cofraje

Pe vremuri, în neguri istorice demult apuse, nu se găseau ouă așa, unde voia mușchiul tău. Pentru că nu se găseau, punct. Toate mergeau la export, iar în magazine ajungeau rar, câte un lot de refuzate.

Partea drăguță e că nu puteai cumpăra ouă dacă nu aveai cofraj să dai la schimb. Imaginați-vă că stați la o coadă de 1000 de persoane, și nu e deloc exagerat numărul, ajungeți, după 2 zile, la rând și nu puteți să vă luați cele 2 cartoane de ouă, maximul pe care îi puteai cumpăra, din cauză că nu aveai cofraj la schimb.

Prin urmare, cofrajele nu se aruncau sub nicio formă. Dacă se spărgea vreun ou înăuntru, ceea ce era tragic, spălai ușor locul și le puneai la uscat. Nu se știa când ai nevoie de un cofraj, poate bagă ouă la Alimentara.

Da, băi copii, așa viață am avut noi în copilărie.
Mi-am adus aminte de mizeria asta când, dimineață, am deschis un cofrag de ăla dublu de 30 de ouă și, pentru o secundă, am fost tentat să pun cofrajul ăla undeva, bine.

Dacă cumva o să am nevoie de el, ce mă fac, fără cofraj?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.