Cei ce mă cunosc știu că sunt un tip foarte bun la suflet, foarte de treabă, îți dau cămașa de pe mine la propriu și nu trebuie să fii neapărat femeie, dar am niște chestii cu care mă pierzi, dacă le faci.

Nu îmi place să fiu mințit. Nicium, niciodată. Pur și simplu așa funcționez eu. Dacă aflu că m-ai mințit cu ceva, nu mai am încredere în tine niciodată. Cine minte o dată, va minți și a doua oară. Doamne ferește să mă minți ca să obții ceva de la mine, atunci legăturile se rup pe loc, fără discuții sau explicații.

Mor când văd că nu ești punctual. Nu accept lipsa de punctualitate nici de la femei, nici de la bărbați. Dacă avem întâlnire la 3 și tu vii la 3 și 10 ca un ghiocel, ne salutăm și ne vedem de treabă, dacă nu e relație de business, cu siguranță a doua oară nu ne vom mai întâlni vreodată. Asociez asta cu lipsa de respect și, cât timp primești de la mine tot respectul necesar, faptul că mă consideri ceas cu cuc mă determină să uit de tine.

Dar ce mă scoate din sărite cel mai mult sunt oamenii care nu au cuvânt. Oamenii care promit chestii doar ca să se afle în trebă. Cei care spun da, facem și când e să facem devin agresivi Da ho, că o să facem, ai răbdare. Și nu o mai facem, că s-a enervat. Oamenii care zic că vin să vă întâlniți și de la care afli, după câteva zile, că nu au mai avut timp, nu au putut ajunge și nici să dea telefon să anunțe nu au avut cum. Oamenii care te încurcă știind că o să te încurce, dar nu au nicio remușcare în asta, ei și-au obținut satisfacția de moment.

Ei, pe oamenii ăia îi detest cu pasiune și îi exclud din viața mea fără niciun regret.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

74 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Auch, cineva te-a suparat tare. E “exclus fără niciun regret”.

  2. #2

    Wow! Ce tare esti!

  3. #4

    Am avut un prieten, ne știm de când aveam 6 ani. Acum vreo 3 ani am vorbit să-mi vândă niște carne de mici. Prima dată față-n față – clar, nici nu se pune problema. A doua oară la telefon, în seara dinaintea “tranzacției” – clar, nici nu se discută. În ziua cu pricina, îl sun – nimic – mai stau, sun iar – nimic. Îi trimit sms și whatsapp – nimic. Am mai încercat de câteva ori până seara – nimic.
    Nici până în ziua de astăzi nu a zis ceva…
    Repet, că poate nu a fost clar, prieteni de aproape 30 de ani, îi plăteam cât a cerut, am vorbit de două ori și a zis că da, nu a mai răspuns la telefon.
    Jur că am intrat într-o semi depresie (legat de încrederea în oameni) – nu pot să îmi explic ce căcat a fost în capul lui.

    • #5

      Ultimele cuvinte inainte sa vina spre tine “Ba, da parca ar merge niste mici!”

    • #6

      Și eu am un prieten pe care-l cunosc de vreo 20 de ani și mai are faze din astea. Dă bă un telefon, că de asta îl porți în buzunar fmm.

    • #7

      Singura scuza valabila e ca in drum spre intalnire l-au omorat unii sa-i ia micii.

    • #8

      Ăsta al meu nici futu10cwr n-a zis… de trei ani

    • #9

      Și eu am un prieten de mai mult de 20 de ani. Apreciez la el că este sincer cu mine. Dacă fac o prostie este primul care îmi zice. Rar așa ceva
      Dar Doamne cât de enervant poate fi. Pe măsură ce îmbătrânește devine din ce în ce mai intolerant. Eu pe de altă parte devin devin pe zi ce trece mai live and let live type.
      Presimt că nu este departe ziua despărțirii.

    • #10

      @Tudor – trebuia să ne vedem la el acasă, ca să nu-l deranjez cu deplasări. Și nu, nu l-a omorât nimeni… e viu și trăiește

    • #11

      Eu am un var care a zis ca vine la nunta fratelui meu, desi nu avea nici o obligatie (maica-sa divortase de taica-sau si noi suntem verii din partea lui taica-sau). Inclusiv in ziua nuntii, eram cu totii la starea civila, il sun si spune: “suntem pe drum, intr-o ora ajungem”. Nu l-am mai vazut cel putin 10 ani dupa aceea. Nu a patit nimic si nici nu ne-a spus vreodata de ce ne-a tras clapa

    • #12

      @Alex: poate l-au răpit extratereștrii….

    • #13

      Tu esti prieten cu Ciotoianu?

  4. #14

    Din pacate sunt foarte multi oameni care intrunesc cumulativ toate “calitatile” enumerate in articol

  5. #15

    Toate “caracteristicile” enumerate tin de educatie…si din pacate …romania este praf ….

  6. #16

    Deci te duci singur la pescuit?

  7. Recent am pățit o treabă, la care nu mă așteptam. Cineva destul de apropriat, care m-a ajutat și a fost ajutat de către mine, m-ar fi rugat ceva, de care aș fi uitat, dar extrem de mărunt. Mi-a dat mesaj să mă întrebe și mă jucam. I-am răspuns că verific după ce termin jocul. S-a supărat atât de tare, încât mi-a blocat numărul de telefon, m-a șters de pe fb etc.

    Un amic comun era foarte afectat, mai-mai să plângă. Eu nu eram deloc afectat și el nu înțelegea de ce. Eu în viața asta am pățit din astea o grămadă, și am învățat să uit oamenii. Dacă știu că nu am greșit cu nimic, nu am de ce să fiu afectat. Știu să îmi cer scuze când greșesc și asta e cel mai important lucru.

    Am avut destui oameni în jurul meu care mă căutau doar când aveau nevoie de mine. Din fericire, oamenii ăia au dispărut de mult din viața mea și nu-i regret nicio secundă.

    Sincer, nu îmi pasă să aștept 10 minute la o întâlnire, dar e de porc ca după cele 10 minute să mă sui să îmi spui că nu mai vii. Că de întârziat și eu întârzii și nu pot cere punctualitate de la oamenii din jurul meu.

    Totuși, am și eu chestii pe care nu suport la oameni. Oamenii care vor să te facă crezi că au o viață bună și vor să te facă te simți prost. Și de multe ori mint sau omit că viața lor are și aspecte nasole. Iar când le dai peste bot se codesc și încep să urle că și tu ai aceleași probleme. Corect, dar eu nu mă feresc să recunosc, că nu îmi cade coada.

  8. #18

    Pentru @Mihail
    Cat de bine se potrivește comentariul cu articolul …. Articolul este despre oameni care nu își respectă cuvântul dat, iar @Mihail ne prezintă cum se vede din partea lui, adică :

    Un prieten te-a rugat ceva mărunt pentru tine dar poate foarte important pentru el, pe tine de-a durut la basca, ti-a dat mesaj, iar te-a durut la basca și te-ai jucat în continuare, apoi el te-a blocat și ai rămas surprins de asta.

    Mai mult, ai mai pățit din astea o grămadă, deci să înțeleg că te-au mai rugat și alții diverse, nu ți-a pasat, ei ți-au dat block și și-au văzut de viață mai departe iar tu ai învățat să îi ignori.

    • Hai să punem lucrurile și într-o altă perspectivă, nu vrei?

      Nu m-a rugat nimic, așa susține persoana, dar nu m-a sunat să îmi ceară ajutor. A zis că mi-a zis, dar nu știu când, că nu vorbisem deloc de zile. Altminteri am fost foarte buni prieteni și în 99% din cazuri am ajutat acea persoană fără să mă gândesc. Dar, probabil, așa ai gândit și tu, cum a gândit acea persoană, când a decis să șteargă niște ani de prietenie, pentru un singur moment sau două. Ce contează 99%, 1% e cel mai important.

      Ție ți-ar plăcea ca așa zișii prieteni să te caute doar când au probleme. Dar tu când ai problemele tale, că ești și tu om, să îți întoarcă spatele? Tu ai vrea să ai astfel de prieteni? Că eu nu, sincer… Oamenii ăia au fost ajutați de mine de zeci de ori, dar la un moment dat, am decis să mă opresc.

      Știu, poate a fost ambiguu comentariul meu de mai sus…

    • #20

      Cea mai mare ura o am pentru oamenii aia flower-power, extrem de pozitivi. Mi se par toxici,superficiali si falsi pana in maduvioara oaselor.
      Alt model de om e ala de se baga in sufletul tau la coada. La orice coada se gaseste unu’ sa iti sufle in ceafa si sa bata din picior

    • #21

      hear hear

    • #22

      @Ramona, era ceva zilele astea pe Facebook:

      “Un nesimtit, la coada la cofetarie, fara sa pastreze distanta , la 10 cm in spatele meu, ii spune tipei cu care era : ce bine, mai sunt 4 pachetele cu budinca!.
      Eu, tocmai ajunsa la rand : ….si 4 pachetele cu budinca, va rog!”

  9. #23

    Hai sa-ti spun o intamplare din viata mea, poate te conving ca nu e totul alb si negru: pe vremea cand aveam firma (produceam geam termopan) trebuia sa ma intalnesc in oras cu reprezentantul unei banci pt o comanda serioasa, omul venea de la Cluj , nu special pentru asta, am apreciat. Ca deobicei am plecat la timp de la birou – 15 kilometri – dar m-a lovit soarta. M-a oprit politia cu RAR sau ce dracie scrie pe masina aia a lor si mi-au luat masina la verificat. Bai nene, chiar nu am crezut ca o ridica si pe cric! Touareg de doi ani.Am sunat omul, mi-a sugerat elegant ca din principiu nu asteapta nici un minut peste ora stabilita. Le-am lasat masina acolo, am plecat cu un coleg , dar pana a venit colegul si pana am ajuns trecuse ora fixa cu cinci minute si omul plecase. Asta e viata cateodata, iar m-am lungit

    • #24

      Aia cu “nu aștept” este porceală și nu are de-a face cu lipsa de punctualitate. Tu erai într-o situație care nu prea era în controlul tău, și ai avut bunul simț să anunți că nu poți ajunge, fiindcă motiv cu mașina.
      Eu cred că omul voia șpaga. Când ai sunat, au apărut 2 lucruri: (1)a văzut că ești om serios, și (2)a apărut oportunitatea de a încerca să “up the ante”. Tu n-ai marșat, a trecut mai departe.

    • #25

      Imi pare rau sa dezamagesc, suntem in ro, spaga era stabilita dinainte ca deobicei la orice contract serios, sa lasam fasoanele

    • #26

      Poate avea promisa o spaga mai mare din alta parte :))

  10. #27

    Intre prieteni, sunt permisiv la asta cu intarzierile cam jumatate de ora, desi eu personal fac tot posibilul sa fiu in locul stabilit la secunda, 30 de minute e cam nivelul maxim in care pot sa-mi ocup timpul uitandu-ma la oameni, la masini, dupa gagici etc. Daca am trecut de bariera 30 de minute am dat apel // mesaj cu eu nu mai stau, si dus am fost.

    Fara o ordine anume :

    – Urasc mistocarii. Nu oamenii care fac glume sau care au simtul umorului, mare diferenta, ci aia care fac glume proaste la adresa unuia fara aparare ( subaltern, mai slab, mai timid etc.) , aia care spun o gluma ( sau fac o gluma la adresa cuiva ) la care se rade o data, apoi o repeta toata ziua, sau zi de zi, pana iti vine sa le crapi capul cu ceva. Sunt faimosi de asemenea si pentru vorbele ” ce faci baa, nu zici nimic, parca esti mut ” pe care adora sa o strige de fiecare data oamenilor mai putin vorbareti sau mai anxiosi din grupul lor .
    ———————————————————————————————————————————————————-
    – Urasc membrii familiei // prietenii cat de cat mai apropriati care au impresia ca trebuie sa le fii 100% disponibil pentru orice, oricand. Nu accepta un refuz la o invitatie, nu accepta ca intr-o situatie anume chiar nu stii cum // nu ai posibilitatea // timpul sa ii ajuti, faimosi pentru expresii gen “te-ai smecherit, ai uitat de lume ” , ” am mancat din aceeasi farfurie ” , ” hai ba, nici intre noi in familie nu ne ajutam ” etc. Am avut norocul sa nu ma prea lovesc de d-astia in viata, dar in putinele dati cand a fost cazul, rupt contact direct, si daca mai vrei ceva de la mine, tu ma contactezi si iti ceri scuze ( in cazul in care ti-ai inteles greseala si ce m-a deranjat ) .
    ———————————————————————————————————————————————————-
    – Oamenii care-ti cer bani cu imprumut si ” uita ” sa-ti dea inapoi. M-am ars de cateva ori, asa ca nu voi mai da bani cu imprumut in viata mea. Daca dau bani, dau o suma pe care mi-o permit, fara sa-i astept inapoi, si doar persoanelor extrem de apropriate mie care sunt sigur ca ori imi dau banii inapoi, ori se revanseaza altfel.
    ———————————————————————————————————————————————————-
    – Fetele care fac videochat sau onlyfans si tin asta secret fata de fostul sau actualul lor iubit ( la familie nu discut si nu judec, multe au ales calea asta exact din cauza ca n-au avut o familie in spate care sa le ghideze // sa le ofere ce isi doresc ). Pare un punct spus ca o gluma, dar nu este.

    Sa ne intelegem, Romania este absolut patria videochatului si a dezbracatului pe internet. Ne rivalizeaza Brazilia ( 200 milioane de oameni ), Russia ( 150 milioane ), Colombia, Ukraina ( 40-50 milioane fiecare ) si Venezuela ( 30 milioane + si aici ). O tara cu o populatie si cu un nivel de trai ca a noastra nu ar avea ce sa caute sa aibe atatea fete in industria asta. La nivelul la care sunt cele mai sarace cateva sate din Romania, in Brazilia sunt sute de milioane de oameni, in Venezuela zeci de milioane, si tot cam atatea si in Russia // Colombia // Ukraina. Ukraina e mai saraca decat Moldova, ca sa intelegeti la ce nivel. Este un fenomen aproape inexplicabil, noi n-avem actrite porno cum au ungurii, cehii sau francezii, dar avem pe domeniul asta. Pe chaturbate, cel mai popular site de videochat din lume, sunt 3 fete cu peste 1 milion de urmaritori. Doua dintre ele sunt romance ( Caylin si hotfallingdevil ). Cu asta cred ca am spus tot.

    De ce le urasc ? Pentru ca sunt multe, foarte multe fete, cazuri cunoscute, scandaluri prin oras, despartiri cu cantec etc., care fac asta in absolut secret chiar si fata de actualii lor iubiti. Cu restrictii de tara si de regiune pe toate profilele si site-urile si etc. Pentru ca este absolut vomitiv ca iubitul tau sa te astepte acasa crezand ca esti la munca la birou, sau in caz ca lucrezi noaptea ( pentru piata americana, cine stie cunoaste :)) ), ca esti hostess, receptionera la hotel sau ce se mai minte, iar tu sa stai cu dansa-n sus full HD in fata a sute sau a mii de oameni. E dizgratios, urat, rusinos, lucruri d-astea dau nastere la inceli, la oameni cu sechele emotionale pe viata, la dereglati care incep sa injure orice fata nu le raspunde la salut etc. Nu toti nebunii astia au o scuza, dar cazuri de genul sunt, si intr-o tara ca a noastra unde meseria asta pare ca este din aur, sigur ati mai auzit si voi povesti de gen.
    ———————————————————————————————————————————————————-
    – Oamenii care iau apararea Is****ului in fata Palestinei. Nu, nu este cel mai inimaginabil de complicat conflict de pe suprafata pamantului. Nu, nu ” ambele parti au partea lor de vina ” . Absolut toti cei ce zic placa asta ori sustin Is****ul pe fata, ori ar cam vrea sa-i sustina, pentru ca detesta musulmanii, dar le e jena sa o zica chiar direct. Nu, ce li se intampla palestinienilor este un genocid, care continua chiar si in clipa in care eu scriu comentariul asta, si nu pot nici macar sa dau mana cu oamenii care au o opinie despre conflictul asta, dar opinia nu este favorabila palestinienilor. Ani si ani la randul nu am gasit nici macar o opinie a celor care sunt pro Is**el cu care sa rezonez, referitor la care sa zic ” da ma, au si ei dreptate ” . Nici macar una.

    Stiu, ” ce-ti pasa tie ba Ventore de aia de tot toci atat subiectul, parul din ochii tai, iesi la vot, fa curat in fata blocului sau a curtii etc. ” Aveti dreptate. Ce te priveste direct in orasul si in tara ta este mai important. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa devenim ca americanii, care in afara de Anglia, Franta sau Italia, nu mai stiu sa arate alta tara pe harta, si care cred ca spaniolii vorbesc limba mexicana. Am prieteni arabi, emigranti din Levant, prieteni palestinieni, si aici in Bucuresti, si in alte parti, ale caror familii n-au plecat de acolo de bine, si tot au reusit in viata, este o cauza foarte aproape de sufletul meu, donam pentru oamenii de acolo, sunt informat si interesat de chestii, este important pentru mine si imi pasa, asta-i viata.
    ———————————————————————————————————————————————————-
    – Controlorii STB. Pentru ca de 30 de ani ii ataca si ii hartuiesc de amenzi doar studentii nou veniti in Bucuresti care habar n-au sa foloseasca un card sau de unde sa cumpere, femeile singure si pustii timizi. II vezi odata pe an cu o razie cu jandarmi prin Ferentari // Rahova // Giulesti // Chitila etc. si atunci cheama si televiziunile, si presa, si stau si frumos la poze ca sa se vada ca ” isi fac treaba ” . Nu si-o fac si nu si-au facut-o niciodata cum trebuie, sunt niste mizerii, exact zonele unde sunt cei mai multi calatori fraudulosi, sunt zonele in care nu se duc niciodata.
    ———————————————————————————————————————————————————-
    – Fanii sau simpatizantii FC Barcelona care considera ca teoria UEFAlona e doar o exagerare si o frustrare a rivalilor din intreaga lume invidiosi pe tiki-taka-ul lor. Semifinala cu Chelsea din 2009 orchestrata de Ovrebo a fost o mizerie. Cartonasul rosu primit de Van Persie in sferturi in 2011 pentru ca n-a auzit fluierul arbitrului pe un stadion plin cu 99 de mii de oameni a fost o mizerie. ” La Remontada ” din 2017 ( 6-1 cu PSG dupa ce pierdusera cu 4-0 in tur ) a fost o mizerie orchestrata de Cuneyt Cakir. 1 penalty si o lovitura libera complet inventate. Dar l-au pierdut pe Neymar in vara aia iar karma, in care cred cu sfintenie li s-a intors cu prisosinta. Umilintele revenirilor lui AS Roma si a lui Liverpool ( astea da ” Remontade ” pe bune ), 8-2 cu Bayern, umilinta de anul asta cu PSG acasa, toate le-au fost servite perfect de acest Univers cu un amuzant simt al umorului uneori.

    In rest iubesc pe toata lumea. Hai ca am apel ma cheama astia la munca brb

    • #28

      ma gandesc ce haios e cand dai un sms

    • #29

      Ce om decent nu urăște IronDome-ul care apără populația civilă de rachete?

    • #30

      Ventor

    • #31

      “Fetele care fac videochat sau onlyfans si tin asta secret fata de fostul sau actualul lor iubit”

      Nu m-am prins, vrei să îl caute pe fostul (să îi caute pe foștii) ca să îi (le) spună că acum face videochat?

    • #32

      @Ventor

      Dar oare nu putem sa-i dispretuim si pe unii si pe ceilalti? E si asta o optiune.

  11. #33

    In principiu, sunt de acord, dar nu la nivelul tau. Adica mai accept un intarziat cateva minute (chiar si mai mult, daca e anuntat si/ sau justificat; altfel putem reprograma), o minciunica din comoditate, dar nicidecum nesimtirea crasa, minciuna de la alb la negru, de la da la nu, chestii din astea. In special aia cu promisiunile si cu situatiile in care te bazezi pe cineva. Sau credeai ca poti sa te bazezi.

    PS: Vezi c-ai scris gresit “cuc cu ceas”.

  12. #34

    Nu îmi plac grăbiții. Ăștia cu “mă scuzați, mă iertați, eu mă grăbesc!” și se bagă în fața ta la coadă, în lift, la bancomat.. ei se grăbesc, nu ca tine.
    Mi se pare o jignire cu manta: El/Ea (în special ea) se grăbește la ceva important spre deosebire de mine, care sigur stau ca boul la coadă, nu am altceva de făcut în viață. Este mai importantă pielea de pe curul ei, nu poate sta locului.
    Stai dracului la rând, nesimțito! Ți-a luat casa foc? Arde la fel și dacă te bagi în fața mea. Ești în casă în timp ce arde? Stai la rând, că și eu vreau să ies.

  13. #35

    Iata ca totusi mai sunt sanse la iubire pt ardeleni, ca nu apar acolo pe lista.

  14. #36

    Prieten din facultate, ne știam de aproape 30 de ani. Maniac de cât de corect era. Îi cunoșteam și familia, părinții fiind oameni în vârstă, și ca orice om în vârstă, cu ciudățeniile lor, un pic pisălogi. Tată-său a murit.

    La scurt timp, el a avut un conflict cu mama lui. Ulterior am aflat că era l-a acuzat de a fi moral răspunzător de moartea tatălui, căci din pură întâmplare, în preziua morții, tatăl și fiul se certaseră pe ceva minor.

    A decis să nu o mai primească pe mama lui în casă – lucuiau împreună, dar ea era în vizită în România – a schimbat yalele și i-a spus să nu se mai întoarcă, ci să rămână în România, de unde plecase la insistențele lui, cu 20 de ani în urmă.

    Femeia era disperată – femeie la 80 de ani – ne-a cerut noua ajutorul, să stea la noi, până își găsește o locuință. Am acceptat, din omenie, dar și fiindcă mă ajutase FF mult când am fost operat.

    Eu nici nu am crezut că treaba este serioasă, am zis că exagerează ea, sau că lui îi va trece supărarea în câteva zile. Au urmat telefoane iritate și iritante, că ce mă bag eu în familia lui, că să nu o primesc la mine, în numele prieteniei noastre, or else.

    Nu am putut ceda la ultimatumuri.

    Femeia a lucuit la noi aproape 2 luni, până și-a găsit ceva de locuit, și apoi s-a mutat. Prietenul nu mi-a mai vorbit de atunci, și nici măcar odată nu a sunat sa vadă ce face mamă-sa.

    Vii și te întrebi: dacă el așa a fost capabil sa se poarte cu mama lui – care l-a finanțat și l-a slugărit zeci de ani – cam câtă valoare au prietenii în ochi lui?

    L-am scos și eu din viața mea – el probabil că mă scosese primul – fără niciun regret.

    Epilog: femeia a murit subit peste 1 an. Am fost la înmormântare, unde efectiv am vomat în gură când am văzut circul de “fiu distrus de durerea pierderii mamei” pe care l-a făcut. Atât de grotesc și ridicol, căci jumătate din participanți știau povestea.

    • #37

      Poate si-o fi dat si el seama ca a gresit, ceea ce face durerea si mai mare. Oricum, urat comportament.

    • #38

      brrr, ma urmareste povestea asta

    • #39

      Cred că un caracter luminos are întotdeauna puterea să-și accepte greșelile și să zică iarta-mă. Când le zici de-abia deasupra capacului de la sicriu, e un pic cam degeaba.

      Este o poveste îngrozitoare.

      Cu 2-3 zile înainte să moară, femeia îmi povestea la telefon ce va găti de Crăciun, sperând că fiul va veni să o viziteze, ceea ce nu prea se întâmpla, sau nu la intensitatea și frecvența așteptărilor unei mame.

      Am îngropat-o cu 4 zile înainte de Crăciun…

  15. Foarte bine scris articolul, big like!

  16. #41

    Și io-s exact-exact ca Arhi , doar că nu le am așa cu vorbele (în scris) ca el.
    Pe scurt: îmi displac românii!

    • #42

      Românii şi româncele,
      Ţiganii şi ţigăncile,
      Guvernu’, banii, gaborii, găinarii,
      Puşcăria şi anii, cartieru’ şi veteranii,
      Copii şi drogurile, armele, blocurile.

  17. #43

    Eu sunt super tolerant cu oamenii, nu ma supar pe ei, stiu ca toti le avem pe ale noastre (eu de exemplu intarzii mai mereu – acum o sa intarzii la vaccin fiindca am citit si comentat aici). Ma deranjeaza infumurarea, ipocrizia. Singura chestie peste care nu pot trece e daca simt ca cineva imi zice / face ceva din rautate, cu intentia de a-mi face rau. Gen “ce sa-i zic lu asta ca sa il doara cel mai tare?”. Asta nu prea uit si nu prea iert. E usor aiurea, fiindca poti interpreta gresit.

  18. #44

    Mie-mi displace la om să fie ardelean. Sau bănățean, mai rea specie. Țărăneți țepari, proști și perverși la modul la care ăștia din regat nu sunt. Eu ca oltean, mă enervezi, îți dau în cap, e simplu, ăia te vorbesc pe la spate pentru tot restul vieții.

    • #45

      Nu-ți plac ardelenii cică, dar de vreo 3 ori când ai venit la Cluj m-ai tot chemat să bem și să mâncăm. Ardelenii nu îl plac pe ăsta, oltean bărbos, l-a apucat pandemia cu barbă de răsputin, mască de hipster.

    • #46

      Sper ca ungurii nu te deranjeaza…:)))))

    • #47

      @Infektus, nu te băga peste ăștia 2, mi s-a luat de certurile lor ca de mere acre. 🙂

  19. #48

    Iarna 24-25, vara prefer 21-22. Da, nu tot timpul anului prefer aceeasi temperatura. Dracu’ stie de ce.

  20. #49

    Hai că suntem latini, dacă zic ora 15 înțelegi că e de fapt 15:40, cine naiba vine la timp?

    Uite situație azi, sun omul sa ne întâlnim în juma de oră la parlament, eu eram in militari, ajung la Apaca mare desfășurare de Garcea, smurd, antitero, autobuze, trolee blocate, bara la bara, că le era frică că sare în aer Cotroceniul (a uitat cineva un geamantan). Evident era imposibil sa trec, m-am gândit să își o trotinetă din aia dar ploua rău. In București nu ai cum sa ajungi la timp decât pe 2 roți

  21. #50

    mă enervează familia/prietenii care te caută să le prestezi o muncă, doar fiindcă te cunosc și se așteaptă probabil de pomană. Îmi place să desenez, dau share pe whatsapp cu ceva cere mi-a luat între 2-10h, ghici cine mă caută ca să-mi dea voie să-i desenez și pe ei.

  22. #51

    PERSOANA SERIOASA.
    Primesc bani cu imprumut.
    Ii returnez vreodata-n viata.
    Si eu sunt punctual de obicei si ma enervez si plec dupa maxim 15 minute daca nu ajungi la ora stabilita fara sa anunti.
    Am mai avut intalniri la care nuvam putut ajunge din motive de trafic sau alte motive mai serioase.
    Uneori e bine sa n-ai prieteni alteori e bine sa ai.
    Eu sincer nu mai am prieteni, doar amici si colegi de servici.
    Am un coleg de servici care are o vorba: Nu dau bani imprumut ca nu vreau sa ne certam.
    Asa ca astept bani cu imprumut pe modelul Caritas.
    Ps primesc si crypto.

  23. #52

    Sunt oameni de care iau distanta de la inceput, oameni de care ma despart la un moment dat, dar nu pot fi obiectiv. De unii fug dupa cinci minute, de altii ma despart dupa prima calcatura pe bombeu, iar altora le suport toate porcariile pana cand reusesc, in cele din urma, sa ma scoata din sarite. Unora le pun stampila dupa cateva vorbe si, cu siguranta, gresesc de multe ori, iar altora le caut eu scuze pentru mizeriile pe care mi le fac. Sincer, nu stiu care imi sunt criteriile in privinta asta.

    • #53

      @Mache – îți dau și eu un exemplu de relație moartă la naștere.
      Acum o ora am fost la o bancă de aici (nu Ro), a găsit nevasta pe fb o concetățeană care lucrează acolo. Am zis că e mai repede în română. Long story short – am rezolvat ce aveam de rezolvat, mici discuții inofensive între operațiuni…normal.
      Discuții să ne vedem prin parcuri, la plimbare etc. Am fost de acord să ținem legătura.
      La final, întrebare din partea ăleia (pe care atunci o văzusem prima dată în viață): doar un copil aveți (era cu noi copilul)? Da. Păi și nu mai faceți? Nu.
      O întreabă pe pitică: nu vrei un frățior sau o surioară? Nu. Spune-le părinților că vrei.
      Am mulțumit și am plecat.
      După ce am ieșit, nevasta-mea: încă una cu care nu o să ne mai vedem în veci, este?
      ESTE!

    • #54

      @Dr. Acula
      Atunci, hai sa-ti povestesc si eu cum s-a terminat o prietenie de aproape 25 de ani. In primul rand, l-am dus in spinare toata facultatea. Cred ca totul a inceput dintr-un fel de mila. Era (si este) un ciudat, in felul lui. Era mai mare cu vreo 3 ani decat restul. Mai incepuse doua facultati, la una renuntase dupa un an si ceva, la alta, dupa cateva luni. La 21 de ani, inca il imbraca ma-sa cu camasi cu floricele si pantaloni de stofa bej, iar cand era frig, venea la cursuri cu o umbrela dintr-aia tip baston si cu o sapca de piele imblanita, cu clapete pentru urechi legate in varful capului. Reactia celorlalti iti dai seama care a fost. De ce-oi fi simtit ca trebuie sa raspund eu mistourilor? Uite-asa! N-am sa ocup locul aici sa-ti spun ce munca de convingere a trebuit sa duc cu maica-sa, sa-l lase sa se imbrace ca un student normal si sa nu-l mai tunda la coafeza ei, si nici ce strategii trebuia sa inventez ca sa-l ajut la examene. Ai lui erau despartiti, dar taica-su, businessman fost activist de partid, le dadea bani, nu gluma. Era inceputul laptopurilor, al telefoanelor mobile si al camerelor digitale, iar tipul, pasionat, avea mereu ultimele racnete. Asta, insa, nu-l impiedica sa fuga la buda cand venea nota de plata, chiar daca fusese ideea lui sa iesim la o pizza sau bere, sau sa constate, dezolat, ca si-a uitat portofelul acasa. Si nici macar nu cred ca vazuse in filme sau citise in carti chestiile astea. Le avea in instinct, pur si simplu. Daca a avut si cateva prietene, tot mie mi s-a datorat, caci ma saturam uneori sa-i tot explic de ce nu-l iau si pe el cand ma duc sa ma intalnesc cu vreo fata. Ca s-au dus toate unde au vazut cu ochii, dupa cateva zile …, probabil tot din cauza mea a fost, pentru ca n-am reusit sa-i explic ca fazele cu buda si portofelul nu prea tin la gagici. Pe scurt, i-am gasit joburi, punandu-mi obrazul pentru el. Ce mi s-a intors in obraz …, cred ca l-ar fi facul K.O. si pe Rocky Marciano. L-am si cununat cand si-a gasit o corporatista divortata si rea de clanta. Intre timp, taica-su ii facuse rost de un job banos la un minister, cu protectie de la ochi albastri si tinichele pe umeri. Dar business-ul nu i-a mai mers lui al batran, si securiciul si-a gasit si el o slujbulita la APIA, sa nu stea degeaba 2-3 ani, cat mai avea pana la pensie. Aici, a picat ca prostul pe un flagrant, cu o spaga de tot rasul: cateva sute de lei, carne, branza …, obiceiul pamantului. Si ma suna cretinul asta, ca sa merg eu la taica-su la arest, sa-i gasesc eu avocat, sa ma uit si eu pe dosar … . Pai, zic, tu nu esti in tara, sau de ce nu mergi tu? A, pai nu pot, zice, ca eu lucrez la Ministerul …, si oricum o sa-mi faca rau daca se afla ca taica-meu a fost arestat pentru luare de mita, daramite sa-l mai si vizitez la arest si “sa ma implic”. Am vrut sa-l injur inainte de a-i inchide telefonul pentru totdeauna, dar mi-a venit sa borasc.

  24. #55

    Io-s un ghem de defecte și de-aia tind să-i mai iert pe alții, deși am obsesia punctualității și-a cuvîntului dat. Însă nu atît ăia care nu le respectă pe-astea mă scot din minți, cît ăilalți, care vin după aia și-ți zic „Ei, hai, că faci prea mult caz, ce mare rahat?” (…că n-a venit la timp / c-a făcut pe niznaiul / că nu s-a ținut de promisiune, eventual de promisiuni, că te-a pus să X și Y pentru că N și M, cînd colo Nue și Mue)
    Și vine eșalonul doi de loaze: „Băi, ce țară de cîrcotași!” „Ah, dar cine te crezi să facă toată lumea sluj în fața ta?!” „Mvai, dar nimeni nu-i perfect, tu ești?”
    Da, mă, sînt, du-te-n zda mă-tii de-aici, să nu te mai văd!

    • #56

      la mine e nasol sa vii cu de astea, pentru ca atragi nervii pe care ii am asupra ta, complet aiurea, devii paratrasnet doar ptr ca esti prost.

    • #57

      Da, așa ajung de-i altoiesc din prima pe ăștia din eșalonul doi, chiar dacă se mai întîmplă ca pe comițătorii porcăriei inițiale să-i iert, să le mai acord circumstanțe atenuante, să le mai dau o șansă. 😀

  25. #58

    sunt Lucian si i-am gresit lui Cetin la faza cu statia. Nu ma asteptam sa mai scrie un articol despre cat de rahat de om am fost atunci, dar da…asa am facut.

  26. #60

    Eu iert orice femeilor cu tate mari. Daca ai tate mici, atunci e bine macar punctuala sa fii.

  27. Acum un an sau doi aveam un vecin care iubea (și cred că încă o face, dar nu mai suntem vecini, animăluțele amărâte de orice fel). Cumpăra cantități enorme de mâncare și le mai făcea și câte o masă caldă, la pisicuțele de la bloc. Într-o zi, văd pe profilul lui că a găsit un motan siamez, și nu îl poate ține.

    Mama are/avea o prietenă care iubește și ea animalele, sort of. Am zis că s-ar bucura dacă l-ar adopta la bloc, că e cuminte etc. O sun, e de acord, dar vecinul meu pune două condiții. Să fie castrat și să îl îngrijească corespunzător.

    Zis și făcut, ducem motanul la adresă, toate bune și frumoase. Singura chestie, e că făcea treaba mică pe covor, probabil ca să marcheze teritoriul. Dar doamna asta nu era supărată, și a zis că vede ea dacă îl sterilizează.

    După două săptămâni, când mă duc, văd că motanul avea o chestie pe piele. Era o formă destul de nasoală de râie. Iau motanul, și mă duc la doctor pentru o consultație. Se uită doamna doctor, vede la microscop. Era la foarte mică distanță de eutanasiere.

    OK. Hai să facem rost de bani să tratăm motanul. Vecinul meu deja se mutase, cred și am vrut să fac o faptă bună. Am cheltuit, nu mai știu cât, dar destul, reiterând că la final, tot pe banii mei, îl voi castra.

    Ce răspuns am primit?

    – Dumnezeu a lăsat animalele așa, dacă îl castrez face boli, eu nu sunt de acord. Și am fost sictirit și de atunci nu m-a mai căutat. Desigur, după ce pisica și-a terminat tratamentul și a scăpat de râie. Pentru că am insistat, atât eu cât și veterinarul să îl castrăm.

    —–

    O altă chestie, de care mi-am adus aminte azi.

    O altă prietenă de-a mamei mele m-a acuzat că i-am furat, ce credeți voi? Un CD cu BitDefender AntiVirus expirat din 2006. Treaba s-ar fi întâmplat în 2009. Și asta doar pentru că am întreabat-o de unde la cumpărat și l-am ținut în mână. A sunat și a făcut-o pe maică-mea albie de porci și nu au mai vorbit deloc de atunci.

    În ambele cazuri, mama a fost un pic supărată pe mine, sper că i-a trecut între timp. Și sper că pisica este bine. Ultima oară când am vorbit cu stăpâna, m-a sunat de ziua mea, și când a aflat că plec la test COVID, a zis că-s nebun și mi-a închis telefonul, înainte să mai întreb eu ceva despre motan. Ea era fană 6TV și, na… poate de la pilates.

    Sincer, nu îmi pare rău de bani. Mi-am dat toată silința să nu moară pisicul, era frumușel și cuminte. Îmi pare rău că nu am putut să îl adopt eu, dar blănoasa familiei nu suportă alte pisici și pe noi doar ne tolerează :)) pentru că suntem sclavii ei. Începe să zgârie, ăsta e semnul ei că vrea mâncare. Se ridică mama de la masă, se duce să îi pună de mâncare, că dacă mâncare stă în bol, refuză să mănânce a doua oară, miroase și pleacă. Din oră în oră, repetă figura și are o satisfacție deosebită când mama se enervează. Trece pe lângă ea și se duce înapoi în cameră.

  28. #62

    Laşii, mincinoşii, oportuniştii şi cei care-ţi fac rău, gratuit, numai pentru că nu le plac ochii tăi . Rezist psihic, destul de bine, la toate categoriile astea, dar ce mă scoate din minţi, de-a dreptul, sunt bârfele/bârfitoarele ! Tocmai am descoperit, din întâmplare, că sunt “protagonista” unui show de bârfe, in biroul în care lucrez, acest show fiind susţinut de două dintre mimozele recent angajate ( pe pile ), pe care le-am ajutat să înţeleagă si să înveţe cam ce-ar fi de făcut la muncă. Si cum eram singura din birou care le-a sărit în ajutor, s-au găndit să mă recompenseze din plin . Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti, nu ?! Când am simţit că nu mai pot, le-am zis direct, că ştiu de mizeriile lor, dar ele se jură că nu şi nu, deşi le-am dat de înţeles că am probe ! Am o silă de nedescris ( şi aşa va rămâne definitiv ) mai ales când le văd comportându-se mieros şi precaut cu mine, în timp ştiu prea bine ce jigodii infecte sunt, de fapt !!!

  29. #63

    Laşii, mincinoşii, oportuniştii şi cei care-ţi fac rău, gratuit, numai pentru că nu le plac ochii tăi . Rezist psihic, destul de bine, la toate categoriile astea, am trecut prin chestii cumplite în viaţă, dar ce mă scoate din minţi, de-a dreptul, sunt bârfele/bârfitoarele ! Tocmai am descoperit, din întâmplare, că sunt “protagonista” unui show de bârfe, în biroul în care lucrez, acest show fiind susţinut de două dintre mimozele recent angajate ( pe pile ), pe care le-am ajutat să înţeleagă si să înveţe cam ce-ar fi de făcut la muncă. Si cum eram singura din birou care le-a sărit în ajutor, s-au găndit să mă recompenseze din plin . Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti, nu ?! Când am simţit că nu mai pot, le-am zis direct, că ştiu de mizeriile lor, dar ele se jură că nu şi nu, deşi le-am dat de înţeles că am probe ! Am o silă de nedescris ( şi aşa va rămâne definitiv ) mai ales când le văd comportându-se mieros şi precaut cu mine, în timp ştiu prea bine ce jigodii infecte sunt, de fapt !!!

  30. #64

    Mie nu imi plac oamenii care gresesc si tot ei sunt tari in gura. Mi se umple toate venele, jur

  31. #65

    eu efectiv urasc un singur lucru la oameni: atunci cand stabilim sa iesim peste cateva zile, o saptamana, o luna, sa facem un weekend impreuna, eu sun si ei ori nu raspund, ori amana la nesfarsit.

    case in point: din ian 2020 vorbesc cu o prietena buna (pe care eu am considerat-o f buna pana de curand) sa ne vedem. pana acum, am sunat-o de vreo 15 ori (cam o data pe luna), imi da reject, mesaj din ala automat in engleza etc. intr-un final mi-a raspuns si mi-a zis ca a fost ff ocupata, ca nu e suparata pe mine (tot ea) si sa nu imi fac scenarii, ca sigur ne vedem, mai ales ca s-au mai relaxat restrictiile.

    este aproape iunie 2021 si tot nu ne-am vazut. ar fi a doua prietena pe care as concedia-o tot din acest motiv.

    • #66

      Din ianuarie 2020?! Suntem în fuking mai 2021…
      Sincer, și eu am avut perioade ocupate de n-aveam timp nici să respir, da’ n-am avut un an jumate chiar atât de ocupat non-stop să nu găsesc 5 minute să dau un mesaj “bă, sunt îngropată în chestii, jur că te caut când dezgrop o mână și un umăr” sau ceva.

      Și dacă eram paranoia în materie de covid (am cam fost:) :), ziceam direct “mi-e frică, hai s-o lăsam pt când s-or mai liniști lucrurile/ne-om vaccina”.

    • #67

      Aceiasi poveste cu un prieten.
      Timpu trece si eu tot.sunam – ba hai sa.ne vedem.ca trece draq viata.
      Dupa 6 luni am.renuntat sa il mai.si caut sau trimits kkturi pe whatssap.
      Imi.zice o.prietena ca poate e depresiv ca nu stii tu prin ce trec oamenii, ok pun mana pe.telef si sun. Imi da reject. Ii scriu bai esti ok etc? Nu raspunde.
      In tot.timpu asta era cu like and share pe.fb.
      Aia e. Case closed

    • #68

      In ultimul an mi-am vazut prietenii mult mai rar decat obisnuiam. In prima faza din cauza pandemiei, apoi pentru ca efectiv nu am energie. Numai gandul ca ar trebui sa fac un efort sa arat prezentabil, apoi sa ies in agitatie si sa socializez (am uitat cum se face treaba asta , si parca nici gandurile nu imi mai sunt coerente de la un timp) ma face sa ma simt deja obosita.

      Si eu fac la fel, aman de pe o zi pe alta, raspund tarziu sau deloc, conversatiile sunt foarte scurte: Eu sunt bine, tu? Ok, vorbim alta data. De la un punct incolo deja mi se pare penibil sa raspund sau sa sun doar ca sa aman DIN NOU in speranta ca saptamana viitoare am sa ma simt mai capabila.

      Chiar si mama m-a intrebat daca sunt suparata pe ea, pentru ca vorbim destul de rar in ultima vreme. Probabil si prietena ta ti-a spus chestia asta pentru ca a mai fost intrebata de alte persoane pe care le evita.

      In cazul meu, sunt suparata doar pe mine, imi pare rau sa constat ca e mai simplu sa las un comentariu aici decat sa raspund prietenilor la care tin foarte mult, desi ma comport in halul asta. Cel mai mult socializez la mega: nu vreau punguta, platesc cu cardul. Probabil am luat-o razna intre timp.

      Daca puteti, nu luati personal astfel de lucruri. O sa ne revenim si noi, astia mai salbatici, pana la urma.. Intre timp, sorry we are so shitty 🙁

  32. #69

    Am o boala maxima pe astia fara cuvant. Am patit-o chiar ieri. Am nevoue de o referinta(pt cetatenie) pentru fata mea si mi-a promis cineva ca imi da(una din referinte e greu de obtinut) Vorbit ore intregi, stabilit si, dupa cateva zile se razgandeste! Spune bah de la bun inceput, nu mai manca cacat numai sa te simti bine! Mor pe astia…

  33. #70

    singurul loc unde nu am reusit sa fiu punctual de vreo 5 ori a fost bucuresti. De vreo 3 ori din cauza alora cu care eram… si care radeau de mine ca ma agit ca nu ajungem la timp.

    Literalmente o doamna cu care eram si mergeam, la o intalnire dinaia importanta care are si un tratat international in spate, cu 10 minute inainte intalnirii spre care mergeam s-a hotarat sa bem o cafea intr-o cafenea. la masa… in viata ei nu a vazut o criza de nervi ca a mea.

    eu innebunesc pur si simplu cand nu reusesc sa ajung la timp…o iau razna… nu mai sunt bun de nimic juma„ de zi.

    am avut ieri interviu online pentru niste pozitii de expert… m-au anuntat in scris si la telefon ca e la 12.20 la 12.40 mi-au dar invitatie pentru 13 si 15. au intrat in intalnire la 13.20. nu scuze, nu nimic…. eu fiind pe teren cu o echipa de oameni dupa mine si programari facute de zile bune.

    mortii mamii lor de bucuresteni cretini. singurul loc din tara asta unde unii considera nepunctualitatea un ATU si chiar o obligatie…

    • #71

      si prima ora in Bucuresti e asa pe la 9-10 undeva… neclar. la mine daca ne vedem la prima ora inseamna ca la 8 fix sunt la tine in birou sau esti la mine in birou. la 10 deja sunt satul de munca…

    • #72

      Programul multora începe totuși la 9. 🙂

      Alții consideră că prima oră e prima oră posibilă pt întâlniri, după ce se dezmeticesc, își beau cafeaua, se pun ca curent cu bârfele și rezolvă urgențele extrem de urgente.
      N-am o problemă majoră dacă mi se spune “la prima oră” și apoi “la 10”.
      În schimb intervalele astea largi gen 9-10, sau 8.30-9 mă scot din papuci. Spune o oră și eu o să fac pe dracu-n 4 și pe mă-sa-n paișpe să fiu acolo la ora pe care o zici.

      Si am o problemă cu ăia care zic “să facem/să ne vedem/să chestii la prima oră/la prânz”, spune frate o oră pe ceas, pt unii “prima oră” e 7, pt alții e 9, știu oameni care iau prânzul pe la 11, eu mănânc între 13 și 14.
      Săptămânile trecute trebuia să plec undeva cu cineva, oră de întâlnire “după ce îmi beau ceaiul”; mi-a crescut tensiunea.

  34. #73

    Prieten din copilărie al fostei soții. Întâmplarea face că după ce ne-am despărțit, el a rămas mai mult în relații cu mine decât cu ea. Ea i-a cam dat flit, pe pretext că el încă mă mai frecventează.

    5 ani mai târziu, el divorțează – din nou – avea și niște probleme medicale, era pe disability , și-mi cere $5000 pe termen lung – 1-2 ani – ca să poată plăti avocatul, căci altfel pierde custodia copilului [pe care îl avea cu ultima dintre zdrențe].
    Îi dau pe cuvânt, nici măcar nu am făcut un act de mână. Pierde procesul, se apuca de băut și mai tare, ajunge aproape în pragul morții, cumva scapă, dar foarte paradit și imposibil de recuperat pentru workforce.
    Intră în alte belele, continuă să-mi ceară bani, îi mai dau cu țârâita până ajunge datoria pe la $5500 – nu i-am pus niciodată dobânda – aflu de la alții cunoscuți că a împrumutat și de la ei între $3000 și $10000. Nimeni nu a primit înapoi măcar $1.
    Se dă de gol că nu și-a angajat avocat și de aia a pierdut.
    Apoi primesc o înștiințare oficială că a declarat faliment personal – btw este falimentul #2 – și că nu-l pot acționa separat în instanță ca să-mi recuperez banii. Oricum nu aveam de gând.

    Acum face foamea și este la un pas de evacuarea din locuință – sau de fapt așa ne minte, în ideea că poate-poate… Nu-i mai răspund la telefoane, dar mă mai întâlnesc cu el random, prin cartier. Continuă să-mi povestească aiureli.

  35. #74

    Cam fixist! Astea sunt chestii mărunte, deranjante doar când se repetă des. Nu cred că Nichita Stănescu era prea punctual, dar mi-ar plăcea să îl aștept și zece zile, nu zece minute!