Mă țin de ceva vreme să scriu o chestie, dar tot uit.
Nu îmi plac deloc oamenii, femeile în special, care “salvează” animale, dar pe pielea altor oameni.

Le știți și voi:

Fetelor, am găsit în parc/curtea blocului/câmp etc minunea aceasta de pisoi/cățel, pare a avea câteva săptămânia și l-am salvat, dar, din păcate, eu nu am loc acasă, așa că va trebui să mă despart de el, cine vreau un pisoi?

Persoanelor, ce faceți voi nu e salvare. Luați animalele din mediul în care deja s-au adaptat doar ca să vă creșteți vouă egoul, Vai, ce persoană bună sunt eu, cum am salvat de la moarte jigodiile astea mici. Nu e salvare ce faceți voi, e bătaie de joc față de animale și față de oamenii pe spatele cărora încercați să vă creșteți stima de sine. Nu, nu sunteți oameni buni, sunteți niște mici scârbe care pasează responsabilitatea altor.

Oamenii buni sunt oamenii ca Bogdana și Radu, oamenii care au luat animelele de pe stradă, au decis că trebuie să le salveze viața și asta eu făcut. Ei singuri, fără să îi paseze altora și să se bată fericiți pe burtici, Uite ce oameni de treabă suntem noi, am salvat o viață.

Nu, om de treabă ești când găsești 3 pui condamnați la moarte și îi iei și îi crești tu. Sau când, ca Andrei, reușești să oprești comercializarea animalelor într-un Pet Shop. Atât. Restul e ciorbă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

32 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Azi am dat 6 like-uri pe facebook si am injurat 2 cretini.Practic am facut lumea un loc mai bun si ma simt fericit.Maine o luam de la capat.

    • #2

      au vazut toti prietenii like-urile alea ? daca nu, n-ai facut nimic. mai incearca si maine.

  2. Pai sa fiu oarecum in semi-spiritul articolului. Găsit acum 3 luni vreo 3 pisoi fătați de vreo câteva zile, i-am hrănit cu biberonul odată la 3-4 ore. Acum sunt destul de mari ca sa mănânce hrana solida. E cineva interesat de vreunul ? Ii pot aduce eu cu ii vrea, dar doar in Constanta.

  3. E in Iasi o chestie misto, catelier sau ceva de genul. Oamenii au un atelier de facut ceva din hartie, flori, habar n-am, dar e cu hand made. Si acolo mai aduna si toti puii de pisica, ii hranesc, ii deparaziteaza, ii invata la litiera etc. si ii dau spre adoptie. Ideea e ca ii dau spre adoptie cu contract precum ca o sa ai grija de el daca il iei acasa si am inteles ca iti ofera si ceva hrana/nisip pentru o perioada parca, dar aici nu bag mana in foc.

    Acu despre cei, in special cele, care gasesc niste pui de caine/pisica abandonati, le fac 3 poze si le pun pe facebook au impresia ca lumea e asa retardata si nu stie ca exista pe strada asa ceva? Adica de ce as adopta un caine din celalalt colt al orasului cand pot foarte bine sa cobor in fata blocului si sigur gasesc unul.

    • #8

      Toata salvarea asta de pui la scara industriala are efectul negativ de a umple strazile de pisici adulte pe care noii stapani le abandoneaza dupa cativa ani, fie aruncandu-le in strada fie neglijandu-le pana cand pisicile fug singure de acasa.
      Daca astia cu catelierul mai si castreaza puii inainte sa ii dea atunci e mai ok.

  4. #9

    Eu cred ca solutia pentru ca tinerii sa nu mai plece din tara, ar fi ca guvernul sa interzica pisicile si cainii,

    Ma uit din cand in cand pe site-uri si pagini de Facebook, iar 70% dintre “donatori” sunt oameni care pleaca din tara. Sau se muta din oras.

  5. #10

    Mantzy likes this not

  6. #11

    deci nu e ok sa iei animalul, sa-l ingrijesti temporar si apoi sa-i gasesti un camin la altcineva pentru ca il iei din mediul in care deja s-a adaptat, iar daca faci asta esti o scarba

    dar e ok sa iei animalul, sa-l ingrijesti si sa-l pastrezi

    mda

    • #12

      da, esti o scarba, pentru ca il iei ca sa cauti un fraier cui sa il dai, nu pentru ca il iei din mediul sau. iti transferi responsabilitatea, tu te-ai spalat pe maini, l-ai luat din parc, ce fiinta buna esti.

    • #13

      Tizule, cei care iau un animal de pa strada ca sa il dea sunt genul de oameni care nu isi asuma responsabilitatea cresterii unui animal. Il salveaza de pe strada, se ocupa de el putin si dupa aia se plictisesc si vor sa scape de el. Si dupa aia le vine cheful din nou sa salveze alt animalut de care iar se plictisesc peste cateva saptamani (de obicei cand se satura de facut curatenie dupa el, ca de educat nu au habar).
      Cei mai jegosi sunt – de departe – cei care iau puiul de pe strada, il tin in casa cateva luni fara sa il educe in niciun fel si dupa aia ii cauta alt stapan animalului care deja a crescut si are alte nevoi decat un cosulet cu o paturica (mai pe scurt, puiul nu mai e o jucarie). Si atunci se plang ca nu mai pot sa il tina, ca ei stau la bloc.

    • Alex cu A mare de la tampit e cretin sau ce penis de catel salvat intru zoofilie are?

  7. #15

    Am intrat sa citesc comentariile, sunt dezamagit, ma asteptam la mai multa hatereala.

    • #16

      Am un şarpe pe care îl cresc de mic. Vreau sa-l dau pentru ca devine neserios cand îl scot în oraş.

    • #17

      Șarpe, iar se iau ăștia de tine. E cazul sa bagi replica deja consacrata.

  8. #18

    Scuze, dar n-are niciun sens ce zici. Pui de câini și pisici care s-au adaptat pe stradă??! (Sau pe câmp, tot aia.) Nu există. Sunt condamnați la moarte sigură.
    Eu am boală pe cei care le fac poze și îi lasă acolo, nu-și asumă un foster, o vizită la medic, ceva. Doar cerșesc celorlalți să se ducă și să-i ia. Ei au întotdeauna o scuză întemeiată să nu facă asta. Nu au timp, ia bichonu lor purici, deranjează vecinii, etc.
    Nu îi pot lua acasă pe toți. Am ajuns la limita de 5. Mai departe, încerc să îi dau spre adopție, dar, în timpul ăsta, îi țin la mine în casă. Deci, după tine, mai bine îl lași să moară în stradă, dacă tu nu mai ai cum efectiv să îi adopți? Nici măcar nu merită șansa de a-și încerca norocul? Apropo, eu de câte ori am dat spre adopție, i-am dat vaccinați și castrați sau m-am angajat să suport costurile sterilizării.

    • #20

      @Stefania: “mai bine îl lași să moară în stradă, dacă tu nu mai ai cum efectiv să îi adopți?”

      O catea fata intre 3 si 10 pui o data, hai sa spunem in medie 6. Unele fata si de 2 ori pe an (perioada dintre calduri e de 5-10 luni). Hai sa spunem ca, in medie, pentru fiecare caine adult se nasc cam 4 pui pe an. In fiecare an. Adica daca intr-un an ai x caini in anul urmator ai avea 5x. Chiar daca ii scazi pe cei care mor de batranete tot obtii un spor fantastic. Si asa de la an la an in progresie geometrica.
      Nu e vorba ca tu nu poti adopta toti cainii, e vorba ca TOATA OMENIREA nu ar putea adopta toti cainii care sa nasc daca toti ar muri de batranete. Pur si simplu oamenii nu se inmultesc in acelasi ritm cu cainii.

      Evident, in realitate lucrurile nu stau asa, deci ne-a scapat un amanunt, si anume ca majoritatea puilor care se nasc mor inainte de a ajunge la maturitate, din varii motive (frig, foame, boli, mancati de alte animale etc.) Asta e marele cerc al vietii.
      Pe scurt, da, eu las puii sa moara. Si tu lasi puii sa moara, la fel ca si restul oamenilor. Nu ii vezi cum mor si preferi sa nu te gandesti la asta, dar o faci oricum. Si nu numai puii de caine, ci si cei de caprioara, de iepuras si de sconcs. Hai sa terminam cu atitudinile astea “Holier than thou”.

    • #21

      @alex, zău dacă am înțeles ce ai vrut să spui.

      Eu văd lucrurile în felul următor:
      1. Pot să îl adopt, îl adopt.
      2. Nu pot să îl adopt, dar îmi asum că, dacă îl iau în foster, s-ar putea să rămân cu el și să nu îi găsesc adoptator. Îmi asum acest risc și, orice s-ar întâmpla, nu îi mai dau drumul înapoi pe stradă.
      3. Excesul de câini și pisici se eutanasiază uman.
      4. Oamenii care au deja în grijă animale se obligă să le sterilizeze sau să se asigure că nu le lasă să se înmulțească.

      Unde e atitudinea aia, în care mă dau o sfântă? Sunt pragmatică. Dacă pot să îi ofer o șansă, o fac. Dacă nu, îl las în stradă, știind că va muri, dar nu mă apuc să fac istericale că alții nu îl salvează, în timp ce scuzele mele sunt mai bune decât ale lor.

      Mor oameni, câini, pisici, păsări, you name it. Nu caut înnebunită să le salvez pe toate. Dar, dacă mă intersectez cu vreo ființă aflată în dificultate și POT să ajut, o fac.

    • #22

      pa nu poti, atunci cand il iei acasa cu intentia clara de a gasi un altul care sa se procopseasca cu animalul. daca lumea ar fi mai normala, ar fi mult mai putine pisici si caini pe strada, aiurea.

    • #23

      @arhi,

      Aham, deci am greșit că am luat de-a lungul anilor animale de pe stradă și le-am găsit stăpâni. Scuze, nu știam că trebuia să le las acolo.

      Ca fapt divers, am ținut legătura cu noii stăpâni, iar animalele au parte de cele mai bune condiții. Dacă le păstram eu, ajungeam să le dau mâncare de calitate mai slabă și să nu le mai pot asigura vizite la veterinar și plimbarea necesară. Deci, în accepțiunea ta, ori îl iei, ori îl lași să moară, dar Doamne ferește să încerci să găsești un om dispus să îl adopte. De parcă i-l bagi pe gât sau ceva…
      Pentru mine, logica asta are o gaură. Spune-le și ălora din țările civilizate care se chinuie cu adăposturi și cu promovarea adopțiilor că sunt niște proști și că nu așa se face.

    • #24

      da, practic ai gresit.

    • #25

      Haha, știam că nu am cum să mă înțeleg rațional cu tine, dar nu m-am putut abține.

      Din moment ce ți se pare perfect normal să dai spre adopție un câine care a crescut prea mare pentru un apartament, după care să îți iei tot în apartament un câine care crește și mai mare, nu am cine știe ce așteptări. Și nu ai făcut asta pentru că ți-ar fi ieșit cățeii în cale și nu te-a lăsat inima să-i lași acolo.

    • #26

      probabil ne difera rationalele… din fericire, sunt genul care, cand gaseste catelusi maidanezi abandonati, isi face mila de ei si ii omoara, nu ii lasa sa creasca, sa mai faca alte zeci si sute de maidanezi chinuiti. de aia zic, ne difera rationalele.

    • #27

      Stai că acu’ dă cu virgulă. Nu am și probabil n-o să am niciodată câine (sau pisică), urăsc căcații de pe jos (care de altfel sunt făcuți în mod proporțional și de câinii cu stăpân), în general îmi displac ”activiștii” vocali din domeniu, însă să omor pui? Din milă? F*ck that!

    • #28

      ahahahahahaha haidi bre, ce naiba, ma citesti de atatia ani, as face eu asa ceva?

  9. #29

    Sunt fix aceeasi oameni care, in comentarii, il vor face cu ou si cu otet ( asta e versiunea light ) pe cel/cea care, din varii motive, trebuie sa renunte la animalul de companie. Oameni care judeca mai simplist si mai aprig pe altii, nu am vazut.

  10. #30

    Sunt fix aceeasi oameni care, in comentarii, il vor face cu ou si cu otet ( asta e versiunea light ) pe cel/cea care, din varii motive, trebuie sa renunte la animalul de companie. Oameni care judeca mai simplist si mai aprig pe altii, nu am vazut!

  11. #31

    AMm gasit cu fiu-miu un pui de pisica, sa zic ca avea 1-2 luni.. plin de namol care se uscase pe blanita lui, slab ca pana, atat de subnutrit incat nici nu putea sta pe picioarele din spate. L-am luat, l-am spalat, l-am hranit, si in vreo 2 zile i-am gasit camin, respectiv la bona copilului.. Nu ma simt o fiinta superioara pentru ce am facut, nu m-am laudat cu fapta mea, si sincer ma doare fix in pix ce cred altii despre asta. Eu stiu ca am salvat un animalut, care acum e un motan de toata frumusetea, si daca mai apare ocazia am sa o fac din nou. Cu aceeasi durere de pix. Fix.

    • #32

      Aproape la fel am patit eu in urma cu 15-20 de ani, am gasit un pui de pisic roscatel, si saracul nu putea decat sa se traga pe labutele din fata, cele din spate practic nefunctionale. Fusese lovit sau muscat de un caine. L-am luat si hranit cu lapte cu seringa, chiar si un fel de fizioterapie, s-a pus pe picioare in cateva luni. Peste ~un an un prieten al tatalui l-a adoptat si Mimu a devenit spaima pasarilor in curtea aia. Un trai mult mai bun decat la bloc. Dar per ansamblu agreez opinia lui Cetin (exceptiile sa zicem confirma regula). Sa lasam selectia naturala sa-si spuna cuvantul, daca nu avem nevoie de ceva incat sa impunem o selectie artificiala.