Mai demult am avut ideea de a scrie o carte despre cum actuala iterație umană nu ar fi prima și nici ultima, avand în vedere cele 4.543 miliarde de ani pe care îi are pământul. Dacă vă gândiți la modul cum e comprimată istoria umană, versus imensitatea celor 4,5 miliarde de ani, gândiți-vă că omul modern, diferit de primată, este pus undeva acum 300 000 de ani, iar începutul evoluției divergente dintre primate și umanoizi undeva între 3 și 5 milioane de ani. Milioane. De ani. Versus cele 4.5 miliarde. Dacă nu înțelegeți diferența, ca să numeri până la un milion, 1 pe secundă, ți-ar lua 11,57 zile. Ca să numeri până la un miliard, 31,7 ani. Cam asta e diferența, la scară istorică. Prin urmare, e perfect posibil ca, doar în ultimul miliard de ani, să fi existat și dispărut civilizații, fără nicio problemă și fără absolut nicio urmă. Și nici măcar nu ar fi trebuit să fie umanoizi, ci orice. Cristale, ciuperci, păsări cu mânuțe, enți, absolut orice ar fi fost posibil.

Cât despre actuala civilizație… putem dispărea din istorie și memorie atât de ușor și atât de rapid.
Și asta doar dacă luăm în calcul o deflagrație nucleară care ar nimici 90% din viața de pe pământ. Ar mai rămâne doar câteva milioane de oameni, cei mai rezistenți la radiații și cei mai adaptați. Probabil și câțiva intelectuali, dar majoritatea vor fi brutele care pot supraviețui prin violență.

Lipsind inteligentele, inventica, absolut orice urmă de știință ar dispărea, în timp. Sigur, vor mai exista cei care au un radio vechi, cu care încearcă să vorbească și să caute urme de viață, dar durata lor de viață se măsoară în ani. Câți dintre voi știu să fabrice un rezistor? Sau un transformator? În doar câteva generații, orice urmă a existenței electricității, electronicii, ar dispărea, ar exista doar ca magie sau ca apanaj al cultului religios majoritar care va prelua puterea.

Clădirile moderne dispar în maxim 200 de ani. Lipsa întreținerii și lipsa capacității de a produce fostele metode moderne de construcție duce ca, în maxim 200 de ani, totul să ajungă la nivelul de praf. Beton, cărămidă, sunt materiale care se distrug în timp, efectiv orice casă, bloc, construcție va ajunge la nivelul de bucățele de material. În 2-300 de ani nu va mai rămâne nici măcar o urmă din orice este făcut din materiale moderne, inclusiv oțel, fier, totul va fi adus la nivel bazic. Construcțiile ulterioare pot fi doar din lemn sau pietre. Lemnul va exista, evident, din belșug, pentru că pădurile vor prelua spațiul eliberat de oameni.

Civilizația, așa cum o știm, nu va mai exista. Lipsa metodelor de comunicație, inclusiv lipsa capacităților de transport pe distanțe medii și lungi va duce la apariția unor enclave statale mici, în jurul reperelor geografice importante cu resurse tip apă sau pământuri cultivate, dacă va mai exista agricultură, pentru că, în mod normal, oamenii vor alege ce e mai simplu. Iar cel mai simplu mod de existență va fi cel de vânător, pentru că animalele, în lipsa prădătorului suprem, omul, se vor înmulți în mod necontrolat, inclusiv cele considerate acum domestice. Și nu ai de ce să cauți metode de îmbogățire a alimentației, când hrana ușor accesibilă prin ucidere e mai la îndemână. Lipsind navigația și cunoștințele de navigație, nu va exista comerț, ci doar expediții de pradă și jaf, în noi teritorii, după ce vechile teritorii vor fi sleite de hrană.

Religia, evident, va prelua puterea supremă, în toate enclavele și va contribui la îndobitocirea rămășițelor umane rămase. Miturile salvatorilor ce vor coborî din cer spre salvarea lor vor înțesa capetele abrutizate, toate eforturile și capacitățile de hrană se vor concentra în mâinile preoților, care le vo distribui cu parcimonie.

Evident, nu va mai exista medicină, prin urmare orice boală contagioasă nouă va ucide fără discernământ, vor rezista, iarăși, cele mai puternice organisme și cele mai adaptate, reducând numărul și așa mic al supraviețuitorilor. Și, rețineți, vorbim de un orizont temporal de doar câteva sute de ani, adică nimic.

Cu condiții propice, este perfect posibil ca, într-o mie de ani, din falnica civilizație umană, să rămână doar o mână de oameni, undeva în Africa sau în Amazonia, care să se adapteze la viața arboricolă, de culegători vânători, al căror limbaj să se degradeze la nivelul unor sunete guturale absolut necesare pentru supraviețuire și atât. Hainele vor fi doar la nivelul de piei de animale care să acopere trupurile în caz de frig și cam atât. În 100 000 de ani, noile maimuțe homo sapiens vor începe să călătorească prin lume, căutând hrană și descoperind focul.

După care, în alți 300 000 de ani, un blogger va scrie despre posibila distrugere a supremei civilizații atât de vechi, din spatele unui monitor lichid, pe tastatura adaptată celor 16 tentacule din jurul corpului reticular, amintindu-și despre momentul când sepiile, strămoșii comuni ai civilizației, au ieșit, pentru prima dată, din apă.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur