Ultima știre din domeniul economiei statului este că PSD vrea impozit diferențiat, dar îl vrea după digitalizarea ANAF-ului. Prin urmare, îl dorește undeva prin orizontul 2097 sau poate chiar 20100, ca să fie cifră rotundă și să nu bage calculatoarele mulți digiți.

De ce nu vrea nimeni digitalizarea româniei? De ce, în 2025, când în toată europa nu mai există de măcar 20 de ani genul acesta de plimbări de hârtii, semnături și ștampile, în românia încă se discută dacă e momentul oportun and shit?

În mod evident, în primul rând e vorba de locuri de muncă pentru bugetari. Am găsit o situație defalcată de pe la final de 2024.

Numărul posturilor ocupate în instituţiile şi autorităţile publice din România era de 1.300.297, cu 33.489 mai multe comparativ cu luna anterioară. Cea mai mare creştere este înregistrată la Ministerul Educaţiei. Peste 64% dintre posturile ocupate erau în administraţia publică centrală, respectiv 833.454, iar dintre acestea 616.124 erau în instituţii finanţate integral de la bugetul de stat. Cel mai mare număr de posturi ocupate se înregistra la Ministerul Educaţiei, respectiv 305.884, Ministerul Afacerilor Interne – 123.026, Ministerul Apărării Naţionale – 79.342, Ministerul Finanţelor – 24.481 şi Ministerul Sănătăţii – 17.894. În administraţia publică locală lucrau, în luna octombrie, 466.843 de persoane, dintre care 286.011 în instituţii finanţate integral din bugetele locale şi 180.832 în instituţii finanţate integral sau parţial din venituri proprii.

Deci, dacă trecem peste angajații din ministere, ajungem în administrația publică, plimbătorii de hârtii și ștampile. 647 000 de oameni. Din care minim, MINIM și sunt conservator când spun asta, minim jumătate pleacă acasă, în caz de digitalizare a instituțiilor. Și dacă intrăm și pe fișele de post ale celorlalte instituții, inclusiv educație, sănătate, interne, apărare, vom găsi cu maximă siguranță zeci de mii, la fiecare, oameni care nu fac nimic decât să plimbe hârtii de ici colo, să ceară aprobări de la colegul de birou, ștampile fancy, printat pdf-uri cu aprobări online and shit. Vă spun, cel mai probabil, în românia există între 500 000 și 1 milion de oameni care sunt plătiți degeaba, doar ca să plimbe hârtii sau să se conformeze cererilor statului de a plimba hârtii de ici și colo. Și aici includem și angajații de la companii, care nu au decât să angajeze tot felul de oameni în plus, ca să se poată ține la zi cu diverșii paper pushers din aparatul de partid și stat.

Evident, după aceea urmează furtul de bani, în sine. Dacă întreaga administrație ar fi digitalizată, fluxurile de bani ar fi extrem de ușor de urmărit, alertele automate implementate s-ar activa instant, poliția ar fi obligată să se miște în direcția asta. Cât timp ai nevoie de hârtie și ștampilă, cât timp pentru asfaltările de zeci de miliarde se cer 15 ooo de pagini de dosare, în triplu exemplar, ștampilat și parafat, după care, după ce le pierzi, cc Bechtel, aia e, lucrul s-a întâmplat, ce să și faci. Știți cum mai ard, în fiecare an, depozite cu acte pe centurile orașului? Aia e, au ars, ce să și faci, nu există duplicate.

În plus, vitele au nevoie să știe de bâta stăpânului. Nu poți avea niște oi de manevră, nu poți distruge orice rezistență psihică cu niște oameni care nu se întâlnesc cu umilința la fiecare colț de administrație în care intră. Nu știu câți dintre voi au intrat în contact cu ANAF-urile țărilor din vestul europei. Sigur, și acolo există birocrație. Dar nu de genul dosar cu șină și ștampilă, dosarele online se depun la etajul 3. Nu trebuie să umbli prin 13 locuri și să ceri aproape în genunchi, cu ochii în lacrimi, ca vreun angajat plictisit să îți acorde favorul de a-ți înscrie apartamentul proaspăt cumpărat la fericirea de a fi impozitat. Nu trebuie să umbli de nebun să afli cât ai de plată și pe unde, nu trebuie să duci copie după buletin, acte de căsătorie și divorț, contracte și intabulări, la instituțiile care efectiv le-au eliberat. Psihicul uman așa se ucide și se modelează. Cu neplăceri de astea zilnice, aplicate încet, care te fac să cedezi și să te ascunzi, faci tot ce ți se spune, numai să scapi.

PSD nu vrea, de fapt, impozit diferențiat. Pentru că o impozitare diferențiată corectă înseamnă MULT mai multe decât simplu Am decis că de mâine unii dintre voi plătesc 45% și alții mai puțin. Nu.
Impozit diferențiat înseamnă, în primul rând, stabilirea unor sume reale pentru aceste impozite, nu ca atunci când a funcționat în românia. Toată lumea plătea 47%, pentru că suma pentru impozitul minim era cât 2 beri și-o centuristă.
După care trebuie să existe un sistem clar de deduceri, așa cum există în statele de unde s-au gândit ei să ia exemplul. Oamenii ăia care câștigă mai mult au și varii cheltuieli cu care își susțin acele câștiguri, cheltuieli care vin ca suport pentru munca lor. De aceea o femeie care câștigă 100 000 are dreptul de a-și deduce cheltuielile cu bona, de exemplu. Pentru că altfel ar deveni o povară fiscală, cum e în românia.
Și capacul peste oală este că, dacă s-ar aplica corect, conform standardelor FMI, gen, sistemul de impozitare ar trebui schimbat total. În statele unde există impozitarea progresivă, impozitul lunar aplicat sumelor câștigate este la nivel minim, pentru că, evident, pentru media majoritară a angajaților, salariul lunar nu depășește câștigurile minime anuale ale bracketului de impozitare. Iar în anul următor, în aprilie, se face o regularizare a câștigurilor avute pentru tot anul și, dacă depășește anumite limite, se aplică impozitul corespunzător. Astfel, oamenii pot primi înapoi sume consistente, dacă li s-a luat prea mult impozit sau pot plăti diferența, dacă au câștigat mai mult. În românia nu există și nu a existat acest sistem. Și îndrăznesc să spun că nici nu va exista, pentru că ar fi o reformă imensă, pe care nu o vrea nimeni.

Așa că da. Pregătiți-vă de TVA 21%, pentru că într-acolo se împing toate discuțiile astea sterile. Noi am vrut, nu se poate și timpul nu stă după noi.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur