Sau unul mai aproape de mormant, cum spunea domnul din avatar.
NOU
Câți ani ai gica? Mai crezi în basme cu politicieni responsabili și capabili să rezolve problemele sistemului de pensie până ieșim noi la pensie? E pe minus de nu știu câți ani, și în loc de redresare noi o luăm vertiginos la vale, intervine acuși și declinul demografic, și toți acei ani în care majoritatea am fost plătiți cu minimul pe economie, deci contribuții ioc. Deci da, să ne pregătim pentru viitor luminos în care copiii noștri ne vor întreba ce e aia pensie.
NOU
I’m with you boss on this one. Si eu ma simt incomod de ziua mea. As vrea chiar sa nu mai existe acest obicei stupid de a marca inca o revolutie a planetei in jurul stelei mama. Nu e nimic de sarbatorit in faptul ca imbatrinesti. E de sarbatorit pana pe la 14 ani, ca e o evolutie constanta si vizibila la copil, s-a ridicat in picioare, face singur la olita, mananca singur, se imbraca singur, se spala singur pe tot corpul, sunt evenimente care merita marcate pentru a da copilului un sentiment de siguranta si evolutie. Dupa aia poate ca mai merge sarbatorit: prima erectie, primul act sexual, primul act sexual reusit, primul act sexual cu partener de sex opus, primul cu partener de sexul dorit. Merge sarbatorita viata, aparitia ei, primul copil, primul copil dorit, primul copil cu persoana dorita, etc.
Dupa aceste evenimente nu raman decat … fast forward… prima lipsa a erectiei, primul pipi pe drumul catre wc, prima lingura de ciorba pe piept, etc.
NOU
Cadouri nu mai astept de multa vreme, dar in fiecare an de ziua mea se lasa cu chef de minim 20 de persoane, gratare, pastrama, preparate la ceaun, coaste la smoker. Sa vad cum o sa fie si dupa 30, sper sa nu se schimbe prea mult.
NOU
Bietul om. Mie mi-e mila sa-i spun …
NOU
www.morenaevents.ro/
NOU
A mea a fost pe 7.10. am făcut 34. Acum vreo 10-15 ani, nevasta-mea îmi zicea că, pe noi bărbații, ne apuca “mid-life crisis” pe la 35. Da, sunt morocănos, mai am un an.
NOU
1 ianuarie…..in noapea de Revelion…..a fost misto pana la 45 …. acu’…la schimbarea prefixului nici asa , nici altfel. Nu mi-au placut niciodata telefoanele de felicitare. Noroc ca de multe ori nu am avut retea (cabane in munti) si anuntasem inainte de asta.
NOU
La mulți ani?
NOU
Nu, nu esti singurul. De mic copil nu s-a facut tam tam de ziua mea. Sincer incerc sa imi aduc aminte daca sub 7 ani am avut ceva special si nu-mi aduc aminte. Dupa 7 ani, se tot nimerea in preajma zilei mele de nastere (19 oct) sa iau note proaste la scoala. Asa ca ziua mea era umbrita de chestia asta si nu prea se sarbatorea cu fast. Am ramas socata la 18 ani cand m-a intrebat tata daca nu vreau sa imi tin ziua mea de nastere, in condiitile in care nu ma intreba niciodata asta. Deci mi-am tinut-o la 18 si apoi la 23. Anul asta am implinit 30 ani. Mai naspa zi ca cea de anul asta nu cred ca a putut fi. Toti prietenii mei dragi sunt plecati in tari straine sau in alte orase, fiecare casatoriti/maritate si cu copiii mici si cu imposibilitatea de a se deplasa catre mine (chiar daca m-au sunat cu drag pe facetime). Tata a venit la mine la o zi dupa ziua mea, vezi doamne sa imi zica la multi ani si sa ma vada. Fara nimic la purtator. Nu ca ma asteptam la un cadou din partea lui, ca nu ma astept avand in vedere pensia lui dar o data in viata implineste fiica-sa mai mica 30 de ani. Nu ma asteptam la averi dar nici la asa ceva. Asa ca da, nu am mari placeri de ziua mea niciodata.
NOU
Mai c-as propune ca la anul de 19 oct sa scrie maestrul un mic post in care sa-ti zica La multi ani! sau poate as insista prea mult daca i-as preda sarcina asta lui Nea Ilie 😉
NOU
Ceva intelectual, se știe știe știe! 🙂
youtu.be/QSLq2s9b9_4
NOU
Same here and worse. Eu am ceva la cap, sigur. Nu imi amintesc vreodata sa-mi fi placut abundenta de LeMeAuri de ziua mea. De cativa ani, chiar ma deranjeaza rau telefoanele la care tre sa fiu amabil cu toti cei care se simt obligati, de rudenie sau nu, sa ma sune. Problema este ca anul trecut, cand n-am primit decat 3(trei) felicitari, m-am simtit trist.
NOU
Pana pe la 30 de ani chiar simteam ceva diferit pentru ziua mea. Acum mi se pare ca oricare alta. Nu f bucuros. Nici trist. Nu prea mai reusesc sa-i vad importanta, unicitatea in raport cu alte zile.
De fapt, mi se pare obositor sa ma fortez sa ma simt altfel doar pt ca e ziua mea.
Daca ma gandesc, pe parcursul anului sunt zile mult mai bune sau mult mai proaste.
NOU
Oh daa. Urasc telefoanele de la multi ani si mesajele, dar din fericire din an in an sunt mai putine. Nu sunt o persoana prea sociabila :)). De cadouri nu mai zic. Cel mai mare disconfort insa il resimt la munca. Nu-mi place ploaia de la multi ani, imbratisari, pupici si conversatia de langa prajituri. Nu-mi place. De-abia astept sa treaca ziua. Imi displace atat de mult, incat nici nu am timp sa constientizez ca am imbatranit. De regula ma izbeste cand imi vad varsta pe foaia de analize…
NOU
Nu ma bucur si nici nu sunt trist de ziua mea. O zi ca oricare alta.
La varsta de 39, telefoane putine gen 5-10, de la oamenii care imi sunt cu adevarat prieteni. Si cu care de min. 2-3 ori pe an ma vad face-to-face la o bere sau ceva.
In schimb, zeci de mesaje cu LMA & shit pe FB. Si ce m-a scos cu adevarat din sarite a fost ca mesajele astea erau PUBLCE, sa vada lumea ca “ne pasa”. Asa ca, inainte sa fac 40, am scos data de nastere de pe FB. Ca prin magie, am ramas cu cele 5-10 telefoane si am scapat de “prieteniile” de fatada.
Case closed!
NOU
Dar nu sunt adorabili cei care, dupa jde sute de urari, pun a doua zi mesaj de genul ”Vai, sunt coplesit, nu ma asteptam, cat de multi sunteti cei care tineti la mine si mi-ati spus la multi ani” ?
NOU
Eu am viata clasica de sot si tata. La fiecare aniversare din familie plus Craciun si alte sarbatori in care curg si cadouri, imi dau silinta sa le ofer alor mei ce-si doresc. Aia e bucuria mea. Asa imi gasesc multumirea.
In schimb de ziua mea nu stiu ce vreau. Nu imi doresc nimic. Asa ca in general primesc sosete sau cate o curea ceva.
Evit pe cat posibil sa discut cu lumea. Nu am facebook, deci de sunat ma suna doar prietenii adevarati.
La fel ca in cazul tau, parintii nu mi-au mai urat nimic de mai bine de 20 de ani.
Prefer sa am liniste, sa ma izolez macar cateva ore si sa ma uit in urma la ce am facut, sa imi amintesc de copliarie, de vremurile cand nu aveam griji si responsabilitati.
Si mai am o chestie: Nu imi place sa cant “La multi ani”. Nu imi place sa mi se cante “La multi ani”. Deci ce naiba facem?
NOU
oh, urasc aia cu la multi ani. nu cant si, cand mi se canta, sunt stinghe, nu stiu ce pla mea sa fac, sa cant cu ei, sa tac si sa dau din cap ceremonios, sa…plm, nu stiu.
NOU
I feel the same. Mă simt ciudat să fiu în centrul atenției. Să fiul al naibii dacă înțeleg de ce trebuie sa sărbătoresc ca am adunat încă un an în corola de minuni.
Articolul ăsta m-a făcut să nu mă simt singurul om dezorientat de ziua mea.
NOU
multumesc!:))
NOU
Vai ce citesc aici, zici că e clubul sociopaților :))) Îmi place când e ziua mea, e adevărat, am mai îmbătrânit un an, dar am devenit mai înțelept, serbez încă un an în care nu am chelit, diferența dintre vârsta biologică și cea intelectuală (12 ani) a mai crescut cu 1, numai motive de bucurie. Nu înțeleg oamenii morocănoși de ziua lor. Crezi că dacă nu te simți bine nu mai îmbătrânești? Bucură-te cât mai poți 🙂
NOU
Sîntem apropiați ca vârstă și ca zi de naștere, apropiată de sărbătorile de iarnă. Simt ce spui despre morocăneală, dar am metodele mele de a mă simți bine de ziua mea:
1. Telefonul se închide. Dacă e cineva insistent, ”ups, l-am uitat acasă”. Dacă mă sună pe telefonul soției am grijă să știe că nu e ok. nu înțeleg asta cu de ziua mea stau cu telefonul de gât vreo 3 ore să acord din timpul meu prețios (doar 24 de ore are ziua asta A MEA!!!), de ce le-aș da eu altora din timpul acesta? Cu discuții banale, cu interlocutori cu car ein unele cazuri ma aud din an în paște…?
1. b. Timpenia ast acu telefoneala e destul de reciprocă la cei care o aprociază. În sensul că dacă nu l-ai sunat de ziua lui s-ar putea să se ”supere” și să nu te sune nici el de ziua ta. Par eo metodă foarte bună de sortat un pic apelurile…
1.c. Felicitările virtuale pe facebook îs și mai penale, adică dacă voiai să te deranjezi cât mai puțin ai reușit, ai găsit calea cea mai facilă. Deci ori schimbi data nasterii pe facebook sa ii bagi in deruta, ori inchizi facebookul o saptamina cel puțin (rfecomandabil forever) astfel încât… nu poți primi mesaje. Deloc.
2. Cadoul mi-l cumpăr singur. Adică… sintem copii, mai contează supriza? Contează să fie ceva care te bucură, pe care ți-l dorești cu adevărat. Ultima dată când m-a întrebat soția ce îmi doresc a ieșit nașpa: ”Vreau o imprimanta…” nici nu am apucat să termin ideea, nici ea nu a prins ideea că e ceea ce îmi DORESC eu, s-a lăsat cu nemulțumiri că la ce îmi trebuie, mai avem una. Am simțit că nu are sens să termin dorința mea cu ”…3D” că nu mai avea sens. Așa că dacă îmi doresc eu ceva îmi cumpăr, anunț că nu vreau alte cadouri și gata. (Da imprimantele 3d s-au ieftinit, au ajuns în jur de 700 lei dacă urmărești oferte, nu era problema de buget neapărat, cum nu e bugetul o problema nici la cadoul ei.)
3. Fă ce vrei tu în ziua aia. Cu siguranță o să vrei să petreci timp cu copiii tăi, cu soția, încearcă să fii egoist și să limitezi cercul doar la atât. Că doar ei contează.
Și în concluzie, eu nu văd ziua mea ca o numărătoare ”a mai trecut un an, am îmbătrânit”, îmbătrânim oricum în fiecare zi. Dar ziua mea e ocazia mea să fiu egoist, în restul anului nu îmi permit.
NOU
Totusi se pare ca esti nascut intr-a treisprezecea zodie! Astronomii sustin ca persoanele care s-au nascut intre 29 noiembrie si 17 decembrie sunt intr-o zodie noua, Opchiuchus (purtatorul de sarpe!)! Si uite aici motive de sarbatoare:
“Potrivit adeptilor celei de-a a treisprezecea zodii, nativii din zodia Opchiuchus se nasc numai in familii aristocrate, primesc o educatie aleasa si nu sufera niciodata din cauza saraciei. Cu alte cuvinte, in aceasta zodie se nasc numai oameni interesanti, superbi, fermecatori, cu un inalt simt al moralitatii, profund dedicati stiintei si artelor frumoase.” :))
Eu sunt foarte fericita de ziua mea, simt ca-mi apartine, o sarbatoresc cateva zile bune, e o nebunie, un ospat cu familia, prietenii dar o sarbatoresc si ..singura, uneori! Pentru unii e de neinteles si cred ca nici eu nu inteleg prea bine, stiu doar ca ma loveste un dor de duca nebun si ca vreau sa fiu singura! Sotul insista sa ma urmeze dar e imposibil! Si accepta! Iau trenul spre nicaieri, adica fara destinatie, pur si simplu cobor acolo unde simt ca ceva ma cheama, ratacesc sub un cer necunoscut, pe strazi necunoscute, printre oameni necunoscuti, vizitez catedrale, biserici si cladiri publice, ma ascund in cafenele cu o carte in mana, ore in sir uit sa plec,nu raspund la telefon si ma intorc dupa cateva zile si nopti intr-o stare de absoluta fericire.
Odata am innoptat cu o satra de tigani, undeva prin Ardeal, la o margine de sat, am dansat si am cantat cu ei in jurul focului, intr-o noapte tarzie si rece de toamna si pentru prima data am simtit ca ziua de maine nu conteaza, nici cea de ieri, ca exista doar acum si aici! Recomand!
NOU
provin dintr o familie foarte saraca, care ca sjngura educatie mi-a oferit ura si traume. spoiala mea de educatie e auto oferita si am scapat de saracie destul de târziu in viata, exclusiv prin forte proprii
NOU
@arhi Imi pare rau, tare rau ca ti s-a intamplat asta :'( dar ma bucur ca ai reusit sa te ridici deasupra a tot ce putea sa te ingroape pe toate planurile! Esti un supravietuitor si un luptator. Indraznesc sa spun ca azi esti Iubit de puii tai, de frumoasa Luna si de cititorii tai si indraznesc sa spun sa te bucuri acum si aici de iubirea asta si sa nu lasi neiubirea din trecut sa-ti umbreasca prezentul.
NOU
Eu pe 28 am sărbătorit cu colegii de celula, iar ieri cu foștii colegi de partid, viitorii colegi de celula
NOU
La Mulți, Mulți Ani!
Așa cu sete n-am urat nimănui!
NOU
Nascut la inceput de Ianuarie. Dupa Craciun, Revelion, Sfantul Vasile si Sfantul Ion, sunt morocanos si vreau sa fiu lasat in pace de ziua mea.
NOU
Cum ziua de nastere e in saptamana neagra scap destul de ieftin in ultima vreme, mai ales daca “uit” telefonul prin vreun sertar …
Tata ma suna cu cateva minute inainte de momentul aniversar (1.20 AM ora RO) si in general e cam singurul care apuca sa-mi ureze prin viu grai via telefon.
Nevasta si copiii by default, ca-s langa ei. Plus ca in aceeasi zi e si aniversarea semnarii contractului (casatoriei) asa ca nevasta face munca de dispecerat in ziua cu pricina.
Aproape in fiecare an am primit cate ceva (simbolic sau nu) la care nu m-am asteptat si care mi-au ramas intiparite in memorie: de la primul threesome (2003 cu doua colege de facultate) pana la un upgrade VIP de la LFC anul asta.
Si intr-un fel sau altul au avut grija sa nu fiu morocanos, mai ales de ziua mea.
NOU
Grumpy grav.
Nu lugu lugu, nu confeti, nu confiserie.
Si de Craciun si Revelion la fel.
So many reasons to be grumpy, so little time
NOU
Am facut 31 de ani anul asta la sfarsitul lui iulie. Nu am pretentii de cadouri sau lamultzeanuri. Mi se rupe mie, deci nu am complexe de importanta ca altii care isi dau petreceri mari chiar daca nu au bani de intretinere( true story bro). Mi se pare ca e un obicei invatat din societate, si vazut prin filmele americane. La copii mi se pare normal sa se sarbatoreasca, ei sunt mici si au nevoie de afectiune si validare, dar noi suntem adulti. Vremea validarii ar fi trebuit sa treaca deja. De asemenea, urez ” la multi ani” doar prietenilor apropiati, familiei si colegilor de munca. Nu am trecuta ziua de nastere pe facebook pentru ca nu ma intereseaza atentia falsa, daca nu esti in stare sa-ti aduci aminte o zi, e ok, dar nu vreau sa-mi faci urari doar pentru ca ti-a zis un AI sa o faci. Ori e din suflet, ori nu mai e. De asemenea nu ma stresez sa validez alte persoane, nu ma duc cu plocoane si altele, nu simt nevoia sa-mi cumpar afectiunea. Cadouri doar persoanelor apropiate si atat!
NOU
Rezonez… Nu sunt neparat morocanos dpmdv, dar nici extaziat ca altii cand le e ziua; insa ma oboseste agitatia altora de a-mi ura chestii mai ales cei care tot anul nu dau un telefon sa intrebe de sanatate si atunci brusc “da’ ce ai mai facut” etc.
Cadourile nu imi place nici sa primesc nici sa ofer; in familie ii apuca groaza cand vine ziua mea pt ca nu stiu ce sa-mi ia cadou dar nici nu pricep cand le zic ca nu vreau nimic, doar sa treaca pe la mine la un pahar de vin si multumesc pa.
In ultimii 2 ani mi-am luat zi libera de la stapan si dupa ce a plecat sotia pe plantatie mi-am pus un pahar de whisky, care se fac 2 si dupa aia realizez ca e o zi ca oricare alta si move on 🙂
NOU
In afara de copilarie cand eram bucuros ca vin prieteni sa ne jucam si primesc cadouri, si in afara de adolscenta cand era un prilej sa bei ca porcu cu amicii, nici eu nu mai simt nimic cand vine vorba de ziua mea. Mi-e groaza sa raspund la telefoane, sa ma prefac bucuros si alte cele. In ultimii ani, fericirea a venit din lucruri simple, un “la multi ani tati” urmat de un pupic, o masa buna in familie, si o zi de lenevit in pat la seriale.
NOU
www.youtube.com/watch?v=Lt1Ony-7oU8
NOU
Tu te plingi ca dupa o luna adaugi un alt an?
Ce zici de 4 zile? Ce crezi ca gindeste un copil care primeste in fiecare an un singur cadou care tine de Craciun, zi de nastere si zi de nume? In timp ce fratii au cadouri rasfirate in cursul anului pentru sarbatoare, onomastica si aniversare?
De ziua mea incerc sa-mi iau liber de la munca. Ca sa reduc, pe cit posibil, numarul chestiilor pe care le fac si al persoanelor pe care le intilnesc din obligatie. Ma gindesc ca e o zi obisnuita in lume, probabil undeva cineva moare si o familie plinge, altundeva cineva se naste si o alta familie se bucura…
Dar incerc sa o sarbatoresc facind ceva care iese din rutina impreuna cu familia… Cred ca nici macar pentru mine, cit pentru ei, sa simta ca aniversarile sint importante pentru noi impreuna…. Nu tin la chestiile materiale, cit la multumirea sufleteasca…
NOU
Nici eu nu ştiu să mă bucur de “ziua mea” şi nu că am fost brutalizat de părinţi sau ceva ci pur şi simplu pentru că eram săraci şi onomastica era o prăjitură făcută de mama pe care o mâncam în familie, fără invitaţi, prieteni, colegi… şi fără cântatul ăla lălăit La mulllţi aniiiii ! Era doar o prăjitură. După ani, încerc să par vesel de ziua mea dar nu prea îmi iese.
NOU
Sarbatoresc.
Ce dracu, am mai supravietuit inca un an, de ce sa nu ma bucur???
La un moment dat, n-o sa mai, asa ca … enjoy.
NOU
E frumos sa iti faci ziua in decembrie, mai ales pe 30, asa cum e a mea…. Incep revelionul mai devreme.
Sau mai bine spus, incepeam revelionul mai devreme, ca de cand cu copilul, nu imi permit sa mai chefuiesc atata (a se citi “de cand am imbatranit” :D).
Oricum, mie imi place ziua mea de nastere, chiar si la 48 de ani, in curand…
Ce nu am reusit inca e sa imi petrec ziua de nastere si revelionul undeva la o cabana, in mijlocul zapezii, fara semnal la telefon si doar cu cei dragi mie si… poate raman acolo pana se ia zapada 😀 (vise taiaca)
Asa ca, la multi ani noua!