Poveste reală, care ar fi haioasă dacă nu ar fi tristă.
O tipă, administrator de bloc, dă anunţ la ziar (anunţul este cel mai tare ziar/site dacă vrei aşa ceva) pentru o femeie de servici la bloc. Usual stuff, spălat scările, gunoi etc. Salariu 500 de lei, la prima vedere mic, dar având în vedere că lucrează 2 ore pe zi de luni până vineri, e acceptabil.

A primit femeia cam 3000 de telefoane, fără exagerare, e posibil chiar să fie mai multe. Din valul ăsta de telefoane, a selectat vreo 20 de oameni, pe care i-a chemat la interviu, a discutat cu ei, na, ce poti discuta la un interviu cu femeia de servici, că doar nu o să o întrebe unde se vede peste 5 ani sau ce a mai făcut Kotler recent.

No şi vine o româncă, printre toate zburătoarele de la interviu. Tipa spălată, drăguţă şi cu o poveste.
Că e amărâtă, că a dat-o afară de la servici, că ar face orice, că fata ei a avut un accident grav, a căzut în fund într-un gard cu ţepi de oţel şi a ajuns terci la reanimare etc.

No, administratoarea, rasistă de felul ei, pe cine să angajeze, pe coloraţi sau pe rromânca ei? Normal, pe rromâncă.
Asta se întâmpla cam prin noiembrie.
Şi vine tipa la muncă, harnică muncitoare, super ok, cam vreo săptămână. După o săptămână, îi cere administratoarei salariul în avans, că are nevoie la spital pentru copil, că doctorii sunt nişte nemernici şi că o ucid cu şpaga etc.

Asta, femeie de comitet, îi dă salariul. La fel şi în decembrie, tot amărâtă, medicamente scumpe etc. La sfârşitul lui decembrie, vine, cere iarăşi salariul în avans, că na, să aibă ce pune pe masă la copil de sărbători…şi dispare.
Nu mai răspunde la telefon, nu mai e de găsit pe niciunde.

Într-un final, răspunde la telefon bărbatul doamnei, care zice:

– Dar ce crezi fă, că nevastă-mea e ţigancă să muncească la spălat scările? Zi mersi că nu ţi-a luat mai multe şi taci dreacu` din gură.

Mai pe scurt, femeia a frecat dudeanu` 1 lună şi ceva, şi-a scos nişte bani, să aibă de crăciun, după care, în spiritul rromânesc muncitor, a dat şi ea o ţeapă şi s-a cărat.
Desigur, a angajat în locul ei o ţigancă, care e foarte mulţumită de banii care îi ia, strânge lemnele aruncate, fiarele vechi, e lună pe lângă bloc.

Morala poveştii?
Trăim într-o ţară de ţepari, care vor doar câştig cât mai mult, cu muncă puţină, iar dacă reuşesc să fraierească pe cineva, ave lor, sunt nişte şmecheri deştepţi. Degeaba ne căcăm pe noi, cum suntem noi superiori ţiganilor şi cum ăia doar fură. NICIUNUL din voi, chiar şi în cea mai mare nevoie, nu v-aţi angaja gunoieri. Pentru că sunteţi nişte albi uber calificaţi, ştiu.

Morala a 2 a a poveştii?
Administratoarei i-a trecut brusc rasismul, nu mai urăşte ţiganii şi în principiu, a făcut pace cu lumea.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.