Contul meu
Scris de Radu B.
Vă spun de la început că este o postare mai lungă, dar la final vă garantez că merită să parcurgeți toate rândurile.
M-am gândit să scriu un guest-post, cu bunăvoința seniorului, despre unele dintre cele mai grave, și în același timp neglijate, probleme cu care se confruntă oamenii în ultimii ani: Depresie. Anxietate. Stres. Insomnie.
Toate lucrurile pe care le scriu sunt trăiri proprii, m-am confruntat cu toate aceste probleme, nu vorbesc din auzite și am ales să scriu povestea mea, cu happy end, căci poate îi va inspira și pe alții să cerceteze, să caute ajutor și să acționeze.
Câteva lucruri despre mine.
Am 31 de ani, am avut o copilărie plină de stres, frică, am avut parte și de bătăi, am fost căsătorit, iar în momentul în care mi s-a născut baiețelul au început să apară problemele.
Mă simțeam agitat, neputincios, panicat. După ceva timp, stresul a început să fie din ce în ce mai mare, gândurile negative și agitația mai puternică și la câteva luni au apărut trezirile nocturne și insomnia.
Cea mai mare problemă pe care am avut-o atunci este că nu îmi dădeam seama ce mi se întâmplă. Am dezvoltat iphondrie și am început să pun totul pe seama unei boli incurabile: cancer.
Eram 100% convins că am cancer, am început să merg la tot felul de doctori, să îmi fac analize și apoi am început să iau medicamente naturiste pentru somn și relaxare.
Am încercat toate ceaiurile, toate variațiile de medicamente naturiste care promiteau că te fac mai linistit, mai calm și că vei dormi mai bine, dar în cazul meu, nimic nu a funcționat.
Apoi am luat-o pe calea medicinei alternative: am încercat acupunctura, terapia Bowen, masaje de relaxare și presopunctură.
Chiar dacă pe moment simțeam că mă ajută, la fiecare mic conflict ori stres din viața mea, îmi reapăreau stările de agitație, anxietate, panică – care apoi duceau în obsesie vis-à-vis de somn si automat în insomnie.
La început am refuzat să cred că am o problemă psihică și am refuzat să consult un psihiatru.
Am fost la 2 psihologi și la numeroase ședințe de terapie, însă, la fel ca și medicina complementară, simțeam că mă ajută doar pe termen scurt.
Într-un final, când din cauza insomniilor deja se instalase anxietatea puternică și apoi depresia, am apelat la un doctor psihiatru.
M-a diagnosticat cu depresie, sindrom maniaco-anxios si mi-a prescris serotonina (Zoloft).
A fost momentul t0 când am început să lupt cu această boală.
Tratamentul m-a ajutat enorm, cu toate că în prima lună când începi un tratament cu antidepresive, toate simptomele ți se amplifică și ajungi să ai stări de anxietate și insomnia, mult mai puternice decât înainte de începerea tratamentului.
Cel mai important lucru pe care mi l-a explicat doctorul a fost că această luptă este un maraton, nu un sprint.
Tratamentul cu antidepresive este o soluție de echilibrare chimică (căci atunci când ai depresie și anxietate, corpul tău nu mai secretă serotonină și melatonină și de aici apar toate stările proaste), dar este un tratament pe termen lung – minim 6 luni.
În același timp, pe lângă tratamentul cu antidepresive, este absolut necesar, în momentul în care mintea devine mai lucidă, să cercetezi în interiorul tău. Să încerci să descoperi din ce cauza ți-a apărut depresia sau anxietatea, să descoperi dacă traiești într-un mediu toxic (fie la muncă, fie acasă) și să rezolvi din aceste probleme.
Tratamentul te ajută doar pe termen scurt, dar pe termen lung singura soluție este echilibrarea psihică și dorința interioară a individului de a se vindeca.
Spre finalul acestei călătorii, atunci când am simțit că mă simt mai bine, și am început să îmi reduc doza de medicamente, mi-am dat seama că am nevoie de un impuls pentru a face pasul final și a renunța complet la tratament.
Renunțarea la un tratament antidepresiv nu este ușoară, nu neapărat din cauza unei dependențe fizice a organismului, ci mai ales din cauza dependenței psihice – mintea ta se obișnuiește cu ideea că are nevoie de medicamente pentru a se simți mai bine, pentru a fi în zona de comfort.
Atunci a fost momentul când am descoperit pe internet o formă de meditație care promitea că te ajută să scapi de agitație, de stres și de anxietate – Metoda de meditație Wim Hof.
Wim Hof este cunoscut și drept Iceman – un om care a reușit să depășească anumite bariere fizice, să urce pe vârfuri înalte fără oxigen și doar în pantaloni scurți, reușește să reziste în condiții de îngheț și are o capacitate fizică incredibilă – iar totul se datorează acestei tehnici de respirație.
Pe youtube există un videoclip demonstrativ al metodei Hof: Wim Hof The Iceman Demonstrates His Breathing Technique with Lewis Howes
Am zis să încerc și această formă de meditație și dupa 2 săptămâni în care am exersat metoda Hof, în fiecare dimineață, pot spune că sunt șocat de rezultate.
Mă simt mult mai prezent, agitația și gândurile negative mi-au dispărut, mă simt mai energic, mai pozitiv și mă odihnesc mai bine.
Cel mai interesant aspect al acestei tehnici este că simți într-adevăr cum corpul tău lucrează.
Pe scurt, metoda Wof spune să inspiri foarte puternic (eu inspir și pe nas și pe gură) apoi să expiri rapid aerul și să repeți acest lucru de 30 de ori, apoi să te oprești din respirat.
Celulele din corp se oxigenează în tot acest timp și poți să îți ții respirația aproximativ 1 minut – 1 minut și jumătate după prima repetare.
După 1 minut și jumătate în care nu respiri deloc, inspiri din nou aer puternic și ții aerul în tine aproximativ 10 secunde și vei simți cum îți ajunge oxigenul în fiecare celulă din corp.
Treci la repetiția nr. 2 și începi din nou cele 30 de inspirații adânci, urmate de expirarea rapidă a aerului și apoi, te oprești din nou.
O să fie un pic ciudat la început, instinctul tău natural va fi să inspiri aer, dar îți garantez că nu ai nevoie, și că după cea de-a doua repetiție poți să îți ții respirația minim 2 minute.
Cel mai interesant lucru se întâmplă apoi la cea de-a treia repetiție.
Pentru mine cel mai intens sentiment este că simt într-adevăr că corpul meu lucrează. După ce fac și cea de-a treia repetiție, îmi opresc respirația timp de 2 minute și jumatate, apoi când inspir din nou aer – este ca un sentiment de iluminare și curățare.
Simt tot corpul cum vibrează, aud în ceafă sunete ca și cum aș pune la ureche o scoică și simt o liniște și o pace interioară foarte puternică.
Toată această meditație durează aproximativ 20-25 de minute, iar apoi pentru mine urmează un duș rece.
Wim Hof recomandă să combini acest tip de respirație cu dușuri reci.
Ca să existe și un final al poveștii, vă pot spune că pentru mine această metodă de meditație a dat cele mai bune rezultate, este cea mai puternică formă pe care am încercat-o și cea care a funcționat cel mai bine, dintre multele metode de meditație pe care le-am testat.
Vă recomand tuturor celor care vă simțiți stresați, neînțeleși, neputincioși, agitați, anxioși, depresivi să vă alocați 20-25 de minute pe zi și să încercați această metodă de respirație și sper să lăsați un comentariu cu ce ați experimentat, în timp ce ați făcut metoda Hof.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Mie a asta îmi suna! Dati un gugal, si prindeti Nirvana din urma!
Jede Zelle meines Körpers ist glücklich, jede Körperzelle fühlt sich wohl!
Jede Zelle, an jeder Stelle, jede Körperzelle fühlt sich wohl!
NOU
Sunt si multi dusi cu pluta si asta ma.face sa iti inteleg mistoul, dar nai aprofundeaza problema, n o trata ca un ignorant. Yoga ii ajuta pe depresivim si nu numai.
NOU
De crezi in vrăjeli de astea e ca atunci când crezi in vorbele lui lorand soaresz
NOU
Mulțumesc!
NOU
Foarte fain si interesant articolul. Nu stiam de nenea si chiar aveam impresia ca am dat de cateva ori de fundul internetului. Am apucat sa mai citesc cate ceva despre metoda lui si pare useful mai ales din perspectiva faptului ca spre deosebire de alte chestii care promit efecte similare, daca e doar mumbo jumbo macar nu pare sa aiba efecte secundare nedorite (comparat cu diete etc).
Ce mi se pare mie important de subliniat, nu ca tu nu ai fi mentionat asta in text, este ca practicarea metodei asteia, mai ales in cazul unei depresii sa zicem, nu trebuie sa inlocuiasca terapia sau un tratament ci sa o completeze.
NOU
Eu v-as lasa, pe astia in cautare de metode inedite si diversi guru, fara bani timp de vreo 4-5 luni. Niciun ban! Sa vezi cum va vindecati de depresie rapid cand va trebui sa faceti cu adevarat ceva, ca sa nu crapati de foame!
NOU
Pai mai kopane, tocmai asta e faza. Oamenii acestia au necesitatile de baza satisfacute, de aceea se pot gandi la nevoi de ordin superior (gugal Piramida lui Maslow)
Nu mai poate veni Kopan sa ii aduca la sapa de lemn ca sa ii “vindece”.
Autorul articolului in schimb is satisfacea nevoi de baza pentru ca somnul tine de supravietuire
Dar na vine ignorantul si rezolva totul
NOU
omul Kopan este problema endemica a romaniei. impresia ca depresia este deprimare si ca de fapt e un moft, nu o boala, un dezechilibru chimic in creier. carente masive de educatie, lipsa de empatie familiala si in grupul social, iata unde ajunge
NOU
@Kopan- tu nu cumva lucrezi la firma aia de face rampe la 45° pentru persoanele cu handicap? Ca vad ca ai cam acelasi nivel de intelegere a unei probleme
NOU
Io merg la sapa . Bine, nici nu sufarbde anxietate
NOU
🙂 Metoda neo-dacică. Nice! Metoda dacică străveche presupunea doar să bei vin la greu, să arunci daci mai fraieri în sulițe și să aștepți melancolic o muie istorică de la legionarii lui Traian.
NOU
am fost coleg la parnaie cu un baiat care propovaduia chestia asta. m-am uitat la el piezis. meh, hai ca o sa musc. brb cu impresii.
NOU
Nu renunța la tratamentul cu serotonină! Am o prietenă foarte bună care se confrunta cu aceleași probleme. Mai mulți medici de aici (nemți) i-au prescris Sertralin, dar i-au și explicat că este un tratament pe care îl va lua toată viata. Se simte extraordinar, intre timp are și un copil, și-a pus viața în ordine. Și ia medicamente de cel puțin 15 ani.
Lumea trebuie să invete că sunt anumite tratamente pe viață. La fel ca și diabetul, este o stare care poate fi ținută sub control.
Și ai grijă, pt. că in momentul in care îți face poc din lipsă de aer, s-ar putea intr-o zi să facă poc de tot, sub forma unui atac cerebral (lipsa de oxigen în creier). Acum esti tânăr, dar mai târziu s-ar putea ca organismul tău să zică pas.
NOU
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3768222/
Bineinteles, examinarea medicala este f importanta, si depinde de caz, tratamentul medical.
NOU
Aici as zice ca avem pareri distincte.
Serotonina in exces are si efecte adverse: ingrasarea, lipsa de chef pentru activitati fizice, intarzierea ejacularii sau scaderea puternica a libidoului, amortirea simturilor etc.
Eu nu-s de parere ca antidepresivele sunt un tratament care se ia pe viata, datorita faptului ca spre deosebire de diabet (exemplul tau), dupa un tratament mai indelungat cu serotonina, corpul tau se echilibreaza din punct de vedere chimic si nu mai are nevoie de tratament (in afara de dependenta psihica, cea fizica nu exista).
Spre deosebire de diabet, care este o afectiune ireversibila, care trebuie tinuta sub control intreaga viata.
Sigur, din punct de vedere mental, al comfortului psihic, poti lua toata viata serotonina, caci dupa ce iti gasesti doza ideala de serotonina o sa ajungi sa ai impresia ca esti imbatabil, o sa iti creasca increderea in tine, privesti viata altfel, nu mai ai fluctuatii puternice de emotii si sentimente (aici sunt plusuri si minusuri) si in general viata ta se imbunatateste considerabil; dar sunt de parere ca tratamentul medicamentos trebuie sa te ajute pana aproape de finish, iar finalul trebuie sa il parcurgi singur, ca sa fie vindecarea completa.
NOU
Inteleg intentia sfatului, dar mi se pare periculos, pentru ca asta depinde de la un caz la altul.
Nu toata lumea primeste sau are nevoie de tratament medicamentos permanent; poate acesti doi oameni au concentratii diferite, afectiuni diferite, se mai poate schimba dozajul/ combinatia in timp, sau poate apar alte medicamente, etc. Sau la unii poate functioneaza numai cu terapie verbala, asta nu inseamna ca putem sa recomandam acelasi tratament tuturor (nici macar specialistii nu pot generaliza, trebuie evaluat fiecare caz separat).
On-topic, am incercat respiratii si meditatii mai demult, nu-s de mine. Desi ceva exercitii de respiratie mi-au ramas ca un fel de reflex, nu-mi dau seama ca le fac pana cand nu-mi spune altcineva.
LE: Am incercat si pe la a 10-a respiratie am inceput sa ametesc:) Nu mai sunt cum eram…
NOU
Ce legatura este intre nasterea baiatului tau si declansarea acestor simtome descrise de tine?
NOU
Se intampla foarte des ca nașterea unui copil sa amplifice probleme de tipul celor descrise aici. Nesiguranta ca esti un tată bun, grija ca relatia cu soția nu va trece testul venirii unui copil, grija costurilor suplimentare, grija ca esti praf si nu o sa-ti vezi copilul mare sau ca nu il vei putea ajuta sa ajunga la deplina maturitate. E foarte usor sa-ti” hranesti” anxietatea cu venirea unui copil.
NOU
Orice schimbare importanta in viata noastra: nasterea unui copil, decesul unei persoane apropiate, o despartire de iubit/a, pierderea locului de munca etc pot actiona ca triggeri care sa scoata la suprafata “mizeria” care zacea ascunsa sub pres atatia ani.
NOU
După cum Bruce Lee e mai tare decât Jackie Chan, așa și Milarepa și Marpa sunt mai tari decât Wim Hof, că citeam eu în adolescență cărți esoterice despre cum stăteau ăia despuiați prin Himalaya și uscau pături ude puse pe ei. Deci pe asta am lămurit-o.
Numero due: Un psiholog/psihitaru bun e oricând de preferat ăstora alternativi-exotici, care te atrag cu clisme cu turmeric sau mai știu eu ce.
Multă baftă și sinceră empatie! (știu, nu s-ar zice)
youtu.be/rog8ou-ZepE
NOU
Metodele de meditatie prin respiratie sunt dovedite stiintific ca ajuta in tratamentul complementar al depresiei si anxietatii.
Dupa cum observi si in text, nu am propavaduit sa faci meditatie si sa respiri de nush cate ori ca sa te vindeci de depresie, am sustinut ca cel mai mult m-a ajutat vizita la psihiatru si ACCEPTAREA faptului ca am o problema, urmata de tratament si apoi spre final am cautat si alte posibile variante de inlocuire a medicamentelor.
Meditatia prin respiratie, yoga, alte forme de meditatie si sportul sunt alternative complementare la tratarea depresiei si anxietatii.
NOU
Poți medita si fara tehnici (avansate sau dedicate) de respiratie si dus rece – pur si simplu stai cu ochii inchisi, astepti sa vina gandurile random si incerci sa le dai la o parte.
Nici nu trebuie s-o arzi spiritual (sa citesti carti despre meditat sau ceva – practic am scris mai sus esenta meditatului), meditatia e (si) un antrenament pentru minte, un antrenament de focus.
Singurul lucru esential, din experienta mea: e mult mai utila (si deja da rezultate) o sesiune zilnica de 5 minute (pe cronometru, cu alarma) vs una saptamanala de 35. Deja obiceiul in sine (de a aloca si face fara exceptie) te face mai organizat si focusat.
NOU
Păi da, că te fură somnul și cineva trebuie să te trezească… 🙂
NOU
Guest post!
NOU
Cea mai buna metoda de a scapa de insomnie e sa iti cauti un job de noapte. Daca dupa o luna n-o sa iti vina somnul cum se apropie ora 11 seara, taman cind trebuie sa te imbraci sa pleci la munca sa imi ziceti mie cutzu! Respiratiile alea dese si adinci mie imi suna a o minibetie cu oxigen. La depresie nu ma bag, mie de cind mi s-a nascut copilul sint cel mai fericit nebun…
NOU
da, boss, dar noi suntem bosorogi, pentru copiii astia impactul e altul
NOU
Subscriu. Eram insomniac pe la 20 de ani, m-am angajat de noapte și într-o lună s-a rezolvat.
NOU
Bravo, felicitari.
In primul rand pentru ca ai avut taria de a recunoaste ca ai o problema si a merge la un psihiatru.
Apoi, pentru ca ai gasit o metoda care te ajuta (macar pe moment) si ai avut curajul sa scrii despre asta in ideea ca va ajuta si pe altii.
Sunt unii foarte acizi pe aici ma mir ca nu te-au desfiintat inca.
NOU
au facut o, dar in spam, nu imi plac specialiștii in orice
NOU
Salut. Eu iau sertraline de 2 ani. Am probleme putin mai mari cu anxietatea, iau 200mg, care e doza maxima, ajuta mult.
De exercitii de respiratie si win hov am mai auzit, personal daca merg sa alerg, mi-e sila pana să merg, dar dupa de fiecare data ma simt exceptional, recomand cateva ture de parc oricui are orice fel de problema.
Keep it up
NOU
Este vorba de solicitare fizica care iti ia mintea de la prostii. In diverse forme – solicitarea corpului in alta directie iti ia mintea de la gandirea obsesiva asupra situatiilor pe care simti ca nu le poti rezolva.
E acelasi lucru si cu meditatia descrisa mai sus – solicita corpul ( abundenta de oxigen /deprivare de oxigen) si dupa un timp mintea tre sa se focuseze asupra acestei noi probleme si se detaseaza de cea veche. Pe masura ce se intampla lucrul asta mai des – incepi sa realizezi ca dracu nu-i asa negru si te mai relaxezi un pic.
Eu am avut un an f stresant la un moment dat si am inceput sa bag bicicleta in forta cam 1 h pe zi ( in fiecare zi indiferent de weekend). Faceam cam 25 km intr-o ora ( efort sustinut – nu ieseam la plimbare). Initial am fost fortat de imprejurari sa gasesc o varianta sa ajung la birou ( ramasesem fara permis pt 3 luni) si pe urma am continuat cand mi-am dat seama cat de bine ma simt ( mai focusat, incredere mai mare in ceea ce poti face etc). Pe urma a venit iarna si am renuntat. Acu ma gandesc sa ma apuc iar in acelasi fel – 25km intr-o ora. O sa simt ca mor in prima saptamana – dar ce bine o sa fie pe urma…
NOU
Avand cam aceleasi probleme si practicand inclusiv metoda descrisa in articol, consider ca am si eu dreptul la o parere.
Ca metoda complementara, ajuta temporar. Doar ca este si un revers al medaliei. Facand psihoterapie, am invatat ca e bine sa-mi scot la suprafata traumele si sa dau timp ranilor sa se vindece. Practicand metoda, iesi temporar din starea ta naturala si ai toate sansele sa ingropi si mai mult traumele, neinfruntandu-le. Ceea ce si facusem in trecut, la suprafata era totul bine, dar adanc era putred totul. Si nu intelegeam ce se intampla cand veneau toate deodata. In fine, ar necesita un articol, dar ca idee, metoda aceasta trateaza doar la suprafata si temporar. E ca si cum ai avea dureri de dinti si iei calmante.
NOU
Asta cu Hof dupa tratamentul medicamentos psihiatric e fix ca in bancul cu maslina: “… dupa ce am ametit-o eu!”
NOU
Ala cu “o maslina intra intr-un bar …” sau altul?
NOU
Un tip la restaurant fugareste cu furculita prin farfurie o maslina, de vreo jumatate de ora. Exasperat, cheama chelnerul care apuca o scobitoare si pac! prinde maslina si i-o serveste triumfator.
Aici urmeaza replica tipului: “pai normal, dupa ce am ametit-o eu bine…”
NOU
E de la sine înțeles că toate simptomele tale s-au accentuat la nașterea copilului tău, deoarece tu ai avut un „model” de tată nu tocmai sănătos, ceea ce a făcut ca tu să-ți creezi, inconștient, frica de a nu fi un tată bun, iar acum dorința ta de a fi un tată bun și frica din subconștient se bat cap în cap.
Metoda Wim Hof funcționează foarte bine, dar mai trebuie făcut un pas: comunicarea cu tine însuți, iar pentru asta ai nevoie de un psiholog foarte bun.
De asemenea ajută enorm de mult producția endogenă de serotonină dacă faci o activitate cu pasiune, fie că e meșterit în curte, meșterit la o mașină, pictură, olărit, desen șamd.
Ideea e că ai nevoie de un „timp personal” unde să fii doar „tu cu tine” și încrederea în propriile forțe.
NOU
Nu prea vad reactii pe aici sper ca cei care au incercat sa nu fi uitat ca trebuie sa mai si inspire dupa ce isi tin respiratia primele 30 de secunde!
NOU
E clar ca depresia este o pb reala, eu cred ca toti ne lovim de ea in forme usoare. Insa ce as recomanda este mereu a incerca prima data solutii usoare: sport, meditatie, etc. Nu vreau sa ajungem ca in US unde te indoapa de somnifere si anti depresive din start si ajungi sa ai un alt pomelnic de probleme in cativa ani: te ingrasi, tensiune, libidou zero, etc.
NOU
O sa fiu eu ala care-ti recomanda cannabis. Nu CBD si nu luat iarba de la un dealer dubios.
Ideal ar fi cu o prescriptie de la medic pentru a fi sigur ca primesti strainul si doza potrivita pentru probleme tale. Sunt clinici private cu psihiatrii care prescriu cannabis, cel putin in UK.
NOU
si presupunand ca nu avem medici care sa prescrie asa ceva, poti recomanda un site serios de unde sa cumparam? 🙂 te referi la ulei de cannabis sau de fumat ?
NOU
Io n-as recomanda asa ceva nici lui Ion Iliescu. Am ocazia sa vad oameni de virsta mea si peste, cu zeci de ani de cannabis in spate. TOTI sint niste legume simpatice. Dar genul de simpatic care n-ai vrea sa ajungi.
NOU
@Costica – ilegal de pe dark net 🙂
Legal de aici – themedicalcannabisclinics.com/
@Mircea – fiecare cu ale lui 🙂
NOU
Am fost consumator zilnic peste un deceniu. Am pornit de la un cui pe zi postit cu tovarasii si ajunsesem sa fumez singur 2 grame fara tutun in ultimii 3 ani, pana am zis gata. Nu as recomanda in niciun caz unui depresiv sa consume mizeria aia. Iarba duce la anxietate, paranoia si intr-un final, cand te prinde intr-un moment dificil din viata, la diferite forme de depresie. Duce si la tulburari alimentare care creeaza un dezechilibru major in organism dupa 2-3 ani, apoi urmeaza… tot anxietate si depresie, pentru ca serotonina si dopamina au o legatura foarte stransa cu intestinele. Dependenta de iarba e foarte perversa. Ai impresia ca poti renunta la ea cand vrei, dar pot trece ani de zile pana indraznesti sa spui stop definitiv. Prietenii care nu au vrut sa priceapa la timp ca e nociva nu isi pot gasi un job decent si sunt partial intretinuti de parinti la varsta de >30 de ani. O data pe luna poate ca e ok sa tragi cateva fumuri, dar in nici un caz nu poate fi folosita ca tratament pentru cineva cu probleme.
NOU
In niciun caz nu as recomanda cuiva sa foloseasca canabil in scop medicinal pentru tratarea afectiunilor psihice.
Din experienta mea cu iarba, ea iti amplifica starea. Daca esti agitat/depresiv, o sa te transformi intr-un maniaco-depresiv si gandurile o sa te inunde ca o cascada.
Canabisul il folosesti pentru dureri, pentru fun, la indrumarea medicului in diverse afectiuni, dar nu cred ca poti trata depresia, anxietatea si insomnia cu iarba.
NOU
@titi am o întrebare pentru tine, că pari cunoscător: indica, sativa sau hibrid?
Am băgat recent niște sativa și m-am cam speriat. Când după 3 fumuri te simți ca după 12 beri, îți duduie pulsul la 160 iar tensiunea scade la 108/70, intri în panică. Singura parte mișto e că și doar ținând ochii întredeschiși, vedeam modele ca în cărțile de colorat pt adulți.
NOU
Nu stie nimeni exact ce bagi. Daca nu ma inseala memoria ar mai exista o singura companie farmaceutica in lume care mai are strain’uri apropiate de cele “originale” de pana acum 30 de ani. In rest toate sunt imperecheate pentru a fi mai potente si mai rezistente. Catalogarea cannabisului se face in zilele noastre doar prin ingerare sau inhalare. In functie de cum il trozneste pe cel care a testat-o o va cataloga ca indica sau sativa. La baza sunt deja toate plantele pui ale hibrizilor. Poti intr-adevar sa identifici un anumit producator dupa felul in care arata iarba, gust, miros, high. Dar nici macar producatorul nu stie daca dpdv genetic plantele lui sunt mai mult indica sau mai mult sativa.
Iti zic din ce am aflat si eu din diverse articole si documentare care proveneau din surse mai de doamne ajuta, nu de pe bloguri obscure pentru prajiti. E plin netul de adoratori prajiti ai cannabisului si ai cbd-ului si deslusesti greu care informatie e ok si care e fantezie.
NOU
@titi – dacă o luam “din parc” evident că nu mă așteptam. Am luat-o legal, cu timbru și chitanță, și aia o dădeau drept “sativa”.
Nu miroase skunky deloc, ba chiar are un citrus hint – ceea ce ar fi trebuit să mă facă atent, căci și sarea de baie poate sa miroasă a citrice…
Momentan o mai folosesc doar pe post de deodorant de cameră, chiar miroase mișto
Mersi oricum…
NOU
@titi balamuc: „…toate sunt imperecheate pentru a fi mai potente si mai rezistente” – cam aceleași lucruri le auzisem și io prin anii 90, despre tutunuri și marile firme producătoare. Nu am vrut să le cred atunci, că eram tânăr și nemuritor. Aveam să le simt pe pielea mea niște ani mai târziu, când am încercat (și am reușit) să mă las.
NOU
Și eu care credeam că am fost destul de clar când am specificat că trebui prescrisa de un doctor, nu luată de la un dealer dubios.
Abuzurile de orice fel nu sunt bune, nu e vorba numai de cannabis.
In plus sunt diferite concentrații de THC, nu trebuie să-l încerci pe cel mai tare.
Sunt și diferite metode de administrare și așa mai departe.
NOU
Ca o comparație care sper să-ți dea puțin de gândit:
Dacă ești obez și mănânci 10 burgeri pe zi, nu poți avea ca scuzã că burgerii sunt delicioși, ci nu ai self control și nu înțelegi cat de rău îți faci.
Din experiențã personalã: fumez de 15 ani și 5 grame îmi ajung o luna. Pentru că înteleg cat de stupid e sa exagerezi si sa fumezi 2 grame pe zi…
NOU
Fumezi 5 grame pe luna pentru ca o faci de placere nu din cauza ca ai probleme cronice de sanatate. Eu nu fumam de distractie. Am urat iarba de la bun inceput si pana la sfarsit. Probabil ca te-am indus in eroare cand am zis ca fumam cuie la posta cu prietenii. Fumam ca sa scap de un vertij puternic cauzat de cervicala, vertij care m-a tinut la pat aproape un an intreg. Apoi am ajuns la adictie, depresii si un cerc vicios de tot cacatul.
Iarba poate ajuta pentru o perioada scurta de timp, dar prea multi vor consuma zilnic si vor dezvolta adictie la iarba asa cum dezvolta dependenta de pain killers sau de pastile care cresc absorbtia serotoninei ori a dopaminei. Cand te simti rau nu mai tii cont de reguli si dozaj. Vrei doar sa duci zilnic o viata cat de cat normala. Felicitari lui Radu B. ca face tot posibilul sa completeze tratamentul psihiatric si cu metode alternative. Cine nu stie ce inseamna sa suplimentezi serotonina prin pastile puternice sau droguri habar nu are cum arata iadul.
NOU
Titi. Tu ai decis să fumezi, oricare ți-ar fi fost motivele și ai cumpărat ce ai găsit, de unde ai găsit.
Eu vorbeam de consultat un psihiatru care va decide dacă e ok să-i prescrie iarba, in ce cantitate, in ce concentrație etc.
Din păcate nu exista astfel de clinici in Romania, dar am dat exemplu pe cea din UK.
NOU
@autor gasesti ambele cursuri Wim Hof la liber pe torrente. In cel de-al doilea curs a schimbat niste chestii la respiratie si rezultatele sunt mai puternice, mai ales la cei care au hernii, scleroza multipla, fibromyalgia si CFS/ME. Pe langa asta a mai scazut si din timpii petrecuti sub apa rece ca multi abandonau cand ajungeau la dusul rece de 10 minute din primul curs. Descarca cursul, fa-ti treaba cu el, apoi daca vezi ca si peste jumatate de an te ajuta (te va ajuta daca esti constant), plateste-i omului cei $200 pe curs ca sa poata mentine deschise taberele lui. Cam asa am vazut ca procedeaza multi practicanti noi, asa am facut si eu. Din cate am inteles de la un instructor nici pe Wim nu il deranjeaza ca noii practicanti procedeaza asa, atata timp cat isi rezolva problemele de sanatate. De aceea a si dat la liber pe internet toate partile principale ale metodei, pentru ca toata lumea sa poata avea rezultate.
Daca urmezi cursul ai grija ca majoritatea practicantilor racesc destul de puternic in saptamana a 4-a. Nu am crezut ce ziceau ceilalti pana nu am vazut pe pielea mea. Sa nu te panichezi ca ai luat guvidu.
NOU
am dat si eu de Wim Hof prin amabilitatea youtube-ului al carui algoritm a inteles ca probabil intru la categoria depresivi cronici. Sigur, nu ma pot vaita ca-mi da depresia peste cap viata desi a existat tot timpul acolo ca rezultat al “copilariei” insa am zile de zacut, anxietati, sociofobie, frici, etc.
Anyway, ideea e ca am parcurs toti pasii mentionati de autor dar concluziile mele sunt oarecum diferite.
In primul rand la mine n-a functionat asta cu meditatia sau tehnicile spirituale si am incercat de la Tai Chi, QI Gong, Reiki la psihoterapie, mindfulness si yoga. Nope, toate astea sunt bandaje peste o rana deschisa.
Singura “terapie” care mie mi se pare ca functioneaza pt depresie (in cazul meu) e “sensul vietii” si ideea de a avea o viata activa, plina de chestii care te satisfac.
Pe principiul “cel mai deprimat esti cand esti plictisit” cred ca cel mai bun tratament nu e sa faci chestii “pentru ca trebuie” ci pentru ca-ti plac. Aici e dificil de diferentiat pentru ca multi au impresia ca le place ceea ce le zice societatea ca “face bine”, includ aici copiii, mariajul sau cursurile de yoga.
Nu! cel mai bine e sa experimentezi tu ce-ti place, sa intrebi copilul din tine ce-l face fericit si sa te adresezi nevoilor respective oricat de stupide ar fi.
Campeaza de nebun in mijlocul padurii si petrece timp sculptand o lingura in lemn, urca pe un munte, cumpara-ti un telescop si exploreaza cerul, construieste un cotet la caine, repara o priza, hell yeah, cel mai fericit azi am fost ca am curatat, lustruit si relubrifiat lantul la motocicleta, acum e stralucitor si curat si asta ma face sa ma simt mai implinit decat 10 slideuri la corporatie.
Eu asa tin lucrurile sub control si daca apare vreun covid si trebuie sa stau in casa, imi amintesc ca mereu am vrut sa pot sa rezolv cubul Rubik si azi il pot rezolva singur, fara sa ma uit pe algoritmi in 2min 30s, stiu ca e mult but hey! nu facem ce vrea societatea ci ceea ce ne face sa ne simtim bine
NOU
Comentariul meu e un pic mai lung, Cetin, te rog sa-l stergi daca ti se pare lipsit de realitate.
Nu am foarte mari cunostinte, am sa spun ce am vazut ca a functionat momentan la mine, poate data viitoare sa nu mai functioneze aceeasi metoda.
M-am autodiagnosticat (nu stiu daca e corect sa zic asta) cu axietate mai puternica si tendinte de depresie. Am avut 2 crize de genul asta foarte puternice zic eu comparand cu chestiile mai usoare din trecut, insa, desi mie mi s-au parut puternice ele pot fi usoare pentru altcineva. In primul rand am incercat sa inteleg de unde apare axietatea la mine, tot timpul am avut stari de genul, ba la scoala, ba la munca, ba acasa cu parintii. Cred ca fiecare dintre noi, trecem la un moment dat intr-o faza de axietate mai usoara sau mai puternica. Cred totusi ca cei care au trait intr-o familie in care parintii erau mai abuzivi, au crize mai puternice sau mai dese de axietate, oricat de puternici au devenit ei incercand sa se descurce singuri pentru ca trecutul ala nu e sters instant.
Ca si tine am avut 2 faze de axietate medicala, in ambele am crezut ca am cancer, organele fiind diferite. Iti dai seama ca e nasol cand 99% din timp doar asta cauti sa vezi. Nu ma gandeam la viata mea, ma gandeam la un moment ca las familia pe drumuri si sunt dependenti cam 100% de mine si incepi sa faci planuri cum sa faci sa se descurce singuri. Plus ca stateam ca o leguma in pat, nu joburi (eram angajat dar nu faceam nimic), nu alte surse de venit, cand ieseam afara tot ce faceam era sa caut pe google sa vad ce simptome mai zice, slabisem vreo 6 kile desi mancam numai cacaturi. Am mai observat ca cu cat cauti ca disperatul mai mult pe net simptome, articole, cu atat hranesti mai tare anxietatea asta, pentru ca, binenteles, ca la covid gasesti 600 de posibile simptome pentru o boala multe aplicandu-se la orice si din alea 600 e posibil ca 1-2 simptome sa le ai si tu. Sotia mi-a zis ca incep sa afisez simptome de depresie. Am stat o luna asa, ma uitam la sotie si copil si stateam o leguma dupa care am zis ca “ok, de-ajuns o luna, nu pot sa-i las asa, nu pot lasa copiii sa ma vada prea mult asa”. Am fost la doctor, facut niste teste, confirmat ca nu am nimic. Am taiat “cercetarile” si autodiagnosticul de pe net si cam in 2 sapt am revenit la normal.
A doua oara mi s-a intamplat acum vreo 2 ani, insa, avand experienta de dinainte, am mers pe aceeasi tehnica, programat la medic in maxim o luna, facut teste, rezultat ok, taiat cercetarile, bagat pl, in o sapt eram inapoi la activitatile normale. Urmatoarea data posibil sa nu mai mearga.
Ce am observat ca momentan functioneaza la mine:
– sa accepti ca , din cand in cand, e ok a sa faci o pauza, sa stai leguma o mica perioada, nu poti lucra la turatie maxima toata viata
– e important sa te agati de un motiv pentru care trebuie sa te ridici din pat in scurt timp, la mine motivul principal e familia, ei fiind destul de dependenti si nu reusesc sa reduc dependenta, nu prea imi pot permite sa stau prea mult jos. Poate fi oricare altul, la mine ideea a fost sa imi mut mintea de la cacaturi
– mers la doctor si facut teste (daca e medicala) si apoi taiat de pe net “autodiagnosticele”, cu cat cauti mai mult cu atat te duci din pagina in pagina in toate cacaturile. Si daca ai primit un rezultat, eventual daca vrei o a doua opinie, ok, dar sa te opresti acolo, nu sa crezi tu ca toti doctorii sunt tampiti si ca tu stii sigur ca tu ai dar ei nu au gasit. Taiatul cercetarii pe net, aici in general, nu doar medical, ca e politica, covid, razboaie sau alte cacaturi, hranitul cu informatie in domeniul ala in special care prezinta lucrurile mai tragic, te baga intr-o faza mai puternica de anxietate.
– sportul m-a ajutat, in principal alergatul, insa cred ca daca reusesti sa te dai jos din pat sa iti doresti sa alergi, deja ai facut un progres
– e foarte important sa ai cu cine discuta, ca e psiholog, prieten foarte bun, o gagica de care iti place si care te tine in friend zone, amanta, sotia, mama, oricine, e important sa nu tii in tine. De preferabil ar fi sa discuti cu cineva care intelege despre ce e vorba. Scrisul pe net e ok, atata timp cat sunt oameni care au trecut si ei prin faze de genul
Am sa incerc metoda descrisa in articol, din ce vad colegii zic ca ofera rezultate. Momentan nu am folosit medicamente pentru ca probabil forma a fost usoara, doctorul m-a intrebat daca vreau insa am zis ca momentan reusesc sa o controlez.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu zic ca “bah, voi va alintati, ia uite daca iti doresti, poti reusi doar citind de pe platforma unparizer de la Lorand”. Nu sunt chiar atat de dobitoc, la mine a functionat momentan ce am scris pentru ca probabil am avut niste forma mai usoara, data viitoare posibil sa nu mai functioneze asta.
NOU
Poate o să ajung în spam, poate nu. Am citit începutul, până la tipul cu meditațiile, unde e pus youtubul. De acolo încep bălăriile, nu are sens.
Boala mintală este tot o boală, doar că în loc să fie la gen ficat, rinichi, stomac, e la creier. Asta e diferența. Ca la orice altă boală cronică, nu mi se pare normal să oprești tratamentul și să te tratezi naturist, cu meditație și respirație. Este fix cum ai trata oreionul cu mămăligă sau hepatita cu comprese cu ceapă. Psihiatrul e doctor, nu vraci. Cam asta e părerea mea.
NOU
Probabil solutia nu e “sau/sau” ci mai degraba “si/si”. Iti spun pe scurt de ce eu cred asta: pe de-o parte evident un serviciu medical specializat e necesar indiferent ca vorbim de probleme fizice sau psihice.
Pe de alta parte – si asta am invatat-o din literatura legata de sport/fitness si e unanim recunoscuta si foarte studiata – hormonii care fac parte din mecanismul nostru fight or flight (adrenalina, cortizol etc. dar si insulina) interfereaza major cu abilitatea corplui de a se recupera sau creste. Cat timp avem in sistem hormonii astia, nu putem avea hormonul de crestere sau testosteron.
Stresul cotidian (tradus in corp prin nivele mari de cortizol pe lungi durate de timp) inhiba major recuperarea si cresterea musculara de exemplu. Efectiv stresul franeaza vizibil dezvoltarea unui atlet. La fel se intimpla si cand trebuie sa te recuperezi dupa o interventie medicala sau pur si simplu te imbolnavesti mai usor cand esti stresat pentru ca sistemul imunitar e afectat de excesul de cortizol.
Fac o paranteza doar ca sa accentuez cat de conectat e corpul de minte si viceversa: noi in fitness avem o expresie, vine de la Arnold (cred): “muscle-mind connection”. Intre timp s-au facut studii care arata o crestere in numarul de fibre recrutate cand iti imaginezi foarte clar, in minte, ce muschi folosesti cand faci un anumit exercitiu. Inchid paranteza.
Meditatia cu asta se ocupa – te face mai eficient in a trece rapid peste situatii de stres, dar procesul in sine nu e relaxant, e chiar dificil, e un exercitiu mental care presupune efort – de-aia am zis mai sus “5 minute”. Ideea meditatiei nu e sa te calmeze “during”. Ideea meditatiei e sa te faca mai eficient in a rezista stresului. La fel cum si sala stimuleaza cresterea in tot restul zilei.
Unii se “destreseaza” cu anumite activitati (citit, traforaj) dar asta nu e decat un ajutor pentru a intra intr-o forma de “flow” care e tot o stare in care nu avem ganduri negative. Cu ajutorul meditatiei putem intra in flow in aproape orice activitate.
Oricum, povestea e lunga pentru ca mintea si corpul sunt intr-un feedback permanent si orice schimbare produce un efect de domino, iar oamenii sunt sceptici si documentarea reala e anevoioasa. Eu am avut sansa sa intru in contact cu meditatia prin surse sportive, nespirituale si procesul in sine era descris complet deconectat de gurus sau orice filosofie, ca o simpla metoda de a tine cortizolul sub control si are foarte mult sens daca stai sa te gandesti. Daca nu, nu.
Weekend bun!
NOU
Mie mi se pare că ai inceput sa te tratezi si ai dat-o înapoi in ciudățenii.
NOU
Incercati si eckhart tolle (youtube)
NOU
lol, idolul femeilor, omul cu puterea prezentului, traieste in prezent, nu te gandi la trecut si viitor, un alt “osho” care a facut o caruta de bani vanzand blabla uri oamenilor.
daca oamenii ar fi practicat “prezenta” in perioada carantinei, probabil jumatate din populatie s-ar fi sinucis pentru ca in unele perioade din viata doar capacitatea de a trai din trecut sau din viitor te face sa te misti prin viata.
NOU
Orice il face pe un om sa se simta mai bine, e binevenit. Depresia si anxietatea sunt boli grele, cu procent mare de recadere. Deci bravo Radu ca ti-ai gasit ceva care sa te ajute.
Totusi, mie mi se pare ca doar ai tratat simptomele si ca nu adresezi cauza lor. Din cum ai povestit, pare ca ai niste traume din trecut cu care tu nu te-ai impacat. Ai spus ca ai mers la 2 psihologi, nu te-au ajutat deloc? Psihoterapia este oricum pe termen lung, si e important sa gasesti pe cineva cu care ai chimie, dar poate ca este nevoie sa te impaci si cu trecutul ca sa nu mai ai aceste stari si episoade care iti declanseaza depresia.