Mai țineți minte cum eram înjurați?
Tot retardatul jurnalist își permitea să se cace pe orice blogger, că vinde publicitate, că ia bani pentru articole, că suntem necinstiți, că suntem furăcioși.

Iar noi, fraierii, le permiteam aceste comentarii. Consideram că e normal să apară și opinii diferite, pentru că suntem toți, oameni diferiți.

Nu și Cătălin Tolontan.

Stimabilul jurnalist, stâlpul deontologiei, vârful de lance al apologeticii retarde, coleg cu “MĂI GAVRILĂ“, a scris și el un post plătit. E normal, trebuie și gura lor să mănânce. Deși, să-mi fie cu iertare, ăla nu e post plătit, ci cuvinte de piarizdă pe buze de ziarist ratat.

Știți ce a făcut tânărul tolontan? A șters toate comentariile din post. Pentru că absolut toate erau negative, la adresa sa și la adresa mizeriei de bancă pe care o promova.

Unde este deontologia, domnule ziarist? Unde e dreptul la libera opinie? Unde sunt toate astea?
Sau așa ceva e valabil numai pe bloguri. La marii jurnaliști nu se pune, că au o iritație pe coiul numărul 3.

Noroc că internetul permite salvarea, pentru eternitate, a opiniilor contrare.

How about that muia, dude?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.