Mâine dimineață mă voi trezi special la 9.30 ca să văd această finală. Pentru că, după mine, este cea mai frumoasă finală posibilă.
De ce?

Pentru că participă la ea cei doi favoriți ai mei all-time.
Ding Junhui a depășit demult timpurile când lua bătaie de la Ronnie O’Sullivan cu 16-5 și pufnea în plâns, în mijlocul arenei. A demonstrat că e puternic, că e bun și mai presus de orice, are un psihic de învingător.

Iar Mark Williams este preferatul meu dintr-un motiv oarecum mai ludic.
În 2004, anul imediat următor anului în care a ieșit campion mondial, i s-a născut copilul în timp ce participa la World Championship. Și a venit Williams al meu la meci ATÂT DE BEAT, dar atât de beat…avea niște ochi roșii în cap și o privire aiurea, de leșinai de râs. Până și vestiții Marius Ancuța și Daniel Bontea chicoteau în comentarii. Și chiar în condițiile respective, tot a câștigat meciul.

Și de atunci și-a câștigat locul său în inima mea pentru totdeauna, indiferent de cât de bine sau de prost a jucat.
Așa că mâine o să le țin pumnii la amândoi.

LE:

1-1. Mark Williams a inceput cu un joc de peste 100 de puncte, iar Ding Junhui a terminat tot cu unul de peste 100. Frumos de tot.
Sincer sa fiu, am stat si am ascultat comentariul colegiulor englezi ai lui Ancuța și Bontea. Am dat înapoi pe rromâni, așa de tare m-au plictisit englezoii.

A câștigat Williams. \wiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii/

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.