Dacia, mon amour [din 2007]

Eu mi-am luat masina sa ma duc la munca in ea. Din pacate, la capitolul mecanica, sunt un antitalent convins. Nu am nicio treaba.

Si pleca azi familia Ametcea la munca, imbracata la tol cu cravata el si pantofi cui si deux-piece elegant, ea. Ajung ei la semaforul de la gara, si cand sa plece de pe loc, canci. Nu mai voia Nova sa porneasca. Si se apuca ei, el la costum, ea la pantof cu toc cui, sa impinga la Nova, sa o traga pe marginea drumului, in hahaielile si claxoanele unei intregi coloane de masini.

Au tras masina pe marginea drumului, el s-a dat jos, a deschis capota, si a inceput sa se scarpine intens pe inceputul de chelie ce ii marcheaza fruntea olimpiana. Desigur ca nu are nici cea mai vaga idee despre ce se afla sub capota aia, dar nu poate sa apara drept fraier cu puf in fata femeii pe care o adora, adica a nevesti-si.

Pentru inceput, pune mana pe cheia de bujii, pentru ca bujiile sunt singurele chestii din masina pentru care are o cheie si stie la ce folosesc. Le desface tacticos, una cate una, le admira la soare, si le pune la loc, exact cum le-a scos, pentru ca habar nu are cum trebuie sa arate o bujie buna.

Termina operatiunea, se urca la volan, da la cheie, si minune. Masina porneste. Cu pipota umflata 300%, isi invita nevasta sa ia loc, si demareaza in tromba, pana la 300 de metri mai incolo, cand masina ia o pauza binemeritata, din nou. La repetatele incercari de a da la cheie, la un moment dat Nova se enerveaza, si cand scoate o bubuitura pe teava de esapament, se sperie toata gara Constanta, inclusiv niste taximetristi, care isi arata entuziasmul urandu-le amandorura de sanatate, noroc, familie si parinti.

Pentru a evita o catastrofa din punctul de vedere al ego-ului personal, eroul nostru isi invita nevasta sa isi ia gentuta si sa se instaleze intr-un autobuz, pentru ca reparatia va mai dura. Dupa plecarea nevestei, inhata telefonul, si il suna pe singurul expert in motoare de dacie pe care il cunoaste, adica pe tatal sau.

Acesta asculta concentra, mormaie, hmmmmaie, si decide. E capacul de la delcou. Du-te si cumpara un alt capac, ca ala e fisurat si nu mai face alimentarea.
Deci, la drum, catre cel mai apropiat magazin de piese auto din Constanta. Magazin care se afla la circa doi kilometri de mers saltat. Odata ajuns acolo, vanzatorul il informeaza ca are capace de delcou, dar doar pentru Dacie, nu si pentru Nova. Multumiri, alea alea, un alt magazin, pe unde e? La primul semafor faceti dreapta si mai mergeti putin.

Dupa trecerea a cel putin inca doi kilometri, la urmatorul magazin, vanzatoarea de acolo ii surade dragalas si ii explica ca la tonti ca Nova si Dacia au acelasi delcou, si ca se potrivesc capacele bine mersi. Cruci, parastase, dumnezei, etc, hai inapoi cu capacul.

Monteaza capacul, masina porneste la prima cheie, dar haraie ceva in spate de zici ca e Hoooooondaaaaaaa. La o privire mai atenta, isi da seama ca explozia precedenta schimbarii carburatorului a facut teava de esapament in forma de teava explodata din desenele animate.

In fine, pleaca, ajunge in Bricostore, isi ia o solutie degresanta, pentru ca intre timp se intepenise si arculetul de la acceleratie, si ramane tot timpul accelerata masina, fiind necesara oprirea de la cheie daca voia sa puna frana. Dupa remedierea acestei ultime defectiuni, ajunge la baie la Bricostore., cu camasa murdara, pantalonii rupti in dreptul buzunarului, nu stiu de ce, murdar pe fata, pe maini… Alaturi de chiuveta sa, un domn, la costum cravata, pantofi cu scartz, se spala cam de aceleasi urme.

Se uita unul la celalalt, plini de mila, si domnul la costum spune:

– Dacia?
– Dacia!, raspunse el, plin de spume.

S-au mai privit inca o data in ochi, plini de compasiune, si au intrat in toalete, sa isi verse naduful.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt