Ieri a trecut prin parlament legea aia care mărește pensiile normale cu 40%. Desigur, o gherlă PSD, aruncată ca nadă pentru guvernul Orban, care face și va face ca trenul, fix în ultima săptămână dinainte de alegeri, ca să le explice pensionarilor de ce trebuie să fie muritori de foame, în timp ce Câțu plimbă lei la ING. Adică să își taie craca de sub picioare, pensionarii fiind cel mai mare și mai organizat grup social, în caz de alegeri, ei fiind cei ce țin PSD la guvernare de 30 de ani.

Și ce circ a fost peste tot, inclusiv în online, la specialiștii finanțiști/politică/biologie/chimie moleculară/orientul mijlociu etc. Ni se aruncă țara în marasm social, ne vom îndatora ca nimeni alții, huoo, nu se poate. Asta în timp ce beneficiarii, adică pensionarii, părinții și bunicii noștri, privesc dinafară cum li se hotărăsc destinele.

Și totuși, mărirea asta a pensiilor chiar nu mi se pare sfârșitul lumii.
În primul rând, pensiile românilor sunt o jignire la adresa oamenilor. Rezultanta bătăii de joc a 30 de ani de mizerie, oameni care au cotizat câte 40-50 de ani la pensii, cu salarii de oameni normali, au pensii care nu le ajung nici să își cumpere medicamente. Asta în timp ce pensionarii speciali precum Tudorel Toader încasează milioane de dolari, pentru că au fost la putere și și-au așezat frumos să adoarmă cum trebuie.

V-ați întrebat vreodată de ce pensionarii votează, întotdeauna cu cei care le promit că le dau chestii? Vă spun eu, votează de foame, de sărăcie, din speranța că vor avea o pâine în plus pe masă. Dacă pensionarii nu ar trăi cu grija morții de mâine, PSD și partidele populiste nu are avea nicio șansă, pentru că prima treaptă a piramidei lui Maslow ar fi ocupată, iar nevoile lor s-ar îndrepta spre securitate proprie, siguranța resurselor și a proprietății, lucruri pe care nu le mai cumperi cu o găleată și un kil de zahăr.

Și totuși, de fiecare dată când cineva încearcă să le ridice nivelul de trai, toți cei care au deja un nivel ridicat de trai, încep să se revolte ușurel, din spatele scăunelului de la Starbucks, dar vai, e inacceptabil, noi înțelegem perfect problemele pensionarilor (pauză pentru sorbit cafeaua fierbinte, cu lăptișor de soia exact cât e nevoie), dar pensionarii trebuie să înțeleagă că acum nu e momentul.

Când credeți că ar fi momentul? Când românia câștigă la lotto? Când se va descoperi un depozit de diamante pe care scrie PENTRU PENSIONARI, prin urmare nu va fi exploatat de nimeni, totul va merge în conturile pensionarilor? Când e momentul acela, care e clar că nu ar veni și nu va veni niciodată? Când?

Vai, ne vom împrumuta! Ce nasol, Orban s-a împrumutat miliarde în perioada asta, doar ca să aibă ce fura comitetul de salvare a romaniei de Covid. S-a furat în perioada asta ca niciodată, e plin bucureștiul de Porsche și băncile de conturi grășune. Panarama de la primărie a dat 100 de milioane pe un pod care nu face decât să blocheze traficul și se termină într-o groapă. Repetați după mine O SUTĂ DE MILIOANE DE EURO. 500 DE MILIOANE DE LEI. Dar pensionarilor li se explică că nu sunt bani, aia e, nu ai ce face, mai vedem.

Cât credeți că va dura această îndatorare îngrozitoare? Vorbim de oameni care trăiesc la limita de jos a sărăciei, de care râdem că nu se încălzesc iarna și ne deranjează confortul, neștiind că, pentru ei, căldura aceea se traduce în lipsa mâncării sau a medicamentelor. Cât credeți că vor mai trăi generațiile astea atât de distruse de către democrația originală a celor 30 de ani? 1 an? 5 ani? 10 ani? Credeți că mai rezistă 10 ani, să ne cheltuiască bănuții ăia împrumutați?

Eu nu cred.
Suntem jenanți, ca popor. Țara cheltuie anual sute de miliarde pe imbecilități care, în final, se concretizează în furt pentru partid, cum sunt tabletele Vonino de la sectorul 1, cu preț de iPad, dar pe noi ne fute grija extremă despre cum ne vom îndatora în mod extrem și nu e bine, că de aia a luptat Ceaușescu să ne achite datoria externă.

Ceaușescu era un țăran imbecil, reprezentantul legitim al unei țări la fel.