Cumpără casă în Popești Leordeni, they said

Stau pe Amurgului, in Popesti, la fix 5 minute de metrou. Pana la iesirea in sos. Berceni intalnesc doua groapi, mirosul l-am simtit o singura data in vara anului trecut cand batea vantul dinspre Glina, nu aud pe la geam tramvaie, autobuze sau curse de motociclite. Stiu, sunt autist si ma bucur ca te gandesti la mine

@yo

Pe Amurgului ce-i drept nu pute canalizarea sub nivel (negravitationala), desi canalizarea pluviala consta in tevi infipte in pamant… dar pe Oituz miroase monstruos vara. Eu initial asociam mirosul asta cu mortaciunile, dar am fost asigurat ca e doar cacat. Oamenii pareau sincer impacati cu gandul, damful.

Cat despre metrou, nici un sfert din Popesti n-are metroul la 5 minute de mers lejer pe jos. Il au la 7,8,15 minute. Zero RATB, zero cumparaturi. Din cauza lipsei totale de spatiu verde, senzatie de ghetou ingrozitor din filmele alea post apocaliptice americane.

Bloace cu 5 metri intre ele ? Amurgului !

Noi am vrut să ne luăm prima dată chiar la Popești-Lăbăreni, pe Drumul Fermei. Ne-a luat capul. Singura chestie mișto de acolo era metroul și prețul. Până la urmă ne-am luat ţeapă cu Cartierul Maro, pardon Verde, din Bragadiru.

O sa iti raspund eu pentru ca fratele meu are casa acolo, construita recent.
Indiferent de ora din zi mai mult de 10 minute nu face dinspre Bragadiru spre depoul Alexandria si invers, adica unde e Cora acum. De acolo inca 10 minute maxim pana la Unirii unde intorc tramvaiele.
Drumuri ok, tiganie destula dar nu prea recalcitranti, mai degraba un amestec de cocalaro-melteni mai tuciurii, nu stiu daca toti sunt tigani. Destul de curat, pe o scara de la 1 la 10 as da nota 7. Blocurile vechi au camerele mai mari decat alea nou facute acum. Ceva de genul apart 3 camere cam 70-72 mp cu doua bai si bucatarie maricica. Cand s-a mutat fratele acolo am vizionat impreuna si mai multe apartamente in ideea de a lua o decizie cat mai ok pt el si am vazut peste 10 astfel de apartamente in special in blocurile de la soseaua principala.
Blocurile nou facute nu m-au dat pe spate, dar oricum, cu finisaje ok calitativ, de ce sa mananc rahat. Acum, ce probleme au aparut ulterior si daca au aparut, chiar nu stiu

Corect la faza cu durata drumului cu masina. Stiu ca poate parea incredibil si completa fabulatie, dar pe cuvant ca am facut la un moment dat de la frate-meu de acasa din Bragadiru si pana in Salajan, cu microbuzul si doua tramvaie fix 42 de minute. M-am mirat naibii si eu de asa record. Microbuzele vin unul dupa altul, tramvaiul 32 stim cu totii ca e similar liniei 41, adica la interval de 1-2 minute si de la Uniriu am luat 27 pana acasa. De asta am dat un timp mai scurt de parcurgere a distantei.

Bragadiru e ok, apa ,canal, asfalt… fata de Popesti este alta planeta, clar.
De la Cora Alex. la Unirii faci 20 min cu 32ul in afara orelor de varf, peste 30 min in ore de varf. Cu masina la 2 noaptea sigur nu faci mai mult de 10 minute. Garantat.
Pina si Prelungirea Ghencea e suportabila fata de Popesti, chiar si procentul de tepari pe m2 e mai mic.

Ioane, în teorie e cum zici tu. În practică însă, e ca-n bancul ăla: la noi, din cele mai vechi timpuri nu s-a vorbit cu șoferul. Așa a fost dintotdeauna. Și, pe undeva, așa e normal să fie. Nu poți să construiești o stradă, s-o asfaltezi, să faci trotuare, plantezi panseluțe, (panseluțe, Ion Iliescu), și apoi să vii cu basculante și o macara ca să construiești un bloc. Le faci praf. Inclusiv panseluțele. Întâi construiești blocul, apoi ce-i prin jurul lui.

Firește, nici ca la noi nu e bine: stradă, apoi bloc, apoi trotuare, apoi spargi strada și tragi țevi, apoi astupi, apoi o spargi iar și tragi gaze, și la urmă spargi trotuarul să faci un hidrant. Nici așa.

Pe la mijlocul anilor 80 ne-am mutat într-un cartier nou din nord (că rimează cu lord). Cartier nou însemna pe vremea aia cam ce înseamnă și acum, dar mai gri: un loc viran, plin cu munți de pământ, dintre care se înalță macarale și blocuri. Nici ciulinii nu creșteau. La prima ploaie, obligatoriu cizme de cauciuc. Nu trotuar, nu stradă, nimic. Blocul se înălța direct din mlaștină. Trebuia să fii și atent pe unde calci, pentru că tuburile de canalizare erau deschise. Acum ce-o să zici? Vai, ce melteni, au acceptat orice condiții ca să aibă un număr neprecizat de pereți. De parcă ai fi avut de ales.